joi, septembrie 27, 2007

"Amintirile mele despre Erich Bergel"

Cartea lui Gheorghe Musat, prima a autorului si aparuta gratie editurii "Risoprint" din Cluj-Napoca, nu reprezinta si nici nu se doreste a fi o monografie dedicata sefului de orchestra. Mai degraba, ea reda o serie de amintiri personale a autorului, pentru multi ani prim-trompetist al Filarmonicii din Cluj, care a fost legat de dirijor timp de peste patru decenii.

Evident ca datele biografice nu lipsesc. Autorul sumarizeaza deci cele mai importante detalii din viata maestrului incepand cu copilaria, trecand prin studentie, prin arestul sau datorita curajului de a prezenta in biserica lucrari religioase, reaparitiei la pupitrul dirijoral, exilului si revenirii in tara. Unele aspecte sunt mai detaliat prezentate precum colaborarea cu Herbert von Karajan, travaliul la Festivalul International al Tineretului de la Bayreuth, sau revenirea in tara. Dar tonul cartii nu este unul sec - ca de obicei intr-o monografie - ci personal, intim chiar si in momentul in care detaliile biografice sunt prezentate. Este intr-adevar o carte de amintiri, multe fascinante.

O buna parte din spatiul cartii este dedicat scrisorilor, corespondentei dintre dirijor si autor. Alte scrisori provin din arhiva lui Cristian Mandeal, de la artisti precum Sabin Pautza sau Petre Sbarcea, si, una din cele mai interesante, de la Herbert von Karajan. Aceasta din urma este adresata lui Pompiliu Macovei, fost ministru al culturii, si este de o umilinta si de o diplomatie remarcabila.

Cartea de asemenea trece in revista lucrarile romanesti pe care Erich Bergel le-a dirijat in strainatate (ar fi fost totusi preferat ca autorul sa precizeze in ce momente dirijorul a condus integral Suita a I-a de Enescu si in ce concerte a dirijat doar primele doua miscari.) Si in fine, prefata inregistrarii "Artei Fugii" este redata.

Domnul Musat il prezinta pe Erich Bergel drept o persoana intransigenta, uneori chiar indaratnica si nedreapta, exigent cu toti dar in primul rand cu sine insusi. Ceea ce mi-a placut foarte mult este ca autorul incearca sa redea portretul unui om cu toate slabiciunile sale si este meritul domnului Musat ca acestea nu sunt ocolite. Seful de orchestra nu este prezentat drept un sfant (dar nici drept un monstru): el este un om generos, care intotdeauna si-a ajutat colegii si fosta orchestra, care nu de putine ori i-a judecat gresit pe colegii si prietenii sai, prieteni pe care totusi ii iubea si pe care incerca sa-i vada de fiecare data cand avea posibilitatea.

Dar daca portretul omului Erich Bergel este unul echilibrat, nu acelasi lucru se poate spune si despre cel al artistului. Deoarece in carte putem citi numai cronicile elogioase la adresa dirijorului. Acestea sunt evident necesare, nu degeaba a fost Bergel invitat sa conduca orchestre din Berlin, Chicago, Cleveland, Munchen, Londra, etc. Dar daca orice mare artist, de la Furtwangler si Toscanini la Karajan si Solti, a avut parte atat de admiratori cat si de critici, de ce sa nu completam portretul artistic al lui Bergel cu cateva cronici mai putin favorabile? Si nu ma refer la cele invidioase ale unor "colegi" gata sa-l injunghie pe la spate.

Un alt lucru pe care l-as fi dorit in special de la un muzician este mai mult detaliu asupra repetitiilor, asupra felului in care Bergel lucra cu orchestra. Ce cerea dirijorul de la instrumentisti? Si cum obtinea ceea ce cerea?

Dar nu as dori sa fiu prea negativ. Domnul Musat si-a propus in primul rand sa-l pastreze in memorie pe Erich Bergel si sa ne povesteasca unele amintiri legate de seful de orchestra. A reusit. La sfarsitul lecturii cartii cunosteam mult mai mult despre dirijor decat inainte.

Etichete: ,

miercuri, septembrie 26, 2007

"Marius et Fanny"

Premiera operei lui Vladimir Cosma a fost motivul oficial pentru care Angela Gheorghiu nu a participat la Festivalul "George Enescu". Pe Internet nu am gasit decat cateva cronici. Iata-le.

O cronica din ziarul "Le Figaro".
O alta cronica de pe site-ul concerto.net.
In fine, una de pe site-ul MusicWeb.

De asemenea, iata unele declaratii ale compozitorului facute in ziarul "Le Figaro".

Etichete: ,

marți, septembrie 25, 2007

Epilog - Enescu si Orchestra Simfonica Nationala

Termin aceasta serie de articole consacrata lui Enescu si a Orchestrei Simfonice Nationale din Washington cu un mic anunt publicitar din vechile programe. Este vorba de cel al inregistrarii Rapsodiei a II-a de catre orchestra sub bagheta lui Hans Kindler - prima gravare a lucrarii.


P.S. Din moment ce este greu de citit, voi spune ca pe anunt este precizat ca Rapsodia a II-a este cuplata pe disc cu Rapsodia a I-a in interpretarea Orchestrei din Philadelphia sub bagheta lui Eugene Ormandy.

Etichete: ,

luni, septembrie 24, 2007

Rapsodia a II-a de Enescu in programele Orchestrei Simfonice Nationale

Pana la sfarsitul stagiunii 1956-1957, Rapsodia a II-a de Enescu a fost executata la Washington in sapte concerte dirijate de Hans Kindler si unul dirijat de compozitor. De asemenea, mai trebuie precizat ca Hans Kindler a efectuat prima inregistrare a lucrarii.

