vineri, august 22, 2008

Din nou plecat

Voi fi plecat pentru o durata de mai bine de doua spatamani. Pana atunci va las sa cititi aceasta cronica din ziarul New York Times in care se vorbeste si despre pianista Mihaela Ursuleasa, care a interpretat printre altele si Toccata lui Paul Constantinescu.

De asemenea de citit arhiva concertelor lui Wilhelm Furtwängler, arhiva alcatuita de René Trémine pentru casa de discuri "Tahra".

P.S. Si apropo, nu numai bulgarii, dar si ungurii ne promoveaza. La Festivalul International de la Edinburgh, membri ai Orchestrei Festivalului de la Budapesta vor interpreta pe 26 august Dixtuorul de Enescu. Pe de alta parte, violonistul Donald Weilerstein si pianista Vivian Hornik Weilerstein au interpretat recent la Festivalul "Yellow Barn" suita "Impresii din Copilarie".

Etichete: , , , ,

joi, august 21, 2008

Furtwängler in Beethoven si Brahms

S-au pastrat din fericire, in diferite arhive sonore, mai multe versiuni ale simfoniilor lui Beethoven si Brahms sub bagheta lui Wilhelm Furtwängler. Cum din pacate nu am timp sa discut in detaliu diversele interpretari, ma voi limita in a recomanda cateva seturi de discuri compacte pe care le consider esentiale. In marea majoritate a cazurilor dirijorul conduce fie Filarmonica din Berlin, fie Filarmonica din Viena.

Primul set, editat de casa "Music and Arts", contine inregistrari ale simfoniilor de Beethoven (nr. 4-7 si 9) si ale unor uverturi ("Coriolan" si "Leonora nr. 3") preluate din concerte din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Acestea sunt printre cele mai intense talmaciri ale lucrarilor facute vreodata, aproape ca nu pot sa respir dupa ce ascult uvertura "Coriolan" de exemplu. Si neaparat de citit prefata in care regretatul John Ardoin analizeaza in detaliu versiunile furtwängleriene care sau pastrat ale lucrarilor cuprinse pe set.
Evident ca dirijorul a inregistrat - pentru casa EMI - unele simfonii ale Titanului de la Bonn si in studiou; exceptie au facut Simfonia a IX-a (despre care maestrul credea ca nici un microfon nu poate captura maretia lucrarii), a II-a, si a VIII-a. Avantajul inregistrarilor facute in studiou este desigur calitatea sonora net superioara.

Trecand la Brahms, tot casa "Music and Arts" ne ofera intr-un set de patru discuri compacte cele mai bune versiuni ale simfoniilor, ale "Variatiunilor pe o tema de Haydn", la care se adauga probabile interpretarea de referinta a Concertului pentru pian nr. 2: cea in care solist este Edwin Fischer. Majoritatea acestor interpretari parvin din concerte din timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar prefata este din nou semnata de John Ardoin.
O alta versiune remarcabila a unei simfonii de Brahms, a IV-a, este cea din cadrul unui concert sustinut de Filarmonica din Berlin la Wiesbaden. Intreg programul a fost editat de casa "Tahra" si mai contine superbele Preludii din opera "Palestrina" de Hans Pfitzner si Simfonia nr. 40 de Mozart.

Etichete:

marți, august 19, 2008

Wilhelm Furtwängler - concertele de la Festivalul de la Salzburg

In anul 2004, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de la moartea lui Wilhelm Furtwängler, casa "Orfeo" ne-a oferit un set de opt discuri compacte continand toate inregistarile care s-au pastrat a concertelor sustinute de marele dirijor la Festivalul de la Salzburg (Filarmonica din Viena a fost orchestra.) Am cautat mult timp acest set si l-am gasit doar cu cateva luni in urma. Ascultand-ul, pot doar sa spun ca asteptarea a meritat.
Subliniez: inregistarile care s-au pastrat. Seful de orchestra a debutat la Festivalul de la Salzburg in 1937 dar primul document sonor din setul de fata dateaza din 1949 (Simfonia in Do Major de Pfitzner, pe 7 august.) Iar din pacate, din multe concerte s-au pastrat inregistari a unei singure lucrari sau in cel mai bun caz doua. Intr-adevar, pentru a asambla acest set, producatorii au cautat prin mai multe arhive sonore; evident, este un miracol faptul ca atatea concerte s-au pastrat pana la urma.

