marți, februarie 27, 2007

Un nou disc compact Silvestri - BBC Legends

Nici nu s-a uscat bine cerneala cronicilor CD-ului anterior dedicat lui Constantin Silvestri ca un nou set de doua discuri compacte a aparut deja. Daca setul anterior continea in mare masura opere ale compozitorilor englezi, repertoriul noului set este mai variat continand lucrari mai putin asociate cu dirijorul nostru precum "Muzica focurilor de artificii" de Handel executata daca nu ma insel in aranjamentul lui Sir Hamilton Harty. Dar iata ce contine acest document sonor, Silvestri aflandu-se la pupitrul Orchestrei din Bournemouth:

Ludwig van Beethoven: Simfonia a VIII-a.
Claude Debussy: "La Mer".
Frederick Delius: "Paris", nocturna pentru orchestra.
George Frideric Handel: "Muzica focurilor de artificii" (aranjata de Sir Hamilton Harty?)
Serghei Rahmaninov: Simfonia a III-a.
Richard Strauss: "Don Juan".
Sir William Walton: Partita pentru orchestra.


Toate acestea sunt premiere in discografia dirijorului, exceptand desigur "la Mer". Regret totusi ca nu a fost inclusa si o lucrare a lui Silvestri, o inregistrare a celor "Trei piese pentru orchestra de coarde" existand. Oricum, sa fim recunoscatori Fundatiei Internationale "Constantin Silvestri" a carei eforturi iata dau roade.

Re-amintesc ca in arhivele BBC-ului ca si in cele ale Radioteleviziunii Romane exista documente sonore in care Silvestri dirijaza o mare parte din opera lui Enescu, inclusiv Oedipe.

Etichete: ,

luni, februarie 26, 2007

Charles Dutoit, Lorin Maazel

Orchestra din Philadelphia a anuntal faptul ca Charles Dutoit - care va fi si oaspete la Festivalul Enescu din aceasta toamna - a fost numit in functia de dirijor principal, succedand-ul lui Christoph Eschenbach. Este vorba de o pozitie temporara, orchestra fiind in procesul de cautare a unui director muzical permanent. Dutoit a fost considerat pentru un timp drept posibil succesor a lui Riccardo Muti la pupitrul orchestrei, pozitia de director muzical revenind pana la urma lui Wolfgang Sawallisch.


Totodata, revista PlaybillArts a anuntat faptul ca Lorin Maazel va reveni la opera Metropolitan dupa 45 de ani, dirijand in ianuarie 2008 cinci reprezentatii cu opera "Walkiria". Din distributie fac parte sopranele Lisa Gasteen (Brunhilde), Adrianne Pieczonka si Deborah Voigt (alternand in rolul Sieglindei), mezzo-sopranele Stephanie Blythe si Michelle DeYoung (alternand in rolul "Fricka"), tenorii Clifton Forbis si Simon O'Neill (alternand in rolul lui Siegmund) si basii James Morris (Wotan) si Mihail Petrenko (Hunding).

Etichete:

Doar doua zile pentru a vota pentru Luiza Borac

Votul se incheie pe 28 februarie la miezul noptii si se poate face aici. Alte detalii aici si aici.

Etichete:

vineri, februarie 23, 2007

Vanska in Beethoven si Sibelius

Osmo Vanska a declarat ca intentioneaza sa transforme Orchestra din Minnesota in cea mai buna a Americii. Daca mai are ceva de lucru, asta se datoreste stachetei inalte. In concertul sustinut recent la Carnegie Hall in New York, orchestra nu a aratat nici o slabiciune, dar nici nu a avut - inca - stralucirea celor din New York sau Chicago.

Ceea ce am putut remarca insa este parteneriatul superb dintre orchestra si dirijorul ei. Instrumentistii urmareau atenti fiecare gest a lui Vanska care obtinea o transparenta sonora si unele pianissime rar intalnite; de fapt de la Celibidache nu am mai intalnit astfel de pianissime (nu, nu vreau sa spun ca Vanska ar un gigant cum este Celibidache, stilurile de a dirija fiind complet diferite. Si vorbind de "Celi", sa spun aici ca versiunea sa a Simfoniei a V-a de Sibelius in compania Orchestrei Radiodifuziunii Suedeze, lucrarea care a incheiat concertul dirijat de Vanska, este cea pe care o prefer.)