Actualizare pana la sfarsitul stagiunii 1963/1964. Rapsodia a II-a s-a mai executat in cadrul unui concert pentru tineret dirijat de Howard Mitchell, succesorul lui Hans Kindler ca director muzical al Orchestrei Simfonice Nationale, in cadrul stagiunii 1962/1963.

Dar iata programul complet a acestor concerte:


16 februarie, 1938.
Dirijori: Hans Kindler si Nicolai Berezowsky.
Solist: Mischa Elman, vioara.

Nicolai Berezowsky: Simfonia a I-a Op. 12.
Antonio Vivaldi: Concert in sol minor pentru vioara si orchestra, aranjament de Tivadar Nachèz.
Wolfgang Amadeus Mozart: Simfonia nr 29 in La major KV 201.
Felix Mendelssohn-Bartholdy: Concertul pentru vioara in Mi minor Op. 64.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11.

Precizare: Nicolai Berezowsky a dirijat propria sa lucrare iar Hans Kindler restul concertului.


3 aprilie, 1938.
Dirijor: Hans Kindler.
Program alcatuit la cererea publicului.

Ludwig van Beethoven: Uvertura "Leonora" nr. 3 Op. 72b.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11.
Richard Wagner: Preludiul la actul al III-lea al operei "Lohengrin".
Johann Strauss-fiul: "Vals imperial" Op. 437.
Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia a IV-a in Fa minor Op. 36.


24 noiembrie, 1940.
Dirijor: Hans Kindler.

Carl Maria von Weber: Uvertura operei "Der Freischütz".
Wolfgang Amadeus Mozart: Simfonia nr 40 in Sol minor KV 550.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11.
Alexander Scriabin: Doua studii transcrise pentru orchestra de LaSalle Spier.
Richard Wagner: "Bacanala" din opera "Tannhäuser".


24 ianuarie, 1945.
Dirijor: Hans Kindler.
Solist: Britton Johnson, flaut.

Charles Jones: Uvertura pentru orchestra.
Johann Sebastian Bach: Suita a II-a pentru orchestra in Si minor BWV 1067.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11.
Vasily Kalinikov: Simfonia a I-a in Sol minor.


15 februarie, 1945.
Dirijor: Hans Kindler.
Solist: Werner Gebauer, vioara.

Johann Sebastian Bach: Concert brandenburgic nr. 3 in Sol Major BWv 1048.
Georg Schumann: "Dansul nimfelor si a satirilor" din "Amor si Psyche".
William Walton: Concert pentru vioara si orchestra.
Richard Wagner: "Moartea Isoldei" din opera "Tristan si Isolda".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11.
Morton Gould: "American Salute".
Richard Strauss: Valsuri din opera "Cavalerul Rozelor".


4 aprilie, 1946.
Dirijor: Hans Kindler.

Franz Schubert: Simfonia a VIII-a in Si minor, "Simfonia neterminata".
Aram Haciaturian: Fragmente din baletul "Gayaneh".
Piotr Ilici Ceaikovski: Uvertura fantezie "Romeo si Julieta".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11.
Claude Debussy: "Claire De Lune".
Johann Strauss-fiul: "Vals imperial" Op. 437.
Fryderyk Chopin: Poloneza Op. 53 in La Bemol Major transcrisa pentru orchestra de Hans Kindler.


24 noiembrie, 1946.
Dirijor: Hans Kindler.
Solist: Albert Spalding, vioara.

Richard Wagner: Preludiul la Actul I al operei "Maestri cantareti din Nurnberg".
Arcangelo Corelli: Suita pentru orchestra de coarde - "Sarabanda, Giga, si Badinerie" - transcrisa de Ettore Pinelli.
Jean Sibelius: Concert pentru vioara si orchestra in Re minor Op. 47.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11.
Igor Stravinsky: "Pasarea de foc".


29 ianuarie, 1947.
Dirijor: George Enescu.
Puteti citi aici programul acestui concert.


Februarie 12 si 13, 1963.
Concert pentru tineret.
Dirijor: Howard Mitchell.

Ludwig van Beethoven: Simfonia nr. 4 in Si Bemol Major Op. 60, partea a I-a.
Serghei Prokofiev: Dans din baletul "Romeo si Julieta".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11.
Paul Hindemith: Simfonia "Mathis der Maler", partea a III-a.
Gioacchino Rossini: Uvertura operei "Semiramide".

Etichete: , , , , ,

joi, septembrie 20, 2007

Rapsodia a I-a de Enescu in programele Orchestrei Simfonice Nationale

Pana la sfarsitul stagiunii 1956-1957, Rapsodia a I-a de Enescu a fost executata la Washington in patru concerte dirijate de Hans Kindler, unul dirijat de Howard Mitchell, si, asa cum am mai semnalat, unul dirijat de compozitor. Trei din concertele dirijate de Kindler au fost educative si au avut loc in trei zile consecutive in diverse licee.

Actualizare pana la sfarsitul stagiunii 1963/1964. Rapsodia a I-a a facut deseori parte din programele concertelor Orchestrei Simfonice Nationale dar doar o singura data din cele de abonament: in decembrie 1960 cand dirijor a fost George Georgescu. In rest lucrarea a fost executata in concertele pentru tineret dirijor fiind ori directorul muzical al orchestrei, Howard Mitchell, ori asistentul acestuia, Lloyd Geisler - care de asemenea a fost seful partidei de trompeta.

Iata programul complet a acestor concerte:

23 ianuarie, 1936.
Dirijor: Hans Kindler.
Solisti: Ethel Bartlett si Rae Robertson, pian.