Dar lucrul acesta n-ar avea nici o importanta daca valoarea acestor documente n-ar fi fost atat de mare. Si fara indoiala ca este. Daca probabil setul de discuri compacte ar fi mai greu de recomandat celor care nu sunt familiarizati cu arta marelui dirijor, el este totusi esential pentru melomani. Nici o interpretare nu este slaba desi in unele lucrari exista versiuni superioare ale dirijorului. Dar chiar daca interpretarea Simfoniei a V-a de Bruckner (de pilda) nu este la inaltimea versiunii din 1942 in care dirijorul conduce Filarmonica din Berlin, in nici un caz Furtwängler nu pierde uneori concentrarea ca in cazul interpretarii Simfoniei a VIII-a din 1954 publicata de casa Andante. Tot la fel, probabil ca cele mai bune versiuni ale Simfoniei a IX-a de Beethoven lasate de dirijor sunt cele de la Festivalul de la Bayreuth din 1951 (in special editata recent tot de casa "Orfeo"), cea de la Festivalul de la Lucerna din 1954, si cea din 1942. Dar ceea ce impresioneaza la seful de orchestra este, asa cum subliniaza si Profesorul Gottfried Kraus in prefata din livretul inregistrarii, faptul ca fiecare noua versiune este diferita de cealalta, ca mereu cauta lucruri noi in partitura.

Setul de discuri compacte contine de asemenea lucrari care nu sunt la prima vedere asociate cu marele sef. Citind insa repertoriul concertelor lui Furtwängler - alcatuit, daca nu ma insel de René Trémine pentru casa de discuri "Tahra" - ne dam usor seama de preocuprea constanta a dirijorului pentru muzica contemporana. Iar printre cele mai bune interpretari sunt cele ale lucrarilor lui Stravinsky, Hindemith, si deja-numita simfonie a lui Pfitzner, plina de o incredibila energie. La polul opus, il putem asculta pe Furtwängler ca interpret al muzicii lui Bach in Concertele "Brandenburg" nr 3 si 5, in acesta din urma in dubla ipostaza de dirijor si pianist. Si daca stilul este departe de ceea ce este considerat corect zilele acestea (de ce oare trebuie mereu sa scriu aceste lucruri cand este vorba de muzica baroca in loc sa judec simplu meritele unei versiuni?), dirijorul aduce o caldura si o emotie rar intalnita astazi. As mai sublinia "Cantecele unui ucenic calator" de Mahler cu un tanar Dietrich Fischer-Dieskau, o varianta mai vie decat inregistrarea facuta in studiou de catre cei doi artisti.

O precizare. Setul de discuri compacte contine o inregistrare facuta in studiou sub licenta de la casa "EMI": cea a poemului "Don Juan" de Richard Strauss. Acest lucru a fost facut din dorinta de a reconstitui programul concertului din 30 august, 1953. Inregistrarile celorlalte lucrari din programul concertului (Simfonia din opera "Die Harmonie der Welt" de Hindemith si Marea Simfonie in Do Major de Schubert) s-au pastrat dar cea a poemului lui Strauss s-a pierdut. Nu incape indoiala ca Furtwängler era mult mai spontan in concerte decat in studiou.

Inchei cu o paranteza. Il avem in persoana lui Samir Golescu pe unul din cei mai buni cunoscatori ai artei lui Wilhelm Furtwängler (si a celei a lui Willem Mengelberg.) Cu regretul de a nu-l fi putut convinge pe Samir sa-si faca blog, pot doar sa-mi imaginez cum ar fi disecat fiecare interpretare in parte.

Etichete: ,

duminică, august 17, 2008

A sosit timpul pentru "Regele Roger"?

