marți, noiembrie 24, 2009

Au decedat dirijorul Alexandru Lascae si cantareata Elisabeth Söderström

Am aflat cu totul intamplator de decesul dirijorului roman stabilit in Olanda, Alexandru Lascae. Am citit un articol de pe portalul LiterNet in care Oltea Serban Parau discuta un concert sustinut in sala Concertgebouw din Amsterdam de catre Symphonieorkest Bellitoni. Dirijorul principal al acelei orchestre a fost maestrul roman, dar acesta decedase recent (actualizare 25 noiembrie: lucru care nu a fost mentionat in articol, ci pe care l-am aflat intrand pe pagina de Internet a orchestrei), deci Jurjen Hempel a condus concertul.

Alexandru Lascae a mai fost si dirijor al Filarmonicii Moldova din Iasi, care orchestra a uitat sa scrie ceva pe pagina de Internet la moartea dirijorului. Dupa cum se vede, olandezii nu au uitat. In plus, maestrul are o pagina din Wikipedia in limba olandeza, nu si in romaneste. Aceasta, cu toate ca dirijorul a facut multe pentru muzica romaneasca, inregistrand un ciclu al lucrarilor de Enescu.

Alexandur Lascae a aranjat o piesa de Ceaikovski, Souvenir d'un lieu cher Op. 42, care a fost recent inregistrat de Janine Jansen.

Elisabeth Söderström a fost una din marile cantarete suedeze, desi nu a fost chiar vedeta precum, de exemplu, Birgit Nilsson. Ea a decedat la varsta de 82 de ani. Puteti citi aici un omagiu din ziarul Daily Telegraph.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.

P.S. Un alt deces este cel al muzicologului Howard Chandler Robbins Landon. Puteti citi aici un articol omagial din ziarul Guardian Unlimited. Dumnezeu sa-l ierte.

Etichete: , , ,

marți, noiembrie 10, 2009

Fervaal

Fervaal, dupa unii capodopera lui Vincent D'Indy, apare in multe carti de specialitate drept una din cele mai importante opere franceze de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Dar, desi printre admiratorii lucrarii se numarau Paul Dukas si Claude Debussy - care o considera drept mai reusita decat Parsifal - Fervaal a disparut de pe afisele teatrelor de opera dupa 1913. Cateva executii in concert au repus temporar opera in circulatie dar lucrarea a ramas mai mult cunoscuta specialistilor decat publicului larg.

O prima intrebare: cat de bine cunostea Enescu Fervaal? Deoarece un personaj important din actului al II-lea al operei este Pastorul. Un studiu muzicologic ar fi interesant. Pana atunci notez ca Enescu a avut o singura lucrare a compozitorului francez in repertoriul sau: Sonata pentru vioara si pian Op. 59. Iar daca memoria nu ma inseala, Enescu ar fi declarat ca muzica lui D'Indy nu'l entuziasmeaza.

Revenind la opera: Fervaal nu este desigur complet necunoscuta melomanilor. Preludiul a fost inregistrat de Desiré Defauw, Charles Munch, Pierre Monteux, sau Thomas Schippers. Si daca nici o inregistrare nu a fost editata pe LP sau CD, o imprimare facuta de Radio France a circulat "pe dedesubt." Dar, asemenea multor inregistrari Radio France, taieturile - datorate desigur spatiului alocata transmisiei radiofonice - sunt numeroase. Dirijorul Pierre-Michel le Conte a fost fortat sa elimine prologul si a executat doar aproximativ 2/3 din restul operei. Dar BBC-ul a inregistrat cu putini ani in urma actul al III-lea fara taieturi, dirijor fiind Jean-Yves Ossonce iar protagonist Stuart Kale, cel care a cantat rolul lui Siegfried cu multi ani in urma la Bucuresti sub bagheta lui Iosif Conta.


Cel caruia ii datoram (probabil) prima executie in America este Leon Botstein. O personalitate cu o cultura enciclopedica, el si-a facut o specialitate din a prezenta in concert lucrari mai putin cunoscute. In ultimii ani el a condus opere de Schrecker (Die Gezeichneten), Lalo (Le Roi d'Ys), Chabrier (Le roi malgré lui), Chausson (Le Roi Arthus), Zemlinsky (Der Zwerg), sau Dame Ethel Smyth (The Wreckers.) Din pacate Oedipe nu intra in planurile sale desi a condus cu cativa ani in urma un concert dedicat creatiei lui Enescu.