Johann Sebastian Bach: Coralul "Herzlich thut mich verlangen" transcris pentru orchestra.
Johann Sebastian Bach: Adagio si Toccata in Do Major BWV 564 transcrise pentru orchestra.
Johann Sebastian Bach: Concert pentru doua piane si orchestra in Do Major BWV 1061.
Johann Sebastian Bach: Passacaglia si Fuga in Do minor BWV 582 transcrisa pentru orchestra.
Camille Saint-Saëns: "Carnavalul Animalelor".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.

Cateva precizari. In primul rand nu am gasit in program numele celui care a facut transcriptiile lucrarilor de Bach; este foarte posibil ca autorul sa fi fost chiar dirijorul Hans Kindler. Apoi lucrarea bachiana BWV 564 este "Toccata, Adagio, si Fuga". Dar, din cate am putut citi, doar Adagio si Toccata au fost executate la acest concert in aceasta ordine.


6 februarie, 1936 - Central High School.
7 februarie, 1936 - Eastern High School.
8 februarie, 1936 - Western High School.

Concerte pentru elevi si studenti.
Dirijor: Hans Kindler.

Ludwig van Beethoven: Uvertura "Egmont" Op. 84.
Johann Sebastian Bach: Sarabanda din Suita a II-a pentru orchestra BWV 1067.
Wolfgang Amadeus Mozart: Simfonia nr. 40 in Sol minor KV 550, partea a I-a.
Luigi Denza: "Funiculi, Funicula".
Demonstratie a instrumentelor de suflat de lemn.
Georges Bizet: Fragmente din opera "Carmen".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.


14 martie, 1948.
Dirijor: George Enescu.
Puteti citi aici programul acestui concert.


19 martie, 1952.
Dirijor: Howard Mitchell.
Solisti: George Steiner, Paul Cianci, Peter Tramontana, si Crystal Gutheil, vioara - membri ai orchestrei.

Antonio Vivaldi: Concert pentru patru viori si orchestra in Si minor Op. 3 nr. 10.
LaSalle Spier: Suita Eulogioasa, prima auditie.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.
Anton Bruckner: Simfonia a VI-a in La Major, prima auditie la Washington.



21 Octombrie, 1957.
Woodrow Wilson High School.
Dirijor: Howard Mitchell.

Wolfgang Amadeus Mozart: Uvertura operei "Flautul fermecat" KV 620.
Jean Sibelius: Valse triste Op. 44 nr. 1.
Dmitri Sostakovici: Simfonia nr 5 in Re minor Op. 47, partea a II-a.
Morton Gould: "Summer '76" din "Declaration".
Claude Debussy: "Fêtes" din "Nocturnes" L. 91.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.



7 si 9 ianuarie, 1958.
Concert pentru tineret.
Dirijor: Howard Mitchell.
Solista: Susan Starr, pian.

Wolfgang Amadeus Mozart: Uvertura operei "Flautul fermecat" KV 620.
Serghei Rahmaninov: Concertul pentru pian nr. 2 in Do minor Op.18, partea a II-a.
Richard Wagner: "Calatoria lui Siegfried pe Rin" din opera "Amurgul zeilor."
Henry Purcell: "Largo" din opera "Dido and Aeneas" Z. 626.
Lucien Cailliet: Variatiuni pe tema "Pop Goes the Weasel".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.



28 martie, 1958.
La Plata High School, La Plata, Maryland.
Charles County Tercentenary Celebration.
Dirijor: Howard Mitchell.

Ludwig van Beethoven: Uvertura operei "Fidelio" Op. 72.
Franz Joseph Haydn: Simfonia nr. 100 in Sol Major H./100, "Militara".
Richard Wagner: Preludiul Actului al III-lea si "Dansul ucenicilor" din opera "Maestri cantareti din Nürnberg".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.
Gabriel Fauré: "Preludiu" din "Pelléas et Mélisande" Op. 80.
Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia nr. 4 in Fa minor Op. 36, partea a III-a si a IV-a.



13, 14, si 15 decembrie, 1960.
Dirijor: George Georgescu.
Puteti citi aici programul acestui concert.



9, 16, 17, 19, 23, si 26 aprilie, 1961. 2, 8, 10 mai, 1961.
Concerte din ciclul "Music for Young America" - Auditoriul Departamentului de Stat???
Dirijor: Howard Mitchell???

Richard Wagner: Preludiul Actului I al operei "Maestri cantareti din Nürnberg".
Franz Joseph Haydn: Simfonia nr. 104 in Re Major H. 1/104, "Cimpoiul".
Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia nr. 5 in Mi minor Op. 64, partea a III-a.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.
Ludwig van Beethoven: Simfonia nr. 5 in Do minor Op. 67, partea a II-a.
George Gershwin: "Un american la Paris".



16 Decembrie, 1961.
Concert pentru tineret - program executat de doua ori in aceeasi zi, la orele 1:00 si 2:15 dupa-amiaza.
McKinley High School.
Dirijor: Lloyd Geisler.

Bedrich Smetana: Uvertura operei "Mireasa vanduta".
Wolfgang Amadeus Mozart: Simfonia nr. 40 in Sol minor KV 550, partea a I-a.
Antonin Dvořák: Simfonia nr. 9 in Mi minor B. 178 (Op. 95) "Din lumea noua" (initial publicata drept nr. 5 si cunoscuta astfel la data concertului), partea a III-a.
Aaron Copland: "Corral Nocturne" din "Rodeo".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.



15-18 ianuarie, 1962.
Concert pentru tineret.
Dirijor: Howard Mitchell.
Solista: Yoko Matsuda, vioara.

