Slatkin dirijeaza Enescu
Spre sfarsitul vietii sale, George Enescu a dirijat in repetate randuri Orchestra Simfonica Nationala din Washington. In ultimul sau concert in compania orchestrei, pe 23 ianuarie 1949, el a condus in prima auditie "Uvertura de concert pe teme in caracter popular romanesc", iar in cele anterioare a mai dirijat Simfonia a I-a si cele doua Rapsodii.
Intemeietorul orchestrei, Hans Kindler, a fost si el un promotor al muzicii enesciene atat in calitate de dirijor cat si de violoncelist. Lui i se datoreaza de fapt prima inregistrare a Rapsodiei a II-a, lucrare executata si in concertul de fata.
In fine, Rapsodia a II-a este o piesa care-si gaseste uneori locul in programele dirijate de Leonard Slatkin. El a mai prezentat-o si la Paris si, daca nu ma insel, si la St. Louis. Cu toate acestea, nu am fost lipsit de o oarecare emotie inainte de inceperea concertului fiind cunoscuta inconstanta interpretarilor lui Slatkin, in special in lucrarea de deschidere.
Dar n-aveam de ce sa ma tem. De la primele acorduri s-a vazut ca rapsodia a fost bine repetata si ca intr-adevar, am avut de-a face cu o versiune profesionista. Un lucru care m-a incurajat a fost prezenta tuturor sefilor de partida, lucru rar intalnit in piesa de inceput. Am remarcat in special suflatorii de lemn precum Toshiko Kohno (flaut), Rudolph Vrbsky (oboi), si Kathryn Meany Wilson (corn englez). Interpretarea lui Slatkin a evidentiat lirismul, melancolia, dar si eroismul piesei, tempo-ul ales de seful de orchestra fiind putin mai lent ca de obicei. Dirijorul a cerut si a obtinut un sunet bogat in sectiunea corzilor si m-a facut sa descoper unele detalii noi in partitura.
Concertul a continuat cu "City Scape" de Jennifer Higdon, o lucrare in trei miscari, fiecare sectiune fiind insa de sine statatoare. Cea mai reusita mi s-a parut partea a II-a a lucrarii care intr-un moment mi-a amintit de ... Suita "Sateasca" a lui Enescu, mai precis de partea a IV-a a lucrarii, "Parau sub luna". Orchestratia si limbajul doamnei Higdon - evident influentate de profesorul ei, George Crumb - au fost diferite de cele ale lui Enescu dar efectul a fost cam acelasi.
Apoi, cel mai promovat pianist al momentului, Lang Lang a interpretat Concertul pentru pian numarul 1 de Ceaikovsky. Tanarul artist chinez a dat dovada de spontaneitate si prospetime, lucruri care l-au pus uneori la incercare pe Leonard Slatkin.
Dar din pacate, acestea sunt singurile lucruri bune pe care pot sa le spun despre el. Deoarece sunetul sau este crud, lipsit de rafinament, iar frazarea se schimba brusc de la un moment la altul. Dar publicului nu-i pasa deoarece pianistul a fost primit si la sfarsit aplaudat ca un semi-zeu, iar lui Lang Lang ii place evident aceasta postura de vedeta.
Dupa concert a avut loc o discutie cu Leonard Slatkin, Jennifer Higdon, si Lang Lang. Evident, dialogul s-a bazat pe activitatea compozitoarei si a pianistului dar dirijorul a strecurat si cateva cuvinte despre Enescu, spunand ca-i iubeste muzica - lucru care de fapt s-a vazut in interpretarea Rapsodiei a II-a - si indemnand publicul sa incerce sa asculte si alte lucrari prin prin intermediul inregistrarilor. Spectatorii, ca si Lang Lang si Jennifer Higdon au aplaudat sincer aceste comentarii.
L-am intrebat deci pe maestru ce alte lucrari de Enescu are in repertoriu. Mi-a raspuns ca Rapsodiile, Suitele a I-a si a III-a, precum si ultimile doua simfonii. A mai adaugat ca ar fi vrut sa dirijeze si "Oedipe" dar ca programul nu i-a permis inca. Tot ce l-am mai putut intreba este unde a interpretat Simfonia a III-a. Mi-a raspuns ca la Londra, dar nu a precizat daca a fost vorba de un concert sau de o inregistrare pentru BBC.
Spun acest lucru deoarece exista o deosbire intre cei care-i ridica osanale lui Enescu la Bucuresti ca apoi sa-l neglijeze in lume, si un artist care a programat muzica lui Enescu la Washington, Londra, Paris, Frankfurt, si chiar Hollywood!