Opera "Król Roger" ("Regele Roger") reprezinta desigur pentru polonezi ceea ce este "Oedipe-ul" enescian pentru noi: o indragita capodopera putin cunoscuta peste hotare. La fel ca si "Oedipe", "Regele Roger" nu a dus lipsa de interpreti in afara granitelor tarii, ma gandesc in primul rand la excelenta inregistrare facuta de Simon Rattle (poate cel mai bun CD din cariera sa) si de Thomas Hampson; totusi, lucrarea lui Szymanowski ramane apreciata mai mult de cunoscatori si mai putin de publicul larg.

Iata insa ca in aceasta vara au avut loc doua puneri in scena importante ale operei. Una, in cadrul Festivalului "SummerScape" condusa de Leon Botstein si alta la Festivalul de la Edinburgh condusa de Valeri Gherghiev care a prezentat lucrarea si la Sf. Petersburg. Daca mai adaugam viitoarele montari de la operele din Paris (iulie 2009) si Bonn (mai 2009), am putea spune ca lucrarea incepe sa se impuna incet. Sa vedem care va fi situatia peste cativa ani; oricum, e clar ca din nou polonezii ne-au luat-o inainte in promovarea valorilor lor culturale.

Iar acest lucru se observa si din faptul ca "Regele Roger" va intra si in repertoriul unei importante companii americane: New York City Opera, in stagiunea 2010-2011 (de remarcat ca noul director al companiei va fi Gérard Mortier, cel care acum conduce destinele Operei din Paris.) Si nici nu a fost premiera new-yorkeza: aceasta a avut loc in 1985 la Carnegie Hall, iar in 1999 Charles Dutoit a prezentat o versiune de concert tot acolo.

Revenind la inregistrare, mentionez ca admiratorii operei considera versiunea de referinta cea a dirijorului Mieczyslaw Mierzejewski, interpretul rolului titular fiind Andrzej Hiolski. Din pacate inregistrarea este aproape imposibil de gasit la ora actuala, pot doar sa sper ca va fi re-editata in Polonia. Hiolski este insa considerat cel mai mare interpret al Regelui Roger si poate fi ascultat si intr-o inregistrare a casei "Naxos" condusa de Karol Stryja. Din pacate baritonul polonez se afla la o varsta respectabila si vocea sa nu mai avea lustrul de alta data. Exista de asemenea si o noua versiune de la Teatr Wielki din Varsovia sub bagheta lui Jacek Kaspszyk. Nu am ascultat-o dar puteti citi aceasta cronica de pe portalul MusicWeb.

Oricare versiune alegeti, "Król Roger" este o opera care merita a fi cunoscuta.

Etichete: , ,

joi, august 14, 2008

O cronica mai putin favorabila de la premiera operei "Oedipe"

Am citit desigur cu totii despre puzderia de cronici entuziaste la prima auditie a operei "Oedipe" de la Opera din Paris in 1936. Ar fi insa incorect sa spunem ca toti criticii s-au aratat favorabili capodoperei enesciene. Unul din acesti "necredinciosi" a fost Boris de Schloezer. Mi s-a parut ciudat ca domnul de Schloezer a criticat tocmai ceea ce eu, si multi alti admiratori ai operei, consider punctele cele mai reusite ale operei: in primul rand scena Sfinxului si apoi momentul in care "Oedipe" afla adevarul. Si nu pot fi de acord ca instrumentatia ar fi monotona si ca limbajul armonic ar fi lipsit de varietate. Dar va las pe dumneavoastra sa cititi cronica - si nu uitati nici de celelalte documente fascinante de pe aceeasi pagina de Internet.

Etichete: , , ,

marți, august 12, 2008

Cateva expozitii interesante

Cu ocazia lucrarilor de restaurare a Teatrului "Colón" din Buenos Aires, la Centrul Cultural al Bancii de Dezvoltare Inter-Americane a avut loc o mica expozitie, banca fiind unul din contribuitorii cu fonduri pentru renovare. Cel mai interesant lucru din expozitie a fost fara indoiala programul care contine o mica istorie a celebrului teatru; dintre exponate, am retinut o bagheta de dirijor care a fost donata de Manuel de Falla (vezi poza), marele compozitor decedand, asa cum se stie, in capitala Argentinei. Alte exponate au fost desigur costume din spectacole, dar a trebuit sa caut in Arhiva Teatrului "Colón" ca sa aflu ca cei care a interpretat rolul Regelui Philip al II-lea din opera "Don Carlo" de Verdi in stagiunea 1996 au fost Robert Lloyd si Ferruccio Furlanetto - a cui a apartinut costumul (vezi poza)? Sau ca interpreta rolului lui Amneris in 1968 a fost Biserka Cvejić. Etc., etc., etc.