Gioacchino Rossini: Uvertura operei "Barbierul din Sevilla".
Piotr Ilici Ceaikovski: Concert pentru vioara si orchestra in Re Major Op. 35, partea a I-a.
Antonin Dvořák: Simfonia nr. 5 (astazi nr. 9, vezi mai sus) in Mi minor B. 178 (Op. 95) "Din lumea noua", partea a IV-a.
Jacques Ibert: "Le petit ane blanc" din suita "Histoires".
Victor Herbert: "Dagger Dance" din opera "Natoma".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.



2 aprilie, 1962.
Concert pentru tineret.
Dirijor: Lloyd Geisler.

Richard Wagner: Preludiul Actului I al operei "Maestri cantareti din Nürnberg".
Ludwig van Beethoven: Simfonia nr. 1 in Do Major Op. 21, partea a I-a.
Antonin Dvořák: Simfonia nr. 5 (astazi nr. 9, vezi mai sus) in Mi minor B. 178 (Op. 95) "Din lumea noua", partea a IV-a.
Claude Debussy: "Clair de lune" din "Suita bergamasca" L. 75.
Jacques Ibert: "Le petit ane blanc" din suita "Histoires".
Victor Herbert: "Dagger Dance" din opera "Natoma".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.



5, 9, si 13 mai, 1964.
Concerte din ciclul "Music for Young America".
Dirijor: Howard Mitchell???

Dmitri Kabalevsky: Uvertura operei "Colas Breugnon" Op. 24.
Ludwig van Beethoven: Simfonia nr. 7 in La Major Op. 92, partea a II-a.
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.
Richard Georg Strauss: Vals din opera "Cavalerul rozelor" Op. 59.
Gabriel Fauré: "Preludiu" din "Pelléas et Mélisande" Op. 80.
Manuel de Falla: Dans spaniol din opera "La vida breve".
George Gershwin: "Un american la Paris".



30 mai, 1964.
Auditoriul Departamentului de Comert.
Concerte din ciclul "Music for Young America"
Dirijor: Howard Mitchell???
Solist: Barry Finclair, vioara.

Carl Maria von Weber: Uvertura operei "Der Freischütz".
George Enescu: Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11.
Richard Wagner: "Cavalcada Walkiriilor" din opera "Walkiria".
Édouard Lalo: "Simfonia Spaniola", op. 21, partea a I-a si a V-a.
George Gershwin: Suita din opera "Porgy si Bess".
John Philip Sousa: Marsul "Stars and Stripes Forever".

Etichete: ,

miercuri, septembrie 19, 2007

Festivalul "George Enescu" in presa britanica

Mai precis in ziarul "Guardian Unlimited". Puteti citi aici articolul.

P.S. Recent am gasit si acest articol din ziarul "Financial Times".

Etichete:

marți, septembrie 18, 2007

Enescu si Orchestra Simfonica Nationala din Washington, partea a V-a

O problema majora cu care s-a confundat Orchestra Simfonica Nationala a fost lipsa unei sali adecvate. Concertele aveau loc in sala "DAR (Daughters of the American Revolution) Constitution Hall" care are o acustica groaznica, distanta, o rezonanta foarte mare care impiedica orice fel de claritate a sunetului in special in compartimentul suflatorilor. Aceasta sala a fost utilizata pana in 1971 cand Kennedy Center a fost inaugurat. Din pacate nici sala de concerte de la Kennedy Center nu este ideala, nici macar dupa restauratia facuta in 1997, dar reprezinta o neta imbunatatire fata de Constitution Hall.

In primii ani orchestra mai sustinea uneori concerte si in sala "Lisner" a Universitatii "George Washington". Aceasta insa era prea mica pentru repertoriul romantic si modern.

In ultimul concert pe care Enescu l-a sustinut in compania orchestrei, solistul este Salvatore Baccaloni, cunoscutul bas buf al operei "Metropolitan". Chiar daca in acest concert el abordeaza partituri comice, repertoriul cantaretului era totusi foarte variat incluzand roluri precum Sparfucile in "Rigoletto" sau chiar Hagen in "Amurgul zeilor". In plus, domnul Baccaloni a fost si un actor de filme, printre ele numarandu-se "Rock-A-Bye Baby" cu Jerry Lewis in rolul principal.

Enescu nu a abordat decat foarte rar repertoriul italian de opera. Dar evenimentul concertului de fata este desigur premiera "Uverturii de concert pe teme în caracter popular romanesc Op. 32".



P.S. Imi cer scuze pentru faptul ca ultimele randuri din articol au fost prost decupate; voi corecta acest lucru in curand. Multumesc!


P.P.S. Ultimile randuri acum apar asa cum trebuie.

Etichete: , ,

luni, septembrie 17, 2007

Enescu si Orchestra Simfonica Nationala din Washington, partea a IV-a

Unul din rolurile orchestrei in primii ei ani a fost acela de a acompania spectacole de opera si balet; la inceput doar balet, apoi si opera. Intr-adevar, cand celebra trupa "Ballet Russe de Monte Carlo" se afla in turneul anual la Washington, turneu din care nu lipsea Alexandra Danilova, acompaniamentul dansatorilor era facut de proaspat infiintata Orchestra Simfonica Nationala. Mai tarziu, odata cu intemeierea companiei "Washington Ballet" (companie care nu trebuie confundata cu cea din zilele de azi, cea noua fiind infiintata in 1979) Orchestra Simfonica Nationala a asigurat acompaniamentul.

In Washington insa se facea lipsita o companie de opera; intr-adevar, compania prezenta nu a fost infiintata decat in 1956. Pentru a suplini acea lipsa Orchestra Simfonica Nationala mai prezenta din cand in cand spectacole de opera sau mai acompania companii aflate in turneu precum Opera din Philadelphia (Opera "Metropolitan", aflata de multe ori in turneu in acea epoca, venea insa cu propria orchestra). De fapt traditia acompaniamentului operelor a continuat chiar pana in anii '70 - mai precis pana in 1974 - cand Antal Dorati a condus "Walkiria". Si chiar in zilele de azi orchestra prezinta opere in versiune de concert.