Revenind la Vanska, este clar ca orchestra din Minnesota a facut of alegere inspirata. Iar concertul a fost unul foarte bine pregatit.

Nuantele si pianissimile de care vorbeam au putut fi obeservate de la primele masuri ale poemului lui Sibelius intitulat in engleza "Night Ride and Sunrise " (nu cunosc traducerea oficiala in limba romana; una aproximativa ar fi "Voiaj nocturn si rasarit de soare".) A urmat Simfonia a IV-a de Beethoven. A fost o versiune frenetica, nervoasa chiar. Vanska a incercat sa combine frazarile practicate de specialistii care lucreaza cu instrumentele de epoca cu sonoritatea unei orchestre moderne. In mare parte a reusit. Este clar ca avem de-a face cu o versiune importanta a simfoniei lui Beethoven si ca Vanska are intr-adevar ceva de spus asupra acestei lucrari bine cunoscute si ca stie cum sa o spuna. Dar interpretarea sa nu este pe gustul meu, lipsindu-i farmecul si delicatetea - aceasta in ciuda sonoritatilor transparente obtinute de dirijor.

Dupa cum am mai spus, concertul a fost incheiat cu Simfonia a V-a de Sibelius. Aici interpretarea lui Vanska a fost mai pe gustul meu, dirijorul construind totul cu energie dar si cu claritate pana la climaxul din final.

Sunt unii care sustin ca Vanska ar fi cel mai mare interpret al muzicii lui Sibelius. Desigur ca este unul dintre cei mai buni din zilele de astazi. Nu are rost insa sa-l compar cu gigantii din trecut a caror stil este pentru intotdeauna apus.

Orchestra din Minnesota.
Dirijor: Osmo Vanska.

Program:
Jean Sibelius: "Night Ride and Sunrise" Op. 55.
Ludwig van Beethoven: Simfonia a IV-a in Si-bemol Major Op. 60.
Jean Sibelius: Simfonia a V-a in Mi-bemol Major Op. 82

Marti, 13 februarie, 2007
Carnegie Hall, New York.

Etichete:

In ziua de azi...

... acum 104 ani a avut loc prima auditie a Rapsodiei a I-a de Enescu.

Etichete:

joi, februarie 22, 2007

Damnatiunea lui Faust...

...sau lectia de cant francez a lui Jose van Dam. La cei peste 66 de ani ai sai, cu parul deja carunt, marele bas-bariton belgian este trecut de varful carierei sale. Ascultandu-l in rolul lui Mephisto, am putut deci observa faptul ca registrul sau a devenit un pic mai limitat si ca timbrul, inca nobil, nu mai are chiar stralucirea de altadata. Dar si asa, vocea ramane calda, legato-ul perfect, la fel si dictia, iar cunoasterea stilului nepereche intre cantaretii din zilele de azi. Daca i se poate reprosa ceva lui van Dam este faptul ca puncul lui forte este frumusetea cantatului si cunoasterea stilului in dauna dramatismului, iar acest lucru se poate vedea chiar si in inregistrarea cu "Oedipe". Dar ce voce frumoasa - chiar daca cu trecerea anilor aceasta frumusete se mai pierde un pic! Si ce eleganta! Si unde mai gasesti pe cineva care sa stapaneasca atat de bine stilul francez in zilele de azi?

In nici un caz Yvonne Naef, interpreta rolului Margaretei. Ea canta in stilul "la moda" astazi: foarte putin vibrato, foarte putina expresivitate. Compenseaza insa prin volum si prin prezenta, iar tonul ei nu este neplacut. In rolul titular tenorul Paul Groves a fost pur si simplu umbrit de van Dam. Vocea nu este urata, dar interpretarea sa a fost lipsita de personalitate. In fine, baritonul Andrew Gangestad nu a avut volum suficient fiind acoperit de orchestra - lucru surprinzator deoarece dirijor a fost James Levine care are experienta in acompaniamentul vocilor.