Orchestra Simfonica Nationala din Washington
Dirijor: Leonoard Slatkin
Solist: Lang Lang
Program:
George Enescu: Rapsodia Romana Nr. 2 in Re major, Op. 11, Nr. 2
Jennifer Higdon: "City Scape"
Piotr Ilici Ceaikovsky: Concertul pentru pian numarul 1 in Si-bemol minor, Op. 23
Vineri, 18 mai, 2007
Kennedy Center Concert Hall, Washington
Intemeietorul orchestrei, Hans Kindler, a fost si el un promotor al muzicii enesciene atat in calitate de dirijor cat si de violoncelist. Lui i se datoreaza de fapt prima inregistrare a Rapsodiei a II-a, lucrare executata si in concertul de fata.
In fine, Rapsodia a II-a este o piesa care-si gaseste uneori locul in programele dirijate de Leonard Slatkin. El a mai prezentat-o si la Paris si, daca nu ma insel, si la St. Louis. Cu toate acestea, nu am fost lipsit de o oarecare emotie inainte de inceperea concertului fiind cunoscuta inconstanta interpretarilor lui Slatkin, in special in lucrarea de deschidere.
Dar n-aveam de ce sa ma tem. De la primele acorduri s-a vazut ca rapsodia a fost bine repetata si ca intr-adevar, am avut de-a face cu o versiune profesionista. Un lucru care m-a incurajat a fost prezenta tuturor sefilor de partida, lucru rar intalnit in piesa de inceput. Am remarcat in special suflatorii de lemn precum Toshiko Kohno (flaut), Rudolph Vrbsky (oboi), si Kathryn Meany Wilson (corn englez). Interpretarea lui Slatkin a evidentiat lirismul, melancolia, dar si eroismul piesei, tempo-ul ales de seful de orchestra fiind putin mai lent ca de obicei. Dirijorul a cerut si a obtinut un sunet bogat in sectiunea corzilor si m-a facut sa descoper unele detalii noi in partitura.
Concertul a continuat cu "City Scape" de Jennifer Higdon, o lucrare in trei miscari, fiecare sectiune fiind insa de sine statatoare. Cea mai reusita mi s-a parut partea a II-a a lucrarii care intr-un moment mi-a amintit de ... Suita "Sateasca" a lui Enescu, mai precis de partea a IV-a a lucrarii, "Parau sub luna". Orchestratia si limbajul doamnei Higdon - evident influentate de profesorul ei, George Crumb - au fost diferite de cele ale lui Enescu dar efectul a fost cam acelasi.
Apoi, cel mai promovat pianist al momentului, Lang Lang a interpretat Concertul pentru pian numarul 1 de Ceaikovsky. Tanarul artist chinez a dat dovada de spontaneitate si prospetime, lucruri care l-au pus uneori la incercare pe Leonard Slatkin.
Dar din pacate, acestea sunt singurile lucruri bune pe care pot sa le spun despre el. Deoarece sunetul sau este crud, lipsit de rafinament, iar frazarea se schimba brusc de la un moment la altul. Dar publicului nu-i pasa deoarece pianistul a fost primit si la sfarsit aplaudat ca un semi-zeu, iar lui Lang Lang ii place evident aceasta postura de vedeta.
Dupa concert a avut loc o discutie cu Leonard Slatkin, Jennifer Higdon, si Lang Lang. Evident, dialogul s-a bazat pe activitatea compozitoarei si a pianistului dar dirijorul a strecurat si cateva cuvinte despre Enescu, spunand ca-i iubeste muzica - lucru care de fapt s-a vazut in interpretarea Rapsodiei a II-a - si indemnand publicul sa incerce sa asculte si alte lucrari prin prin intermediul inregistrarilor. Spectatorii, ca si Lang Lang si Jennifer Higdon au aplaudat sincer aceste comentarii.
L-am intrebat deci pe maestru ce alte lucrari de Enescu are in repertoriu. Mi-a raspuns ca Rapsodiile, Suitele a I-a si a III-a, precum si ultimile doua simfonii. A mai adaugat ca ar fi vrut sa dirijeze si "Oedipe" dar ca programul nu i-a permis inca. Tot ce l-am mai putut intreba este unde a interpretat Simfonia a III-a. Mi-a raspuns ca la Londra, dar nu a precizat daca a fost vorba de un concert sau de o inregistrare pentru BBC.
Spun acest lucru deoarece exista o deosbire intre cei care-i ridica osanale lui Enescu la Bucuresti ca apoi sa-l neglijeze in lume, si un artist care a programat muzica lui Enescu la Washington, Londra, Paris, Frankfurt, si chiar Hollywood!
Orchestra Simfonica Nationala din Washington
Dirijor: Leonoard Slatkin
Solist: Lang Lang
Program:
George Enescu: Rapsodia Romana Nr. 2 in Re major, Op. 11, Nr. 2
Jennifer Higdon: "City Scape"
Piotr Ilici Ceaikovsky: Concertul pentru pian numarul 1 in Si-bemol minor, Op. 23
Vineri, 18 mai, 2007
Kennedy Center Concert Hall, Washington
Etichete: Compozitori Romani, Concerte, George Enescu, Orchestra din Washington
publicat de George la
4:07 p.m.
<< Pagina de pornire