Ajuns la concertul dirijat de Enescu, remarcam prezenta violonistei Erica Morini. Si, de asemenea, absenta unei lucrari proprii.

Etichete: , ,

vineri, septembrie 14, 2007

Enescu si Orchestra Simfonica Nationala din Washington, partea a III-a

Voi continua ca de obicei cu mici detalii despre Orchestra Simfonica Nationale din Washington inainte de a prezenta programul celui de-al treilea concert dirijat de Enescu in compania orchestrei. Dupa cum am promis, iata o lista cu unii din cei mai importanti solisti care au aparut in concertele orchestrei pana la sfarsitul stagiunii 1956-1957 (i-am exclus pe cei care au aparut sub bagheta lui Enescu pentru a evita duplicarea):

Rosa Ponselle, Dame Myra Hess, Lotte Lehmann, Lauritz Melchior, Ruggiero Ricci, Kirsten Flagstad, Mischa Elman, Alexander Kipnis, Roman Totenberg, Joseph Szigeti, Josef Hofmann, Moritz Rosenthal, Walter Gieseking, Albert Spalding, Guiomar Novaës, Hugues Cuénod (inca in viata la varsta de 105 ani!), Efrem Zimbalist, Hilde Konetzni, Oscar Levant, Serghei Rahmaninov, Egon Petri, Helen Traubel, Rudolf Serkin, Nathan Milstein, Artur Rubinstein, Yehudi Menuhin, Lily Pons, Claudio Arrau, William Kapell, Alexander Brailowsky, Earl Wild, Marjorie Lawrence, Blanche Thebom, Andrés Segovia, Risë Stevens, Fritz Kreisler, Astrid Varnay, Benno Moiseiwitsch, Byron Janis, Rose Bampton, Isaac Stern, Leonard Warren, Jennie Tourel, Gergor Piatigorsky, Szymon Goldberg, Jascha Heifetz, Robert Casadesus, Sir Clifford Curzon, Grant Johannesen, Leontyne Price, Jerome Hines...

Remarcam deci ca Enescu a fost prezent doar in ipostaza de dirijor si compozitor, nu si de violonist.

Iata acum programul concertului. Remarcam prezenta pianistului Menahem Pressler, unul din oaspetii din aceasta editie a Festivalului "George Enescu" - este membru "Beaux Arts Trio".

Cer scuze pentru lipsa de omogenitate a programului si a prefatei Rapsodiei a I-a dar de abia am reusit sa le fac astfel incat sa poata fi citite.




Etichete: , ,

joi, septembrie 13, 2007

Enescu si Orchestra Simfonica Nationala din Washington, partea a II-a

Inainte de a prezenta programul celui de-al doilea concert pe care George Enescu l-a sustinut in compania Orchestrei Simfonice Nationale din Washington, voi face unel observatii generale asupra primilor ani ai orchestrei.

La inceput se executau doar un numar limitat de concerte in fiecare an, stagiunile fiind mult mai scurte. Din aceasta cauza multi muzicieni isi cautau alte posturi mai sigure parasind orchestra dupa cativa ani. Avem astfel de exemple in oboistul Harold Gomberg care a devenit temutul sef de partida al Filarmonicii din New York, in clarinetistul Robert Marcellus care a devenit seful de partida al Orchestrei din Cleveland sub bagheta lui George Szell, sau in concertmaestrul Jan Tomasow. Incepand cu decada anilor 50 conditiile de munca au inceput sa se imbunatateasca si numarul de concerte sa creasca. Aceasta a asigurat o oarecare stabilitate. Dintre muzicienii angajati in acea epoca am recunoscut pe fagotistul Kenneth Pasmanick sau timpanistul Fred Begun, muzicieni pe care am avut posibilitatea sa-i ascult in primii mei ani la Washington. De fapt domnul Begun inca mai apare in unele concerte din zona capitalei americane.

De asemenea, marea majoritate a concertelor erau conduse de dirijorii principali, Hans Kindler iar apoi Howard Mitchell. Destul de rar apareau sefi de orchestra oaspeti, in general doar nume celebre precum Ansermet, Beecham, Mitropoulos, Stokowski, Szell, Walter, sau compozitori precum evident George Enescu dar si Heitor Villa-Lobos, Carlos Chavez, Percy Grainger (acesta uneori si in capacitate de pianist), sau Darius Milhaud. De remarcat ca la inceput Leonard Bernstein a aparut in ipostaza de pianist si compozitor si doar mai tarziu in cea de dirijor. Ar mai fi de notat o aparitie a Antoniei Brico, una din primele maestre ale baghetei.

Evident, dupa marirea numarului de concerte in anii 50, numarul dirijorlor oaspeti au crescut. Deci i-am mai putut gasi la pupitrul orchestrei pe Efrem Kurtz, Walter Hendl, Andre Kostelanetz, Willem van Otterloo, iar dintre compozitori pe Aaron Copland.

Voi prezenta in zilele urmatoare o lista (evident, nu completa) a artistilor care au aparut in compania Orchestrei Simfonice Nationale in acei ani. Acum iata programul celui de-al doilea concert pe care l-a dirijat Enescu.