Vorbind de "Jimmy", el m-a lasat rece ca de obicei. Bineinteles ca orchestra din Boston a sunat superb sub bagheta lui, cu un plus pentru compartimentul corzilor (al patrulea violoncelist fiind compatriotul nostru Mihail Jojatu) si al flautelor (apropo de flaut, sefa de partida a orchestrei din Boston, Elisabeth Rowe, este o fosta membra a Orchestrei Simfonice Nationale din Washington. Plecarea ei explica carentele de executie pe care le-am remarcat recent in seciunea suflatorilor.) In fine, Corul Festivalului de la Tanglewood a fost si el la inaltime, cantand fara partitura! De fapt Yvonne Naef a fost singura care nu a cantat din memorie!

Am plecat savurand lectia lui van Dam. Dar daca un cantaret, oricat de mare, aflat la sfarsitul carierei este cel mai bun lucru intr-un concert, cat de mari sperante poate cineva sa aibe in viitor? O.K., Rene Pape se afla la varful carierei, m-am linistit un pic.

Orchestra Simfonica din Boston.
Corul Festivalului de la Tanglewood
Dirijor: James Levine.
Maestru de cor: John Oliver.

Solisti:
Paul Groves, tenor, Faust.
Yvonne Naef, mezzo-soprana, Margareta.
Jose van Dam, bas-bariton, Mephisto.
Andrew Gangestad, bas, Brander.

Luni, 12 februarie, 2007.
Carnegie Hall, New York

Etichete:

miercuri, februarie 21, 2007

Ioan Holender nu isi va mai prelungi contractul

Agentiile de presa din intreaga lume relateaza faptul ca Ioan Holender a pus capat speculatiilor conform carora isi va prelungi contractul cu Opera de Stat din Viena. Holender a anunta ca se va retrage la sfarsitul contractului curent ce se incheie in 2010. Deja este cel mai longeviv director din istoria "Casei de pe Ring".

Numit director pentru un termen initial de cinci ani in 1992 dupa moartea subita a lui Eberhard Waechter, sub administratia caruia servea drept secretar atat al Operei de Stat cat si a Operei Populare (Volksoper), si contestat de presa datorita etniei sale (un evreu din Romania), Holender si-a prelugit deja de patru ori contractul sau. Printre montarile din timpul administratiei sale se numara si opera "Oedipe" de Enescu, inregistrarea premierei fiind disponibila gratie casei de discuri Naxos.

In 2010 Holender va avea 75 de ani si merita cu prisosinta sa se pensioneze - desi ar fi fost frumos daca si-ar fi prelungit contractul pana in 2012 pentru a se retrage dupa 20 de ani. De mai mult timp se fac speculatii privind posibilul succesor, dintre numele vehiculate nelipsing Alexander Pereira, directorul operei din Zurich, dirijorul Franz Welser-Most, tenorul Neil Shicoff, Gerard Mortier, directorul operei din Paris, Christine Mielitz, directoarea operei din Dortmund, si multi altii.

Etichete:

Ivan Fischer in Mendelssohn

Ciudat concertul sustinut de Ivan Fischer in compania Orchestrei Simfonice Nationale din Washington si dedicat creatiei lui Mendelssohn. In prima parte interpretarea a fost mai buna. In partea a doua executia orchestrala a fost superioara.

Concertul s-a deschis cu Simfonia a I-a, una din lucrarile mai rar executate. De fapt a fost pentru prima oara cand orchestra din Washington a interpretat acest opus din tinerete al compozitorului. Lucrarea nu este nici capodopera si nici inovatoare dar are prospetime si merita ascultata din cand in cand. Ivan Fischer crede in valoarea ei si a condus o versiune plina de vigoare dar din pacate executia orchestrala a lasat de dorit. Corzile nu au avut disciplina iar in compartimentul suflatorilor s-a simtit lipsa sefilor de partida. Dezamagitor si surprinzator, fiind cunoscuta rigoarea si seriozitatea maestrului maghiar.