Si, asa cum comenta si domnul Sergio Ionescu pe Internet, n-ar fi rau daca s-ar restaura si standardurile muzicale de odinioara.
Unul din cele mai celebre portrete ale lui Hector Berlioz este cel pictat de Gustave Courbet in 1850. Actualmente aflat in colectia permanenta de la Musée d’Orsay in Paris, este, alaturi de cel al lui Baudelaire, unul din cele mai cunoscute portrete ale "celui mai mandru si mai arogant barbat din Franta" (aoleu!) asa cum se denumea pictorul. Iar portretul lui Berlioz reprezinta una din putinile instante in care un pictor celebru face portretul unui la fel de celebru compozitor - de fapt nici un alt exemplu nu-mi mai vine in minte.
Si atunci este probabil surprinzator faptul ca lui Berlioz nu i-a placut portretul pe care l-a considerat "tampesc si suparator". Probabil ca o parte din suparare a fost datorata lipsei de comfort a compozitorului in momentul cand modela pentru portret, asa cum speculeaza programul expozitie.

Expozitiei? Da, cea dedicata pictorului care a avut loc la Muzeul Metropolitan de Arta din New York si s-a incheiat in luna iunie. Pentru curiosi, "Originea lumii" a fost si ea expusa.

Etichete:

marți, august 05, 2008

Plecat pentru o saptamana

Imi cer scuze ca zilele acestea nu am scris prea mult, dar am intrat intr-o perioada in care sunt foarte ocupat. Voi reveni in aproximativ o saptamana.

vineri, august 01, 2008

Au decedat Horst Stein, Dan Scurtulescu, si Ada Brumaru

Unul din acei maestri pe care ii denumim, uneori chiar in derogatoriu, "kapellmeister" a decedat recent la varsta de 80 de ani. Horst Walter Stein a fost unul din sefii de orchestra care, alaturi de Heinrich Hollreiser, Berislav Klobučar, sau Wilhelm Loibner, asigurau cu profesionalism seara de seara conducerea spectacolelor Operei de Stat din Viena cand dirijorii-vedeta ai premierlor erau de mult plecati. Si nu de multe ori, acesta conducere era facuta cu putine repetitii; uneori chiar fara. Cu putinile ocazii in care a avut la dispozitie un numar rezonabil de repetitii, Horst Stein a dovedit ceea e era capabil. Ca de exemplu in opera "Don Carlo" de Verdi (din pacate doar versiunea in patru acte, in care s-au mai efectuat si taieturi), document sonor care a fost editat de casa Orfeo in care solisti sunt Gundula Janowitz, Shirley Verrett, Franco Corelli, Nicolai Ghiaurov, Martti Talvela, Edita Gruberova sau Eberhard Wächter. Sau cand s-a aflat la pupitrul Filarmonicii din Viena cu ocazia superbelor inregistrari a simfoniilor a II-a si a VI-a de Bruckner (doar Celibidache si Keilberth sunt mai buni in aceasta ultima lucrare.)

Stein a dirijat cu regularitate la Festivalul de la Bayreuth si a fost director muzical al Operei din Hamburg. O importanta colaborare romaneasca a fost cea in cadrul unui concert al Filarmonicii din Viena de la Festivalul de la Salzburg in care solist a fost Ion Ivan Roncea; a fost executat concertul pentru flaut, harpa, si orchestra de Mozart; daca nu ma insel flautist a fost Wolfgang Schulz, inca membru al orchestrei.

Pe Dan Scurtulescu l-am cunoscut la inceput ca membru a partidei viorilor principale a Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Romane - ca sa folosesc denumirea din acei ani. Mai recent, ii citeam cronicile pe portalul LiterNet si apreciam intransigenta sa. Ii voi duce lipsa.

Ne-a mai parasit si muzicologista Ada Brumaru.

Dumenzeu sa-i ierte.

Etichete: ,