Subiectul operei poate fi citit din Wikipedia, iar acest articol, aparut si in programul de sala, ofera mai multe informatii. Influenta lui Wagner este mentionata in ambele locuri. Parsifal, desigur. Dar un ascultator s-ar putea gandi la Walkiria in prolog (eroul principal, tot un tenor, fiind fugarit de dusmani), Siegfried in primul act ("Ho Fervaal!" aducandu-mi aminte de cornul lui Siegfried), sau Amurgul Zeilor in actul al II-lea (corurile amintind de scena in care Hagen isi cheama vasalii.)

Ar fi gresit insa sa consideram Fervaal ca fiind nimic mai mult decat Wagner in franceza. O alta influenta a fost cea a lui Meyerbeer, la care ar trebui adaugata cea a folclorului din zona muntilor Cévennes. Remarcabila in acest sens utilizarea cornului englez. Este un instrument pentru care D'Indy l-a criticat aspru pe Cesar Franck, deoarece acesta din urma l-a folosit in Simfonia in re minor. Dar D'Indy insusi l-a utilizat in cea mai celebra lucrare a sa, Symphonie sur un chant montagnard français (Symphonie cévenole.)

Fervaal este o opera ambitioasa care merita cunoscuta dar a carei mare debilitate este libretto-ul scris de compozitor. Din acest motiv primul act sufera cel mai mult, fiind prea lung, muzica nereusind sa pastreze mereu atentia ascultatorului. Din fericire actele al II-lea si al III-lea sunt mult mai bine proportionate si tin mereu ascultatorul in priza. In ciuda slabiciunilor, opera nu isi merita anonimatul.

De ce atunci acest anonimat? Unul din motive este desigur libretto-ul - dar aici trebuie amintit ca nu putine libretto-uri ale unor lucrari consacrate sunt si ele destul de slabe. Alt motiv ar fi nationalismul, chiar sovinismul operei. Desigur, nu mai mare decat cel din Maestri cantareti din Nürnberg, ca sa luam doar un singur exemplu, dar D'Indy nu are geniul lui Wagner. O alta cauza este reputatia compozitorului in general: numele lui Vincent D'Indy este desigur cunoscut melomanilor dar muzica sa este rar prezenta in salile de concert.

Despre orientarea politica si anti-semitismul compozitorului a scris si Leon Botstein in articolul pe care l-am semnalat deja. Nu doresc sa intru in detalii asupra acestui lucru cel putin rusinos; evident, faptul ca ascult muzica lui D'Indy nu inseamna ca sunt de acord cu politica autorului. Voi mentiona totusi faptul ca, in cadrul unei discutii dinaintea concertului, dl. Botstein a fost intrebat de ce, in ciuda anti-semitismului, D'Indy se afla in relatii bune cu evreul Paul Dukas (si, as adauga, cu Pierre Monteux, de asemenea evreu.) Raspunsul nu a fost satisfacator, dl. Botstein a vorbit un pic despre societatea franceza din acea epoca, dar nu a putut explica mai mult.

Multumim deci lui Leon Botstein pentru ca ne-a oferit posibilitatea de a asculta inca o opera uitata care merita a fi cunoscuta. Multumim de asemenea si tenorului Richard Crawley care, inlocuindu-l pe Dwayne Jones, a invatat in scurt timp un rol aproape la fel de greu ca Siegfried sau Tristan. Dintre cantareti insa cea mai buna impresie a lasat-o Deanne Meek, interpreta rolului lui Guilhen, care poseda o voce omogena si catifelata. Donnie Ray Albert l-a intruchipat pe Arfagard. Desi rolul i se potrivea registrului sau, cantaretul a refuzat sa interpreteze: lipseau nuantele, culorile, sau expresivitatea. A fost o citire corecta si cam atat. Barbara Dever a interpretat un mic dar important rol, cel al zeitei Kaito, care apare intr-unul din cele mai memorabile momente ale operei in actul al II-lea. Interpreta ideala ar trebui sa "fure scena", asa cum o face un bun Sfinx in Oedipe. Dar, din nou, Barbara Dever, desi a fost mai expresiva decat Donnie Ray Albert, nu a fost chiar la inaltime, chiar daca, fara indoiala, a cantat bine.

Fervaal de Vincent D'Indy.

Fervaal: Richard Crawley.
Arfagard: Donnie Ray Albert.
Guilhen: Deanne Meek.
Kaito: Barbara Dever.

American Symphony Orchestra.
Dirijor: Leon Botstein.

Miercuri, 14 octombrie, 2009.
Avery Fisher Hall, Lincoln Center, New York.

Etichete: , ,

vineri, noiembrie 06, 2009

Inca un interviu ce trebuie citit

marți, noiembrie 03, 2009

Un interviu cu Eduard Stan

Portalul german klassik.com a luat acest interviu cu ocazia turneului sustinut de violonistul Remus Azoitei si pianistul Eduard Stan. Dl. Stan discuta muzica lui George Enescu.

Etichete: , ,