In partea a II-a, in contextul unui Festival Shakespeare ce are loc in tot Washington-ul, s-a excutat muzica de scena pentru "Visul unei nopti de vara". Parca am avut de a face cu o alta orchestra - in parte chiar asa a si fost deoarece sefii de partida a compartimentelor de suflatori au fost de data aceasta prezenti. Deci daca nu au existat (mari) probleme in ceea ce priveste elementele tehnice, versiunea lui Fischer nu a fost chiar pe gustul meu. Tempii au fost cam lenti, in special in uvertura, iar elementul feeric, magic, a lipsit; interpretarea a fost cam serioasa, lipsita de umor. Remarc totusi contributia corului de femei a Universitatii din Maryland; cele doua soliste, Carolyn Betty si Kelley O'Connor s-au achitat bine de sarcina lor modesta.

Prin presa se zvoneste ca Ivan Fischer va fi in scurt timp numit director muzical al orchestrei din Washington. Ar fi o alegere buna in ciuda acestui concert relativ dezamagitor. Este nevoie de un sef serios care a stie sa construiasca o orchestra, iar Fischer a demonstrat acest lucru la Budapesta. Acolo el a divizat orchestra in ansambluri camerale, a obligat sectiunile sa se asculte cu mai mare atentie intre ele, a lucrat pentru obtinerea unor sonoritati transparente. Aceste lucruri sunt greu de realizat de un oaspete, numai un director muzical avand timpul necesar. Daca lui Fischer i se va da timp suficient pentru repetitii nu vad de ce nu ar putea repeta succesul de la Budapesta si aici.


Orchestra Simfonica Nationala din Washington

Corul de femei al Universitatii din Maryland

Dirijor: Ivan Fischer

Maestru de cor: Edward Maclary

Soilste: Carolyn Betty, soprana; Kelley O'Connor, mezzo-soprana.

Program Felix Mendelssohn-Bartholdy

Simfonia a I-a in Do minor Op. 11

Muzica de scena la "Visul unei nopti de vara" dupa Shakespeare Op. 61 (Uvertura are numar de opus 17)

Sambata 10 februarie, 2007

Kennedy Center Concert Hall, Washington

Etichete: ,

vineri, februarie 16, 2007

Cladirea Operei din Sydney la 50 de ani

Cladirea Operei din Sydney este una din cele mai celebre ale orasului. Cu ocazia sarbatoririi a 50 de ani de la constructie, cladirea gazduieste o expozitie aniversara. Revista Playbill Arts dedica un articol evenimentului, in care articol se pot vedea unele fotografii de arhiva din expozitie. Cea mai interesanta mi se pare ultima in care se poate vedea planul propus de dirijorul Sir Eugene Goossens, directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Sydney care concerteaza in cladirea operei. Altfel ar fi aratat orasul daca planul dirijorului ar fi fost aceeptat, nu?

Etichete:

joi, februarie 15, 2007

Luiza Borac in Schumann

tddVorbind de Luiza Borac, repertoriul ei nu se limiteaza la Enescu. Pianista a inregistrat si un disc compact dedicat creatiei lui Schumann. Prietenul nostru de la MusicWeb, Evan Dickerson, a fost atat de impresionat incat a nominalizat CD-ul drept "bargain of the month". Puteti citi aici cronica sa.

Etichete: ,

Inca (aproape) doua saptamani pentru a vota pentru Luiza Borac

Puteti inca sa votati pentru SACD-ul Luizei Borac nominalizat pentru premiile BBC Music Magazine. Voturile se pot face aici; alte detalii aici si aici.

Etichete:

duminică, februarie 11, 2007

O Editie Celibidache in Japonia?

Am primit CD-ul cu inregistrarea unui concert la sustinut la Tokyo in 1986 de Filarmonica din Munchen sub bagheta lui Celibidache, CD pe care l-am semnalizat in urma cu cateva saptamani. "Celi" a dirijat Simfonia a V-a de Anton Bruckner.

Voi vorbi despre acest CD ca si de alte cinci versiuni ale Simfoniei a V-a de Bruckner in interpretarea Filarmonicii din Munchen peste cateva saptamani. Ceea ce m-a surprins insa este faptul ca pe coperta scria: "Sergiu Celibidache Live in Japan Edition". Sa fie deci acest disc compact primul dintr-o serie dedicata concertelor lui "Celi" in Japonia?

