sâmbătă, martie 28, 2009

Nicolas Joel anunta stagiunea 2009-2010 a Operei din Paris

Este stiut ca Nicolas Joel va prelua directoratul Operei din Paris incepand cu stagiunea 2009-2010. Zilele trecute, el a anuntat noul sezon. Acesta se deschide cu o surpriza: Mireille de Charles Gounod, opera mea preferata din cele ale compozitorului. Detaliile pot fi citite aici.

Absenta operei Oedipe nu surprinde deoarece aceasta era planificata pentru stagiunile urmatoare. Sper insa ca lucrarea enesciana sa nu cada prada crizei economice - dar sa nu uitam ca premiera operei Oedipe a avut loc in 1936 cand efectele marii depresiuni inca se faceau simtite.

Iar un lucru incurajator este prezenta multor lucrari scrise in secolul XX in programul stagiunii. Desigur, nici una din ele nu este o raritate precum capodopera enesciana. Pe de alta parte, nici una nu a figurat in programul ultimilor stagiuni ale Teatrului Capitoliului din Toulouse a carui director este, pana la incheierea stagiunii in curs, Nicolas Joel.

Daca nu putea fi vorba de o reluare a stagiunilor toulousiene - chiar si lucrari prezentate in ultimile stagiuni la Toulouse precum Aurul Rinului, Walkiria, sau Andrea Chénier apar in montari noi la Paris, si se pare ca si pentru Oedipe este planificata o noua punere in scena - totusi Nicolas Joel a apelat la artisti cu care a colaborat des in decursul carierei sale. Amitesc doar dirijorii: de la veteranii Michel Plasson si Pinchas Steinberg la tinerii Emmanuelle Haïm si Philippe Jordan. Mai subliniez revenirea in repertoriul Operei din Paris a creatiei lui Rameau, absenta pe timpul actualului directorat a lui Gérard Mortier.

Cea mai buna veste este insa insanatosirea lui Nicolas Joel care, reamintesc, a suferit in vara trecuta un atac cerebral.

Etichete: , ,

sâmbătă, martie 21, 2009

Zubin Mehta si Filarmonica din Viena la Carnegie Hall

Zubin Mehta este un dirijor care frustreaza. Rar un concert de-al sau satisface complet. Si aceast lucru se intampla chiar si cand are la indemana o orchestra cu care si-a stabilit de mult un raport solid, asa cum este cazul cu Filarmonica din Viena. Iar acest raport era vizibil pentru toti cei care erau prezenti in sala de concert.

Nu mai trebuie sa vorbesc despre traditia sonora a orchestrei, dar trebuie sa precizez ca peste tot unde a fost director muzical, de la Los Angeles la Tel Aviv Zubin Mehta a incercat sa modeleze sunetul orchestrelor a carui director muzical a fost dupa cel al Filarmonicii vieneze (a reusit mai putin la New York, e drept.) Deci dirijorul cunoaste, probabil mai bine decat oricine altcineva in ziua de azi, aceasta cultura sonora. Tutti-urile orchestrale au fost mereu stralucitoare si niciodata vulgare. In nu putine instante, dl. Mehta stia cum sa coloreze un pasaj in pianissimo folosind discret timbrul cornilor si al oboilor. In acele momente ascultatorul s-ar fi putut fi crede in paradis. Din pacate ele erau dublate de altele in care balanta orchestrala era deformata, ca de exemplu in mijlocul unei fraze cand trompetele si timpanii acopereau totul. Acest lucru se datoreaza desigur dirijorului.

Din cele doua concerte la care am asistat (din patru sustinute), cea mai buna interpretare a fost cea a poemului O viata de erou de Richard Strauss. Eroul lui Zubin Mehta nu este cel mai zbuciumat, probabil, dirijorul multumindu-se ca de obicei sa conduca fara efecte si sa reliefeze mai mult orchestra decat sa intre in miezul muzicii lui Strauss - care, cel putin in tinerete, nu a fost cel mai "profund" compozitor. Aici executia a fost ireprosabila de la un capat la altul, orchestra fiind adevaratul erou. In deschiderea concertului, am ascultat o superba versiune a uverturii operei Nunta lui Figaro de Mozart, lucrare pe care orchestra o poate canta probabil cu ochii inchisi (si nu de putine ori suna astfel.) Dar interpretarea Simfoniei nr. 104 de Haydn a fost surprinzator de greoaie si de lipsita de umor.