Etichete: , ,

miercuri, septembrie 12, 2007

Enescu si Orchestra Simfonica Nationala din Washington, partea a I-a

Asa cum am mai spus, spre sfarsitul vietii sale, George Enescu a dirijat unele concerte ale Orchestrei Simfonica Nationala din Washington; mai precis, cinci concerte. Cu cateva saptamani in urma, am avut posibilitatea sa rasfoiesc vechile programe ale orchestrei, de la infiintarea ei in anul 1931 (deci in plina depresie economica) pana la sfarsitul stagiunii 1956-1957. M-a interesat in special posibila contributie a unor artisti romani, dar, in acea perioada, doar Enescu a colaborat cu orchestra. Iar dintre compozitorii romani, in afara unei piese de Filip Lazar pe care deja am semnalat-o, tot lucrarile lui Enescu au fost cele executate. Mai mult, exceptand concertele dirijate de Enescu, doar Rapsodiile Romane au fost cele cantate, desi mult mai des decat in zilele noastre. Voi consemna in curand toate programele in care Rapsodiile au fost interpretate; ma limitez acum in a spune ca, dintre cei doi directori muzicali ai orchestrei de atunci, Hans Kindler a interpretat ambele lucrari preferand net Rapsodia a II-a pe care a si inregistrat-o, iar Howard Mitchell a interpretat doar Rapsodia a I-a.

Iata fotocopia primului program dirijat de Enescu in compania orchestrei. In zilele urmatoare voi prezenta si celelate programe; unele din ele mi-au produs surprize in ceea ce priveste repertoriul si colaboratorii (Salvatore Baccaloni de exemplu in ultimul concert) si m-au ajutat sa intregesc portretul artistului. Oricine doreste este liber sa descarce aceste imagini pe care eu insumi le-am facut; rog doar a mentiona sursa. Precizez ca notele din program au fost "decupate si alipite" electronic de catre mine.


Etichete: , ,

marți, septembrie 11, 2007

Alte ganduri despre "Oedipe"

Programul Festivalului "George Enescu" a fost anuntat cu un an inainte de inceperea evenimentului. Nu tin minte sa fi citit in presa despre lipsa operei "Oedipe". Daca s-ar fi ridicat voci, intr-un an s-ar fi putut aranja cel putin o executie in versiunea de concert. Si apropo, Ioan Holender declara ca "Oedipe" nu se va executa nici in 2009!

Cum tot el ne-a anuntat ca lucrarea enesciana se va executa la Paris si Toulouse. Directorul operei din Toulouse (Théâtre du Capitole) este Nicolas Joël care a regizat recent "Daphne" de Richard Strauss la Opera din Viena. Asa cum se stie, domnul Joël a fost numit director al Operei din Paris incepand cu anul 2009.

Montarea la Toulouse ar fi prima a capodoperei enesciene intr-un teatru de provincie din Franta. Iata un lucru ciudat, mai ales ca mai multe teatre din provincie din Germania precum cele din Saarbrücken (unde interpretul rolului titular a fost Siegmund Nimsgern), Kassel, Weimar, si, recent, Bielefeld, au prezentat opera. Pe de alta parte, nu cunosc nici macar unul din marii violonisti germani care sa fi inclus in repertoriul lor Sonata a III-a de Enescu, lucrare care figureaza in repertoriul multor mari violonisti. Cum sa-mi explic acest paradox?

Etichete: ,

luni, septembrie 10, 2007

Cat de important este de fapt Festivalul "George Enescu"?

Cum, ce intrebare? Nu este oare cel mai important eveniment cultural al anului, sau ma rog, in cel mai rau caz al doilea dupa Sibiu - capitala culturala europeana?

Asta teoretic. Deoarece, citind presa pe Internet, nu prea vad mare entuziasm asupra evenimentului. As fi asteptat sa citesc cate doua-trei cronici pe zi in fiecare ziar. Tot ceea ce am putut gasi cu regularitate este anunutul evenimentelor din seara respectiva. Este adevarat, mai exista si cronici precum cele ale lui Dumitru Avakian in Romania libera sau Dan Scurtulescu si Marcel Frandes in portalul LiterNet. Dar, cu exceptia domnului Avakian, nu in fiecare zi. Iar apoi, chiar si in LiterNet, spatiul dedicat Festivalului Enescu este mai mic decat cel dedicat teatrelor sau filmelor si asta cred ca din lipsa de material trimis la redactie.

Se mai publica apoi un jurnal de festival. Dar daca acesta este disponibil online, nu l-am putut gasi; va rog sa ma contactati daca aveti mai mult noroc.

Iar despre lucruri care pot intr-adevar promova creatia enesciana si, in general, cea romaneasca, precum lansari de discuri compacte, carti, DVD-uri, partituri, nu am citi nicaieri.

Deci repet intrebarea: cat de important este intr-adevar Festivalul "George Enescu"?


P.S. Mi s-ar putea reprosa ca m-am limitat la presa scrisa in dauna audio-vizualului. De acord. Este adevarat ca, din cate am putut vedea, Televiziunea Nationala a acordat spatiul cuvenit festivalului; ba mai mult, unele reportaje pot fi vazute pe Internet. Dar pe de alta parte pe site-ul ProTV-ului n-am gasit mare lucru iar, din cate se pare, concertele nu au fost transmise in direct la TVR. Si da, din fericire pot asculta multe din concertele festivalului pe pagina de Internet a postului specializat, Romania Muzical. Si mai pot citi articole si interviuri, cronici, extrase din Simpozionul "George Enescu", sau despre evenimentele din piata festivalului. Dar, per total, nu vad ca Festivalului "George Enescu" i se aloca un spatiu in presa comparabil de exemplu cu spatiul pe care presa engleza il aloca festivalului "BBC Proms".

P.P.S. Victor Eskenasy mi-a semnalat cronicile lui Sever Voinescu din "Cotidianul". Ii multumesc mult. Am constatat ca ziarul a fost singurul din cele pe care le-am citit care a dedicat festivalului o pagina speciala de Internet.