Pana vom afla raspunsul, iata o pagina de Internet care sumarizeaza concertele sustinute de Celibidache in aceasta tara.

P.S. Voi actualiza mai rar blogul zilele acestea, fiind plecat.

Etichete:

vineri, februarie 09, 2007

Enescu, Chailley, Ferras, Rampal, Bach...

Cand am vorbit despre inregistrarea "Concierto-ului d'estio" de Joaquin Rodrigo in interpretarea lui Christian Ferras sub bagheta lui George Enescu, am spus ca aceasta nu este lor singura colaborare pe disc. Ferras a mai participat la imprimarea concertelor pentru pian de Bach, seria acestor discuri constituind ultimile inregistrari ale lui George Enescu si totodata prima integrala discografica a concertelor pentru pian de Bach. Contributia lui Ferras se poate asculta in Triplul Concert BWV 1044 si in Concertul Brandenburgic nr. 5.

Am promis ca o sa scriu despre aceste inregistrari dar am ezitat deoarece intuiam ca autorul "Scrisorii pentru melomani", domnul Victor Eskenasy, cu care am corespondat, va scrie despre aceste documente sonore. Si chiar a facut-o in ultimul numar; in momentul in care scriu aceasta este disponibila numai in versiunea PDF a Suplimentului de Cultura a Editurii "Polirom", la pagain nr. 13.

Nu are deci rost sa repet ceea ce spune domnul Eskenasy. Sunt de acord ca punctul forte este felul in care Enescu colaboreaza cu solistii si ca cel mai remarcabil dintre aceste CD-uri este cel care contine Triplul Concert BWV 1044. Tot pe acest disc compact gasim singurul document sonor pe care-l cunosc care-i reuneste pe profesorul Gaston Crunelle cu elevul Jean-Pierre Rampal (in Concertul BWV 1057) si m-a dus cu gandul la o alta celebra colaborare a unui elev cu preofesorul sau: cea a lui Menuhin cu Enescu, tot in muzica lui Bach.

Deci este vorba de inregistrari esentiale pentru enescofili. Cu toate acestea, trebuie sa spun ca entuziasmul meu este totusi mai moderat, in special asupra concertelor pentru pian. Cunoscand interpretarea absolut magnifica a Missei in Si Minor de Bach sub bagheta lui Enescu, dupa parerea mea una din cele mai mari inregistrari facute vreodata de oricine, am asteptat ca aceste discuri sa fie cam la acelasi nivel. Si dupa parerea mea nu sunt chiar. Probabil timbrul orchestrei, probabil faptul ca orchestra este de dimensiuni cam mari pentru Bach, probabil sunteul un pic cam sec au influentat receptivitatea mea. Dar pentru Enescu "Bach a fost painea cea de toate zilele". Documentele sonore pastreaza momentul in care Enescu s-a hranit cu aceasta paine pentru ultima oara.

P.S. Jean-Pierre Rampal nu a uitat niciodata colaborarea cu Enescu, pastrand in repertoriul sau "Cantabile si Presto" pentru flaut si pian. Este adevarat ca nu a inregistrat-o decat o singura data la inceputul carierei dar imi amintesc de un concert pe care flautistul francez l-a sustinut la Carnegie Hall la inceputul anilor 1990 care a cuprins lucrarea enesciana.

Etichete:

joi, februarie 08, 2007

"Descoperindu-l" pe Horatiu Radulescu

Un compozitor despre care Olivier Messiaen a spus ca "...este unul dintre cei mai originali muzicieni tineri din zilele noastre." La peste 60 de ani - s-a nascut in 1942 - Horatiu Radulescu nu mai este chiar tanar, dar continua sa gaseasca noi modalitati de "reiinoire a limbajului muzical" pentru a-l cita din nou pe Messiaen.