Celalalt concert s-a deschis cu Serenada Italiana a lui Hugo Wolf, in care au evoluat doar un numar redus de instrumentisti. Au urmat cateva raritati: patru lieduri de Joseph Marx, compozitor austriac contemporan lui Richard Strauss. Solista a fost soprana Angela Maria Blasi, care a inregistrat deja un disc compact dedicat autorului. Cu riscul de a ma repeta, as putea spune din nou ca muzica nu este "profunda", dar este imediat accesibila, fiind scrisa intr-un stil post-romantic dar tonal, asemenea altor compozitori austrieci care nu au mers pe calea lui Schoenberg ca Zemlinsky sau Schmidt de pilda. Desi Filarmonica din Viena executa destul de rar lucrari de Marx, muzica i se potriveste ca o manusa deoarece reliefeaza sunetul luxuriant al corzilor. Corzi care uneori au acoperit-o pe altfel foarte buna cantareata.

Deceptia cea mare a fost interpretarea Marii Simfonii in Do major de Schubert. In special in aceasta lucrare au avut loc deformarile sonore de care vorbeam mai sus. Interpretarea propriu zisa a fost si ea un amalgam. Cu trei zile inaintea concertului de la New York, Mehta si Filarmonica vieneza au cantat lucrarea lui Schubert si la Philadelphia. Atat criticul ziarului local (David Patrick Stearns; cititi cronica sa aici) cat si unii melomani pe Internet au spus ca primele trei parti au lasat mult de dorit dar ca finalul a fost intr-adevar de exceptie. La New York singura miscare care a dezamagit a fost cea a doua care nu avea nici un pic de pulsatie. In celelalte miscari au alternat momentele sublime cu cele greoaie; cu alte cuvinte, a fost o oglinda a executiei orchestrale.

La bis s-a cantat Strauss si Hellmesberger.

Ca o curiozitate, este cunoscut faptul ca Arnold Rosé, nascut la Iasi, a fost pentru multi ani concertmaestrul orchestrei. Insa daca ar fi sa dam crezare acestei pagini de Internet, mama unui alt celebru lider a fost romanca. Este vorba despre Gerhart Hetzel, cel care efectiv a preluat stacheta de la Willi Boskovsky in anii '70. Chiar daca in mod oficial Boskovsky nu a parasit postul decat in 1979, a fost Gerhart Hetzel cel care a purtat greul in acei ani, dupa cum se poate vedea in majoritatea inregistrarilor video ale orchestrei. Varsta si starea sanatatii lui Boskovsky au facut ca acesta sa se dedice atunci mai mult dirijatului.

Filarmonica din Viena.
Dirijor: Zubin Mehta.

Vineri, 28 februarie, 2009.

Hugo Wolf: Serenada Italiana.
Joseph Marx: Patru lieduri: Hat Dich die Liebe berührt, Selige Nacht, Zigeuner, si Barcarole.
Franz Schubert: "Marea" Simfonie nr. 9 in Do Major D944.

Bis:
Johann Strauss Jr.: Tritsch-Tratsch, Polka Op. 214.
Johann Strauss Jr.: Unter Donner und Blitz, Polka Op. 324.



Duminica, 1 martie, 2009

Wolfgang Amadeus Mozart: Uvertura operei Nunta lui Figaro KV 492.
Franz Joseph Haydn: Simfonia nr 104 in Re Major, Cimpoiul.
Richard Georg Strauss: O viata de erou, poem simfonic Op. 40. Solo vioara: Rainer Küchl.

Bis:
Joseph"Pepi" Hellmesberger: Leichtfüssig, galop.
Eduard Strauss: Bahn frei, Polka Op. 45.

Carnegie Hall, New York.

Etichete: , ,

joi, martie 12, 2009

Inca un interviu despre Oedipe la Toulouse

Am revenit asupra spectacolului cu Oedipe de la Toulouse deoarece am descoperit acest interviu cu dirijorul Pinchas Steinberg facut de Jean-Charles Hoffelé. Las la o parte unele lucruri precum "Oedipe dans l'histoire de l'Opéra français" - si aici, in apararea lui Jean-Charles Hoffelé trebuie sa spun ca acesta a facut unele lucruri pentru muzica romaneasca publicand pe cand era proprietarul acum disparutei case de discuri Dante / Lys inregistrari, cateva de multa vreme greu de gasit, ale unor compozitori si artisti romani precum George Enescu, Dinu Lipatti, Stan Golestan, Sergiu Celibidache, Constantin Stroescu, Valentin Gheorghiu, si George Georgescu (in acest ultim caz Simfoniile de Beethoven cu 10 ani inaintea Electrecordului, plus altele de la Praga si Moscova.)

Iata ce am retinut. In primul rand, o surpriza: Pinchas Steinberg este fiul marelui William Steinberg, lucru pe care nici alti buni cunoscatori melomani nu-l stiau. Este meritul sefului de orchestra israelian ca a reusit sa-si cladeasca o cariera daca nu stelara, desigur mai mult decat respectabila, si sa iasa din conul de umbra al tatalui sau. Fara indoiala ca Pinchas Steinberg ne-a oferit una din cele mai bune versiuni ale capodoperei enesciene din ultimii ani.

Mult mai interesanta insa a fost reactia muzicienilor. Pinchas Steinberg vorbeste despre felul in care acestia au ezitat la inceput, ca sa fie insa treptat coplesiti de forta lucrarii: "cette musique est une drogue." Am spus "mult mai interesanta" deoarece aceeasi reactie au avut-o in urma cu mai bine de 50 de ani si colegii lor din Orchestre Radio-Symphonique (azi numita Orchestre Philharmonique de Radio France) cand Charles Bruck prepara o versiune concertanta. Dl. Bruck vorbea de o revolta a instrumentistilor dupa primele masuri, la care a spus: "domnilor, [Oedipe] este o capodopera. Este printre cele mai importante 4-5 opere ale secolului XX." Muzicienii au avut incredere in dirijor, stiind ca acesta foloseste destul de rar cuvantul "capodopera." Mai este nevoie sa continui?

Iata o alta cronica de la montarea de la Toulouse: cea aparuta in revista Opera News. Voi adauga si o cronica de la montarea de la Viena aparuta in aceeasi publicatie (care apartine Operei Metropolitan.) Dar voi incheia cu un video de la spectacolul de la Bielefeld pe care l-am semnalat acum cativa ani, si care a fost putin mediatizat.

Etichete: , , , ,

vineri, martie 06, 2009

Prezente romanesti

O lucrare de Stefan Niculescu a fost recent prezentata intr-un concert la Opera din Paris - Bastille. Este vorba de Invocatio, interpreti fiind ansamblul vocal Les jeunes solistes condus de Rachid Safir.

O pianista care a inceput sa se remarce este Catalina Butcaru. Mai multe cronici ale ultimului CD al artistei, CD inregistrat la Wigmore Hall din Londra, pot fi citite pe pagina ei de internet (care trebuie urgent refacuta), iar alta a aparut in American Record Guide. Criticul Alan Becker a apreciat interpretarea Sonatei Op. 1 de Alban Berg spunand ca "nu crede ca va asculta lucrarea cantata mai bine" si a avut cuvinte de lauda si asupra lucrarii lui Schumann, Humoreske Op. 20, dar s-a exprimat rezerve asupra suitei Miroirs de Ravel, domnul Becker dorind o mai buna reliefare a culorilor.

Violonistul Robert Davidovici este directorul Societatii de muzica de camera din Forth Worth. In mod ciudat insa, numele sau nu apare pagina de Internet a societatii. Intr-un recital recent alaturi de pianistul Alessio Bax, dl Davidovici a interpretat Sonata a III-a "in caracter popular romanesc" de Enescu. Cronica aparuta in ziarul Star-Telegram poate fi citita aici.

Doua recente Scrisori pentru melomani ne prezinta unele aparitii discografice: lucrari de Goerge Enescu in interpretarea lui Sherban Lupu, Csaba Erdelyi, Mirel Iancovici, si Samir Golescu este primul CD semnalat de Victor Eskenasy. Celalalt CD este o antologie dedicata violonistei Silvia Marcovici.

Voi semnala si cateva cronici de la concertele sustinute de Radu Lupu la Toronto, Ottawa, si New York.

Dar voi incheia cu acest video al ansabmlului englez Plush interpretand un fragment din Octetul de George Enescu. Concertmaestrul ansamblului este Remus Azoitei, iar unul din membrii sai este Adrian Brendel. Pentru cei interesati sa descarce inregistrarea completa a octetului, o pot face aici. Evan Dickerson mi-a semnalat aceasta pagina; nici el, nici eu nu suntem asociati cu ansamblul britanic si nu avem nici un interes financiar.

Etichete: , ,