luni, septembrie 28, 2009

Impresii din Japonia

Ii voi dezamagi, cred, pe cei care asteptau impresii de la concertele Filarmonicii din Viena la Suntory Hall sau de la spectacolele Scalei de la Bunka Kaikan din Tokyo. Am stat mai mult la Kyoto. Dar despre impresiile muzicale, ceva mai jos.

Mai intai, cateva cuvinte despre locurile pe care le-am vizitat. Incep cu Kyoto. Orasul in sine nu este chiar frumos, exceptand desigur partea de est in care majoritatea monumentelor sunt localizate. Dar ce monumente! Am fost impresionat in special de Castelul Nijo, de templul Ginkaku-ji - de fapt nu de templul in sine, ci mai mult superba gradina - de o alta splendida gradina, cea de la Heian Jingu Shrine, sau de Kiyomizu-dera, templul cu terasa de lemn. Acestea sunt atractiile turistice pe care le-as revedea daca si cand ma voi reintoarce in vechea capitala a Japoniei. Celebrul templu Kinkaku-ji a impresionat mai mult prin faptul ca era acoperit in aur, dar altfel m-a captat mai putin. Cat despre Palatul Imperial, vizitele sunt doar ghidate iar in camere nu se poate intra. Merita vizitat doar dupa celelalte atractii. Cam acelasi lucru as putea spune despre vechea capitala, Nara.

De remarcat ca multe din monumentele de mai sus au fost reconstruite de mai multe ori de-a lungul istoriei deoarece au fost mistuite de flacari. O importanta exceptie a fost cel mai mare castel feudal, Himeji. Constructia este desigur impresionanta dar am fost dezamagit mai mult de camerele castelului, in special la o zi dupa ce am vizitat Castelul Nijo.

La Tokyo am stat putin si am cureierat "per pedes" cateva din cartierele (nu cred ca acesta este cuvantul cel mai potrivit) cele mai cunoscute: Shinjuku, Shibuya, Ginza, Asakusa. Orasul noaptea trebuie vazut pentru a fi crezut. O mare surpriza a fost sa descoper ca in Ginza, zona cu cele mai scumpe magazine, exista un restaurant romanesc. Se numeste Darie si isi serveste clientii inca din 1979. Ce rau imi pare ca nu am auzit la timp de el! Cum o alta surpriza gastronomica a fost sa descoper ca celebra cafenea Landtmann din Viena, din cate se pare cafeneaua preferata a lui Sigmund Freud, are o sucursala si la Tokyo!

Vorbind de mancare, aceasta a fost una din putinile surprize neplacute deoarece este scumpa iar portiile sunt mici. Iar cand am crezut ca am cumparat camembert de la un supermarket, branza impachetata a fost de un alt tip. Am fost de asemenea uimit sa constat ca foarte putini japonezi vorbesc engleza bine, desi la hoteluri aceasta nu este o problema. Si, apropo de hoteluri, camerele sunt cam mici.

OK, muzica acum. Orice meloman care trece prin Tokyo se va opri prin legendarele magazine de discuri - compacte si chiar LP-uri. Din lista de vreo zece, n-am apucat sa vad decat patru. Si acestea destul de in graba.

Doua magazine mi-au retinut in special atentia. Primul este Tower Records din Shibuya. Este probabil cel mai mare magazin de CD-uri din intreaga lume, iar un etaj intreg este dedicat muzicii clasice. Cand am intrat acolo pentru prima oara aproape ca mi s-a taiat respiratia. Mi-ar fi trebuit o zi intreaga pentru a vedea totul cu calm.

Deci ce am cumparat? Cu atatea CD-uri disponibile, m-am oprit doar asupra celor care au fost editate de Tower Records si disponibile doar in aceste magazine. Motivul a fost ca, desi se pot comanda CD-uri din Japonia via Internet, Tower Records nu are pagina in limba engleza iar inregistrarile nu sunt disponibile altundeva. Am optat la inceput pentru cateva CD-uri ale unui dirijor preferat in muzica franceza: Paul Paray. Am fost curios insa sa-l ascult in repertoriul austro-german: Mozart, Beethoven, Brahms, Wagner. A urmat Henryk Szeryng in lucrari de Handel si Corelli. Va mai amintiti vremurile in care marii instrumentisti interpretau lucrarile baroce? L-as adauga aici si pe oboistul Heinz Holliger intr-un program de sonate de Handel, Telemann, C.P.E. Bach, si Vivaldi. Un alt CD care mi-a starnit curiozitatea a fost cel al unei pianiste japoneze, Ami Fujiwara, interpretand lucrari de Enescu (cele doua Sonate si transcriptia Rapsodie a I-a) si Lipatti (Nocturna si Sonatina pentru mana stanga); m-a atras in special muzica lui Lipatti.

Tower records mai are un magazin, ceva mai mic, in Shinjuku. Si acesta ramane unul din cele mai mari din lume, desi are probabil o dimensiune mai redusa decat, sa zicem, Ludwig Beck din München. Melomanii spun ca uneori vad aici CD-uri pe care nu le-au gasit la sucursala din Shiubuya.