Am "descoperit" muzica lui Radulescu ascultand recent un disc compact editat in urma cu cativa ani de casa de discuri "CPO". CD-ul cuprinde Concertul Pentru Pian si Orchestra Opus 90 "The Quest" - "Cercetarea", "Cautarea", care ar fi traducerea oficiala? - in interpretarea pianistului Ortwin Sturmer si a Orchestrei Radiodifuziunii din Frankfurt dirijata de Lothar Zagrosek. Este o lucrare densa, absorbanta, care trebuie re-ascultata deoarece te face sa descoperi ceva la fiecare noua auditie.

Livretul discului compact contine trei prefate, cate un in limbile engleza, franceza, si germana. Ni se spune deci ca Horatiu Radulescu a studiat la Bucuresti cu Tiberiu Olah, Aurel Stroe, si Stefan Niculescu - nu se mentioneaza insa nimic despre studiile cu Nina Alexandrescu - si ca apoi a emigrat in Franta in 1969. In occident si-a continuat studiile la Darmstadt cu Gyorgy Ligeti, Karlheinz Stockhausen, Iannis Xenakis, si Mauricio Kagel. Radulescu este unul din intemeietorii "muzicii spectrale", un stil de compozitie care, ca sa-l citam din nou pe Olivier Messiaen, "imbina stiinta cu arta." Plecand de la faptul ca orice radiatie, inclusiv sunetul, poate fi descompusa in spectru elecromagnetic, muzica spectrala utilizeaza aceasta proprietate de baza a sunetului pentru a creea noi armonii. Alti compozitori adepti ai acetui stil sunt Tristan Murail, Gérard Grisey, Hugues Dufourt, si, mai recent, Kaija Saariaho si Marco Stroppa.

Revenind la Concertul pentru pian, acesta este divizat in patru miscari, fiecare avand un titlu: "Poarta", "Al doilea sunet. Sacrul", "Cantecele stramosilor", si "Originea". Citind aceste titluri, m-am gandit imediat la Mircea Eliade si intr-adevar, livretul confirma sursa de inspiratie. Una dintre ele, alta fiind colindele romanesti, unele din ele regasindu-se in colectia lui Bela Bartok si fiind vechi de peste 1500 de ani! Apoi Radulescu a vrut ca durata miscarilor sa adere la proportiile "sectio aurea": 21:8:13:5 - in interpretarea, de altfel meritorie, a lui Sturmer si Zagrosek insa partile a I-a, a III-a si a IV-a dureaza fiecare cu un minut mai mult.

Nu stiu daca lucrarea a fost interpretata vreodata in tara, desi lucrarile compozitorului au fost executate, in special in cadrul "Saptamanii Muzicii Noi". Oricum, concertul este o lucrare majora, nu imediat accesibila dar care rasplateste ascultatorul, una din cele mai bune de acest fel din a doua decada a secolului XX.

Etichete: ,

miercuri, februarie 07, 2007

Din nou despre Menotti si opera "Consulul"

Am spus ca opera "Consulul" ca a fost inspirata din experienta tarilor est-europene aflate in spatele "cortinei de fier" si cred ca pana la urma am dreptate. In mod oficial Menotti a spus ca lucrarea a fost scrisa dupa ce o femeie s-a sinucis deoarece nu a putut sa intre in America, fiind blocata pe insula "Ellis". Dar eu cred ca el a facut o astfel de afirmatie pentru a placa stanga care asa cum am aratat a protestat opera.

In mod clar subiectul operei nu are nimic de-a face cu o persoana care incearca sa intre intr-o tara. Eroina principala, Magda Sorel, ca si majoritatea celor de la consulat incearca sa obtina o viza de iesire, nu de intrare. Birocratia consulatului imi aduce mult mai mult aminte de cea din tara, cu interminabilele formulare, cu functionari obraznici, si cu reguli arbitrare. Birocratia americana are, Dumnezeu stie, multe pacate, cel mai mare fiind in experienta mea pur si simplu incompetenta angajatilor, multi lucrand pentru guvern deoarece nu sunt acceptati altundeva. Dar nu aceasta este cea descisa in opera. Mai este apoi importanta prezenta a politiei secrete, pe care oricine familiarizat cu securitatea sau cu KGB-ul ar recunoaste-o. John Sorel era urmarit si persecutat politic. Nu ma mira deci ca stanga occidentala s-a vazut descoperita.