Etichete:

vineri, septembrie 07, 2007

Filarmonica din Viena, Daniel Barenboim, si Rapsodia Romana

Dupa cum am semnalat, Filarmonica din Viena sub bagheta lui Daniel Barenboim au interpretat Rapsodia a I-a de Enescu in cadrul Festivalului BBC Proms - ca si la Festivalul de la Salzburg, si, in curand, la cel de la Lucerna. In program mai figureaza o alta lucrare a unui compozitor nascut in Romania: "Atmosphères" de György Ligeti. Iata cateva cronici: una din ziarul "Daily Telegraph", alta din Times Online, alta din "This is North Scotland", si, in fine, alta din "Financial Times".

As dori de asemenea sa semnalez ca muzica lui Enescu a mai fost executata si in cadrul Festivalului "Grand Canyon" din Arizona. Pe 1 septembrie violonista Maria Bachmann (care, reamintesc, a facut parte din orchestra Institutului "Curtis" din Philadelphia cand Sergiu Celibidache a dirijat legendarul sau concert de debut in America) si pianistul Jon Klibonoff au executat Sonata a III-a "in caracter popular romanesc". De asemenea, partea a III-a din Sonata a II-a pentru violoncel si pian a fost executata la Universitatea din Wisconsin pe 3 septembrie in cadrul unui recital sustinut de violoncelistul Parry Karp si a pianistului Howard Karp; se pare ca recitalurile familiei Karp au o anumita traditie la aceasta institutie. In fine, la Philadelphia, va fi executata pe 21 octombrie tot Sonata a III-a "in caracter popular romanesc" in cadrul unui recital al tanarului violonist german Korbinian Altenberger (fost concertmaestru al Orchestrei Sifmonice a Radiodifuziunii Bavareze) si a pianistei Pei-Shan Lee. In programul recitalului de la Philadelphia este trecuta drept oaspete special violonista Midori care are si ea in repertoriu lucrarea enesciana. De fapt programul nu precizeaza care dintre cei doi violonisti va interpreta sonata.

P.S. Iata si cronica lui Evan Dickerson de la MusicWeb.

Etichete:

joi, septembrie 06, 2007

Luciano Pavarotti: 1935-2007

Cel mai indragit tenor al ultimilor decade, Luciano Pavarotti, ne-a parasit dupa o lupta cu cancerul.

Ii voi lasa, ca de obicei, pe altii sa vorbeasca despre uimitoarea sa cariera, despre plusurile si minusurile sale. Voi vorbi despre putinile ocazii in care l-am ascultat "pe viu". De doua ori, de fiecare data in aceeasi opera, "L'Elisir d'amore", in ambele cazuri la "Met". Prima oara in 1992, cand frumusetea timbrului sau inca se pastrase. Eram student si m-am dus cu un coleg de facultate, un englez. Aveam locuri in picoare. Cand "grasanul" a intrat, imediat dupa ce a rostit primele note, eu ma uitam la colegul meu, el se uita la mine, si eram amandoi uimiti ca un astfel de sunet poate intr-adevar sa iasa dintr-o voce umana. Inregistrarile pot da o imagine mai complexa a artistului dar nici una din cele pe care le-am ascultat nu au capturat complet sonoritatea si caldura glasului cantaretului.

Dupa cum am spus, l-am mai ascultat odata pe Pavarotti in "L'Elisir d'amore". Aceasta a fost in 1998, pe 14 martie, si a fost ultima oara cand tenorul a interpretat rolul lui Nemorino la "Met". Trecerea timpului si-a lasat amprenta si asupra vocii lui Pavarotti dar cantaretul tot a reusit sa ne ofera o versiune a celebrei arii "Una furtiva lagrima" care sa ne aminteasca de zilele sale de glorie.

Iata cateva articole comemorative: unul din ziarul "The New York Times", inca un articol din acelasi ziar, o galerie fotografica tot din "The New York Times", o galerie foto-sonora din ziarul "Washington Post", un video tot din "Washington Post", si un articol din acelasi ziar. Si un articol de pe pagina operei "Metropolitan".

De asemenea puteti consulta arhiva operei "Metropolitan" pentru a vedea numeroasele sale aparitii pe scena din New York. Iar pagina Operei de Stat din Viena ne da posibilitatea sa cunoastem aparitiile sale la "Casa de pe Ring". Din moment ce este vorba de un articol care va fi probabil scos de pe site in cateva zile (sau poate introdus in arhiva), le voi sumariza aici:

Rodolfo (La Bohème): 24 februarie 1963 (debut la opera din Viena); 9 martie 1963; 24 aprilie 1966; 30 martie 1972; 18, 21, si 24 ianuarie 1985; 7 noiembrie 1986.

Ducele de Mantua (Rigoletto): 27 aprilie 1963; 26 si 30 septembrie 1970.

Manrico (Il trovatore): 8, 12, si 15 mai 1977. Dirijor a fost Herbert von Karajan, iar de pe pagina dirijorului putem vedea distributia spectacolelor. Deci:

Piero Cappucilli, Contele de Luna
Leontyne Price, Leonore
Christa Ludwig, Azucena
Luciano Pavarotti, Manrico
José van Dam, Ferrando
Maria Venuti, Inez
Heinz Zednik, Ruiz
Karl Caslavsky, Un tigan batran
Ewald Aichberger, Mesagerul

Nemorino (L’elisir d’amore): 18, 21, si 25 aprilie 1984; 29 ianuarie 1985; 1 si 5 februarie 1985; 13 si 17 mai 1988; 9, 13, 17, si 20 martie 1992.

Radames (Aida): 30 aprilie 1984; 3, 6, 10, si 13 mai 1984; 25 iunie 1984.

Cavaradossi (Tosca): 12, 15, si 18 februarie 1985; 9, 12, si 15 martie 1989; 30 iunie 1994.

Rodolfo (Luisa Miller): 18, 21, si 26 februarie 1986; 1 martie 1986.

Gustav III (Un ballo in maschera): 19, 22, 26, si 29 octombrie 1986; 1 noiembrie 1986; 22 si 26 mai 1988.

Andrea Chénier (rolul titular) : 2, 5, 17, 19, si 21 noiembrie 1996 (puteti citi in cartea lui Ioan Holender "De la Timisoara la Viena" cateva aspecte asupra acestui ultim angajament al lui Luciano Pavarotti la "Casa de pe Ring".)

Concert din lucrarile lui Verdi alaturi de Mirella Freni sub bagheta lui Roberto Abbado: 5 septembrie 1990.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

P.S. Iata mai multe articole din presa. O pagina destul de comprehensiva din ziarul britanic "Daily Telegraph". Un articol al lui Peter G. Davis din revista "Opera News". Si, in fine, cateva cuvinte ale cantaretului.

P.P.S. Si in fine, o amintire a sopranei Jane Eaglen.

Etichete: ,

miercuri, septembrie 05, 2007

Ma tot intrebam...

...de ce si-a anulat Lorin Maazel prezenta la Festivalul "George Enescu". Raspunsul l-am aflat usor uitandu-ma pe pagina de Internet a dirijorului. Seful de orchestra se afla intr-un turneu in Japonia la pupitrul orchestrei "Symphonica Toscanini" a carui dirijor principal pe viata este. Orchestra invitata la Bucuresti este "Filarmonica Arturo Toscanini" care este orchestra Fundatiei "Arturo Toscanini" si care nu cred ca a fost vreodata dirijata de Lorin Maazel. De fapt nu am reusit sa gasesc numele sefului de orchestra pe site-ul fundatiei.

Va las pe dumneavoastra sa trageti concluziile.

Etichete:

marți, septembrie 04, 2007

Revin asupra promovarii muzicii romanesti

Exista o formula simpla pentru a promova muzica romaneasca: editarea pe disc compact a unor lucrari reprezentative in interpretarea unor artisti cunoscuti pe plan international. Acest lucru poate fi facut incepand cu propriile arhive.

Sa incepem din nou cu Constantin Silvestri. Din pacate el nu a avut ocazia sa inregistreze in studiou opera "Oedipe" desi, asa cum am mai spus-o, sunt aproape sigur ca un document sonor de la premiera din 1958 inca exista. Recent insa, navigand pe Internet, am descoperit ca dirijorul a gravat opera lui Paul Constantinescu "O noapte furtunoasa", din distributie facand parte printre altii Nella Dimitriu, Iolanda Marculescu, si Valentin Teodorian. O re-editare a acestei inregistrari ar putea face lucrarea mai bine cunoscuta.

De fapt, inainte de plecarea sa in occident, Silvestri a dirijat multe partituri romanesti; cine stie ce comori ascunde fonoteca radioului. Dintre cele pe care le-am ascultat exista o remarcabila versiune a concertului pentru pian de Paul Constantinescu solist fiind Valentin Gheorghiu iar orchestra cea Nationala a Radiodifuziunii Franceze. Si mai cunosc suita din baletul "Cand strugurii se coc" de Mihail Jora sau "Uvertura Tragica" de Marcel Mihalovici.

Ultima piesa a fost interpretata la primul Festival "George Enescu". Arhiva acestui festival ne ofera posibilitatea de a descoperi lucrari precum "Ghirlande" de Cornel Taranu sub bagheta lui Philippe Entremont, "Studii pentru orchestra" de Liviu Glodeanu sub bagheta lui Serge Baudo, sau Simfonia a VI-a de Anatol Vieru sub bagheta lui Ghenadi Rojdestvensky (ca si simfonia a IV-a de Enescu completata de Pascal Bentoiu sub bagheta aceluiasi dirijor.) Iar la editia in curs de desfasurare Michel Plasson va dirija "Oda" de Dumitru Capoianu.

Apoi, arhivele radiodifuziunilor din strainatate. In urma cu cativa ani Cristian Mandeal a dirijat Orchestra Radiodifuziunii Bavareze in Simfonia a VI-a "Culorile" de Pascal Bentoiu (lucrare pe care Lawrence Foster a prezentat-o la Bucuresti.) Iar la Viena, Horia Andreescu a dirijat in 1992 lucrarea "Ison II" de Stefan Niculescu in compania orchestrei "Wiener Symphoniker". De fapt lucrari de Stefan Niculescu au fost dirijate la Viena de catre Peter Eötvös ("Ison I" in compania "Ensemble intercontemporain") sau Friedrich Cerha (Simfonia a IV-a, "Deïsis", in prima auditie in compania ansamblului "Klangforum Wien".) Toate aceste piese au fost executate in cadrul festivalului "Wien Modern", unde s-au mai executat si alte lucrari romanesti ("Ikarus II" de Ana-Maria Avram de exemplu interpretat de cvartetul "Kronos".)

Erich Bergel a dirijat si el mai multe lucrari romanesti. In afara celor enesciene, amintesc doar "Studii simfonice" de Liviu Glodeanu in compania Filarmonicii din Berlin, "Triptic simfonic" de Zeno Vancea in compania Orchestrei Simfonice din Berlin, sau Concertul pentru orchestra de coarde de Paul Constantinescu in compania orchestrei "Suisse Romande" (sursa: Gheorghe Musat: "Amintirile mele despre Erich Bergel" pag. 45-46, Editura Risoprint, 2007.)

Toate acestea pot constitui un bun punct de plecare pentru promovarea muzicii romanesti. Si stiu ca minarea arhivelor ar produce si alte surprize.

Etichete: , , ,