Celalalt magazin care mi-a retinut atentia a fost Disk Union din Shinjuku (magazinul mai are o sucursala, se pare mai mica, in Ochanomizu pe care din pacate nu am putut-o vizita.) Acesta este specializat in CD-uri de mana a doua si contine un mare numar de inregistrari care nu mai sunt editate. Asa am gasit cantate de Bach sub bagheta lui Hermann Scherchen (doar un singur volum, din pacate) sau Simfonia a VI-a de Bruckner cu Orchestra Simfonica din Boston sub bagheta lui William Steinberg. Din nefericire organizarea lasa mult de dorit: de la Bach se sare la Ravel, se revine la Haydn, apoi se trece la Schubert, sau ceva in genul asta. Din moment ce timpul a fost limitat, cautarea muzicii dorite este foarte stresanta. Din nou, in mod ideal, as fi avut o zi intreaga la dispozitie.

HMV ramane probabil cel mai bun magazin on-line al Japoniei (CDJapan are preturi mai reduse pentru livrare dar selectia este mult mai mica; inca nu am utilizat JpopHelp.) Dar magazinul din Shibuya, recomandat de alti melomani, a deceptionat. Se putea observa ca la un moment dat merita vizitat, dar se pare ca descarcarile digitale sunt in crestere si in Japonia. Chiar si asa am cumparat un CD recomandat de Doru Ionescu, cel al inregistrarii unui concert sustinut la Tokyo de Filarmonica din Londra dirijata de Klaus Tennstedt. Nu am avut timp sa vizitez celelalte sucursale HMV.

Dintre artistii romani cel mai cunoscut si apreciat este Sergiu Celibidache. La Disk Union, cateva rafturi complete erau dedicate dirijorului, lucru care nu era facut decat pentru putini alti artisti: Furtwängler, Toscanini, sau Klemperer. De notat insa ca numarul inregistrarilor neoficiale ale maestrului au scazut considerabil in Japonia odata cu aparitia celor oficiale; "piratii", care mai sunt, provin acum din Italia. Lola Bobescu este si ea foarte apreciata: pana si CD-urile Electrecord pot fi gasite, iar unele inregistrari au fost editate doar in Japonia. Desigur ca Radu Lupu, Clara Haskil, sau Dinu Lipatti sunt si ei renumiti. Cat despre Enescu, unele inregistrari ale sale, cele cunoscute precum Poemul de Chausson, au fost re-editate de cateva ori, in majoritatea cazurilor doar pentru piata japoneza. Dar un nou CD al casei Opus Kura este disponibil in intreaga lume.

Un lucru care m-a surprins in mod placut este lipsa cultului exagerat a unor "artisti du jour" (iubesc Japonia!) precum Gustavo Dudamel, Anna Netrebko, Cecilia Bartoli, si da, Angela Gheorghiu. Sunt insa pretuiti fie marii artisti din trecut, fie - din zilele de azi - baghetele unor veterani si experimentati maestri care nu sunt neaparat vedete (desi unii pot fi.) Din prima categorie, am notat editii dedicate lui Otto Klemperer, Carl Schuricht, Charles Munch, si evident
Furtwängler. Din a doua categorie, pe Bernard Haitink, Gary Bertini, sau Stanislaw Skrowaczewski. Ultimul dintre ei chiar a sustinut un concert in Tokyo in compania orchestrei Yomiuri Nippon (daca nu ma insel singura orchestra japoneza pe care Celibidache a condus-o) dar din nou, in zilele in care ma aflam la Kyoto. Dintre artistii japonezi este venerat dirijorul Takashi Asahina. Seiji Ozawa este evident si el cunoscut dar numarul de CD-uri pe care le-am vazut nu era prea mare.

Inca resimt oboseala calatoriei...

Etichete: , , , , , ,

luni, septembrie 21, 2009

Oedipe la Bruxelles?

Peste cativa ani, daca avem sa dam crezare acestui articol. Din moment ce La Fura dels Baus va regiza, spectacolul va fi cel putin "interesant".

Oedipe a fost, desigur, cantat in Belgia in 1956. Puteti consulta arhiva Teatrului La Monnaie pentru a afla distributia spectacolelor (usor diferita in stagiunile 1955-1956 si 1956-1957.)

Ceea ce ingrijoreaza este ca deocamdata nu am gasit nici o veste noua asupra posibilei montari de la Paris.

Si repet dorinta unui DVD cu opera.

P.S. Voi publica in zilele urmatoare impresiile din Japonia.

Etichete: , , ,

miercuri, septembrie 09, 2009

Liternet - Transcriptiile lui Enescu

Ultimul meu articol pe care l-am publicat pe LiterNet poate fi citit aici.

Voi fi plecat in concediu timp de peste doua saptamani. Voi reveni cu impresii din Japonia. Pentru a da o idee despre viata muzicala, voi mentiona doar ca saptamana viitoare Filarmonica din Viena cu Zubin Mehta va sustine concerte la Suntory Hall iar Teatro alla Scala reprezentatii la Bunka Kaikan.

Etichete: , ,