marți, februarie 06, 2007

Enescu si unele pagini de Internet

O sa incep cu un blog pe care il citesc cu oarecare regularitate, cel al scriitoarei engleze Jessica Duchen. Doamna Duchen a fost cea care a nominalizat inregistrarea Luizei Borac pentru premiile revistei BBC Music Magazine (votati aici pentru Luiza). Iata ce spune:

"In masina fiind, Tom [sotul doamnei Duchen] si cu mine am aprins radioul si am ascultat o inregistrare a Ciaconei [de Bach] care parea sa fie facuta in anii 1930. Intonatia era un pic nesigura, dar interpretarea avea atat de multa pasiune, inteligenta, si identificare cu spiritul complex al lucrarii incat am ramas transfigurati. Nu era un violonist a carui sunet il cunosteam: Heifetz, Menuhin, sau Thibaud. La sfarsit am descoperit identitatea solistului: George Enescu in decada a sasea a vietii sale! Muzicalitatea era incredibila!"

Scriitoarea contrasta stilul lui Enescu cu cel "modern" a lui Masaaki Suzuki.

Trecem acum pe YouTube. Acolo putem asculta celebra versiune a lui Enescu a "Poemului" de Chausson, din pacate divizata in doau parti: aici gasiti prima parte, si aici pe cea a II-a. M-au frapat unele comentarii gasite in prima parte. Un fan a lui Oistrakh si Milstein isi da cu parerea:

"Mult prea lent si nesigur din punct de vedere tehnic in unele fragmente. Nici intonatia nu este uneori exacta".

Este insa imediat contrazis:

"La ce-ti trebuie ureche muzicala perfecta din moment ce creierul tau e prea mic pentru a asculta si a intelege?"

luni, februarie 05, 2007

Despre arta si muzica moderna

Da, e in regula sa spuneti ca nu va place. Ba mai mult, recunoasteti ca o urati! Cel putin asa sustine un articol recent aparut in Asia Times. Autorul articolului se intreaba de ce arta moderna are multi admiratori pe cand muzica moderna nu prea are, si de ce cel mai obscur tablou a lui Kandinsky se vinde cu mult mai mult decat toata opera lui Arnold Schoenberg.

Analiza poate fi respinsa drept superficiala, dar la ce ne-am putut fi astepta intr-un articol de doua pagini? De exemplu, ni se spune ca arta moderna a fost manata de ideologie politica. De acord, dar nu numai cea moderna, sa ne gandim doar la Goya sau Delacroix. Iar Schoenberg a inventat sistemul dodecafonic nu din cauza unei anumite ideologii ci, se pare, din cauza faptului ca a fost parasit de sotia sa. In plus, arta moderna mai inseamna si Monet sau Brancusi, cum muzica moderna inseamna si Debussy, Bartok, Stravinsky, sau Enescu. Si tot asa. (Este adevarat insa ca autorul admite ca muzicienii moderni care resping abstractul vand la preturi destul de bune lucrarile lor.)

De ce atunci m-am oprit asupra acestui articol? Fiindca unele paragrafe m-au frapat. Ca de exemplu aceasta analogie:

"De ce publicul accepta ideologia modernismului cand intra intr-o galerie de arta dar nu poate sa o sufere cand asculta un concert? Este acelasi lucru ca si comunismul care a fost la un moment dat la moda la intelectualii occidentali. Ei erau fericiti sa-l admire de la distanta dar nu doreau sa traiasca sub comunism.

Cand vezi un tablou expresionist, tu controlezi timpul. Poti sa stai in fata tabloului oricat de mult sau de putin doresti, incerci sa spui ceva inteligent si, daca esti suficient de snob, citezi ceva dintr-un articol din Wikipedia dedicat artistului. Dar cand asculti muzica atonala, Schoenberg de exemplu, esti lipit in scaunul de spectator pentru un sfert de ora, sfert de ora care care iti da senzatia unei eternitati petrecute la dentist. Nu poti scapa si nu poti admira abstractia de la distanta, esti in mijlocul ei. Esti in pozitia intelectualului de stanga din anii 1930 care a facut greseala de a se muta la Moscova in loc de a 'admira' [comunismul] de la distanta."

Etichete:

vineri, februarie 02, 2007

A disparut Gian Carlo Menotti

Una din cele mai infuente personalitati din lumea muzicala a secolului trecut s-a stins din viata joi la Roma. Este vorba de Gian Carlo Menotti, care avea 95 de ani. In ipostaza de compozitor, este in special cunoscut pentru operele sale precum "Consulul", "Telefonul", si in special "Amahl si vizitatorii de noapte". Aceste opere au fost criticate pentru tenta lor populista si pentru faptul ca resping atonalitatea si alte elemente "progresive", dar au avut si inca mai au succes de public. Pe de alta parte, majoritatea criticilor nu au putut sa nu recunoasca valoarea altor lucrari ale sale, din pacate mult prea putin cantate, precum lucrarile corale sau concertul pentru vioara care a fost inregistrat de Ruggiero Ricci.

Menotti a scris libretul operelor sale precum si a celor ale altor compozitori, cea mai celebra fiind "Vanessa" de Samuel Barber. A fost de asemenea regizor de scena, montarile sale cu "Nunta lui Figaro", "Boema", sau "Traviata" - rolul Violettei fiind interpretat de Mariana Nicolesco in versiunea de la Florenta - ramanand de referinta. A intemeiat de asemenea "Festivalul celor doua lumi" la Spoleto in Italia si festivalul-sora de la Charleston in Carolina de Sud. Acolo au fost lansati artisti precum Shirley Verrett, Paul Taylor, sau Twyla Tharp, si tot acolo a avut loc premiera piesei "Trenul din zori nu mai opreste aici" de Tennessee Williams.

Am avut sansa de a-l cunoaste pe Menotti dupa reprezentatia operei "Consulul" la Washington. Avea deja 90 de ani si s-a bucurat cand i-am spus ca am vazut aceasta opera si la Buenos Aires, desi sincer sa fiu, aceasta a fost mai mult o intamplare fiind singura lucrare din repertoriul teatrului "Colon" in timpul vizitei mele. Totusi, regret faptul ca opera nu a fost reprezentata si in Romania. Este adevarat ca muzica este populista, neo-pucciniana si i-ar da dureri de stomac lui Pierre Boulez. Dar are un subiect care ne-ar atinge pe toti cei care am trait in "epoca de aur": lupta pentru a obtine o viza de iesire si impotrivirea si absurdul birocratiei. Faptul ca a fost inspirata din experienta tarilor est-europene nu a scapat comunistilor italieni care au demonstrat violent inaitea premierei de la "Scala", cerand scoaterea ei din repertoriu. Unul din cei care au demonstrat impotriva "Consulului" a fost Luigi Nono care si-a retras noua sa opera ce urma sa aiba premiera la "Scala".

Opera lui Nono se numea "Intolleranza".

Etichete:

joi, februarie 01, 2007

Probleme cu site-ul Blogger

Din cauza unor probleme cu site-ul Blogger si a unor instructiuni proaste aparute pe Internet, am pierdut toate link-urile. Voi incerca sa le recuperez treptat. Imi cer scuze pentru acest lucru.

Etichete:

Inca putem vota pentru Luiza Borac

Dupa cum am mai spus (link-ul s-ar putea sa nu functioneze din cauza problemelor cu site-ul Blogger), CD-ul continand inregistrarile Sonatelor pentru pian si altor piese de George Enescu in interpretarea Luizei Borac a fost nominalizat pentru premiile BBC Music Magazine. Pentru aceste premii toti avem posibilitatea de a vota; acesta este site-ul. Pe site putem asculta fragmente din inregistrarile nominalizate.

Aceste fragmente nu erau disponibile la data in care am scris comentariul initial, deci acum am putut asculta selectiuni din toate CD-urile nominalizate. Plus, gandindu-ma bine, exista o importanta diferenta care diminueaza comparatia pe care am facut-o cu castigarea "Ghetei de aur" de catre Camataru si Mateut: casa "Avie" are circulatie internationala.

Data finala a voturilor este 28 februarie.

Din nou, sa urez success Luizei. Si hai la vot!

Etichete: