vineri, ianuarie 30, 2009

Daca doriti sa intrati in culise la "Met"...

A trecut din pacate vremea in care orice meloman putea sa intre fara nici un fel de probleme in culisele Operei Metropolitan. Intr-adevar, pe Internet existra zvonuri ca recent insasi Lauren Bacall a fost oprita de un paznic ignorant (apropo, parintii actritei sunt evrei romani.)

Dar asta nu inseamna ca nu puteti intra in culise pentru a-i saluta pe artistii preferati. Iata ce trebuie facut. Inainte de inceperea spectacolului, trimite-ti o nota artistei / artistului spunand ca doriti sa o / il cunoasteti dupa ce se termina opera si deci rugati-o / rugati-l sa va adauge numele pe lista de la intrarea in culise. Majoritatea cantartilor o sa fie de acord deoarece stiu ca succesul
lor depinde in primul rand de public. Dar atentie, nu cereti prea multor cantareti la un singur spectacol. Paznicii de la intrarea in culise o sa va intrebe pe ce artist(a) doriti sa il vedeti iar numele dumneavoastra trebuie sa apara pe lista artistei / artistului. In acest sens am avut bafta ultima oara: Angela Gheorghiu si Roberto Alagna sunt casatoriti iar Marius Brenciu este roman dar tot am invatat o lectie...

La Opera din Washington inca se mai poate intra in culise, iar la cea din Viena tin minte ca artistii erau asteptati la iesirea lor. La Carnegie Hall din nou trebuie sa inscriem numele pe liste dar la Avery Fisher Hall, sediul Filarmonicii din New York, data trecuta am putut intra fara probleme.

Etichete: , , ,

luni, ianuarie 26, 2009

Citite pe Internet

Ultima Scrisoare pentru melomani in care Victor Eskenasy ne prezinta unele CD-uri continand inregistrari de la primul Festival George Enescu.

Un nou blog, Quartier des Archives, dedicat inregistrarilor istorice datorat lui Benoit D., care este mare admirator al lui Charles Munch, dar si un excelent cunoscator al lui George Enescu in toate ipostazele sale.

Dirijorul Pinchas Steiberg vorbeste despre Oedipe.

Si stiu ca va place Rapsodia Romana in interpretarea lui Sergiu Celibidache. Iata un alt video in care dirijorul apare si ca balerin, iar rezultatele sunt la fel de superbe ca in lucrarea lui Enescu. De data aceasta orchestra este cea Nationala a Danemarcei iar concertul a avut loc in 1971. Lucrarea: Bolero-ul lui Ravel.

Partea a I-a:

Partea a II-a:

Etichete: , , ,

marți, ianuarie 20, 2009

Angela Gheorghiu, Roberto Alagna, si Marius Brenciu in "La Rondine" la Met

Intentia mea era sa scriu o cronica detaliata asupra acestei productii. Dar din moment ce fragmente din transmisia spectacolului la care am asistat sunt disponibile pe YouTube, voi face doar un mic rezumat.

Pe scurt, La Rondine nu a mai fost prezentata la Met din 21 martie 1936 cand la la pupitru se afla Ettore (Hector) Panizza iar rolul principal, cel la Magdei, era interpretat de Lucrezia Bori, care avea sa se retraga peste doar doua saptamani. Iar revenirea in repertoriu se datoreaza desigur Angelei Gheorghiu si lui Roberto Alagna.

Pe 10 ianuarie, acestea au fost impresiile mele din sala: am fost anuntati ca Angela Gheorghiu (Magda) a contractat o raceala, deci unele note in registrul grav au fost opace si primele pagini ale partiturii au fost prudent abordate. In rest, Angelissima - si ce mult ii place sa fie in centrul atentiei - dar si noua sa o vedem, nu doar sa o ascultam. Roberto Alagna (Ruggero): un excelent partener in voce buna, un rol care i se potriveste. Marius Brenciu (Prunier): superb debut. Ton clar, penetrant, intonatia precisa, bun actor. Lisette Oropessa (Lisette): inca o subreta de calitate. Samuel Ramey (Rambaldo): trecut de varful carierei. Marco Armiliato (dirijor): de rutina, in plus acoperea uneori cantaretii.

De remarcat de asemenea ca Nicolas Joel, care trebuia sa regizeze, continua procesul de recuperare dupa accidentul cerebral suferit in vara si nu a putut face deplasarea la New York. Regizor a fost deci Stephen Barlow.

Dar mai bine sa va las pe dumneavoastra sa va formati parerile. Incepem cu Chi il bel sogno di Doretta:


Ore dolci e divine:


O scena din primul act:


Finalul primului act:


Bevo al tuo fresco sorriso din actul al II-lea:


Scena finala a operei:


Un interviu cu protagonistii:


Si in fine, asa canta Angela Chi il bel sogno di Doretta pe vremea cand inca se numea Burlacu:

Etichete: , ,

miercuri, ianuarie 14, 2009

Oedipe la Toulouse - ultimile impresii

15.01.2009: O mica actualizare: afisul spectacolului (acelasi ca si coperta programului de sala) care putea fi vazut in tot orasul.

Am avut ocazia sa ascult inregistrarea spectacolului Teatrului Capitoliului din Toulouse. Evident, nimic nu se poate compara cu experienta reprezentatiei in direct. Dar o inregistrare poate fi ascultata de mai multe ori iar de fiecare data noi aspecte ale interpretarii sunt descoperite.

Sa fac o mica paranteza. Unul din spectacolele de la care mi-au ramas dintre cele mai frumoase amintiri este premiera de la Opera din Viena a capodoperei enesciene. Au existat desigur factori "extra-muzicali" pentru acest lucru. In primul rand splendoarea cladirii, in special a scarii principale: am ramas pur si simplu in extaz cand vazut-o prima oara. Apoi bucuria de a asculta in sfarsit Oedipe montat de o companie de talie mondiala. Ascultand insa inregistrarea, disponibila gratie casei Naxos, am putut observa "la rece" unele detalii care mi-au scapat. Dar mi-am dat de asemenea seama de cat de diferit este sunetul captat de microfon fata de cel pe care mi-l amintesc din sala. Un singur exemplu: tonul corzilor m-il amintesc drept mult mai bogat "pe viu." N-avea atunci dreptate Sergiu Celibidache cand respingea inregistrarile?

Sa revenim insa la transmisia de la Toulouse. Nu este vorba de spectacolul la care am asistat: acesta a avut loc pe 12 octombrie iar France Musique a transmis o inregistrare care combina reprezentatiile de pe 17 si 19 octombrie (initial a fost anuntata inregistrarea premierei de pe 10 octombrie.) Deci au existat unele diferente, dar viziunea artistica a fost desigur aceeasi.

Pe scurt, impresiile generale pozitive raman neschimbate. As dori sa vorbesc in primul rand despre unii cantareti despre care nu am scris in cronica precedenta. In primul rand Jérôme Varnier, interpretul rolului paznicului. Timbrul sau mi-a amintit de cantareti francofoni din trecutul apropiat precum Jules Bastin sau Robert Massard. Sa vedem cum evolueaza cariera, un artist de urmarit si de ascultat intr-un rol de amploare. Mi-a mai placut vocea frumoasa a mezzo-sopranei Sylvie Brunet, cea care a intruchipat-o pe Iocasta. As fi dorit desigur ca artista sa fie mai implicata in rol, sa accentueze durerea reginei, cea care de fapt descopera prima adevarul. Din nou insa, o artista pe care as asculta-o intr-un rol principal, de exemplu Padmâvatî din opera lui Albert Roussel, rol pe care doamna Brunet l-a interpretat recent sub bagheta lui Lawrence Foster.

O inregistrare scoate insa la iveala si unele greseli de executie, firesti cand se abordeaza o partitura atat de dificila. Nu voi insista asupra lor, majoritatea au fost minuscule. Dar am observat ca la un moment dat basul Enzo Capuano, interpretul rolului Marelui Preot, "triseaza" cand ii intreaba pe Laios si pe Iocasta cum doresc sa se numeasca fiul nou nascut. Remarcati in special ultimile cuvinte: "de quel nom voulez-vous qu'il se nomme?". Nu tin minte acest lucru in spectacolul la care am asistat.

Si ajungem la Franck Ferrari, interpretul rolului titular. Am observat aici un mic vibrato in vocea sa; deocamdata nu este puternic dar exista riscul sa creasca. Deci cantaretul o sa fie probabil foarte atent la felul in care abordeaza nu doar rolul lui Oedipe, dar si celelalte din repertoriul sau, pentru a-si asigura longevitatea vocala. Interpretativ, el ne-a prezentat un Oedipe cu fata mai umana. Daca un Xavier Depraz si, poate intr-o mai mica masura, Monte Pederson ne redau un rege care, si suferind, si cu ochii scosi isi pastreaza acea aura... regala, Franck Ferrari este mai apropiat muritorilor de rand. Ascultati de exemplu bocetul: "Voyez, Thébains, voyez! / Ce sont mes yeux qui coulent sur mes joues!", unde baritonul ne transmite durerea lui Oedipe. Aceasta interpretare intareste insa conceptiei regizorilor: reamintesc, costumele erau uniforme iar in primul act tronul lui Laios si al Iocastei era situat in mijlocul supusilor.

Inchei cu doua intrebari generale despre opera. Una: atitudinea lui Tiresias. Daca profetul vede intr-adevar viitorul, atunci, in actul al III-lea ar fi stiut nu doar ca Oedipe va descoperi singur adevarul si isi va scoate ochii, ci si faptul ca in viitor va fi iertat de zei. Si atunci cum sa explicam atitudinea sa neinduplecata? N-ar fi rau sa citesc din nou textul original al lui Sofocle...

A doua intrebare. Regizorul premierei mondiale din 1936 de la Paris a fost Pierre Chéreau. Este oare inrudit cu Patrice Chéreau?

P.S. Erata. In prima mea cronica despre spectacolul de la Toulouse am spus ca Franck Ferrari m-a convins in special in primele doua acte. Acest lucru este incorect deoarece personajul lui Oedipe nu apare deloc in primul act. Imi cer scuze pentru eroare.

Etichete: , ,

luni, ianuarie 05, 2009

Aniversarile anului 2009

200 de ani de la moartea lui Franz Joseph Haydn, 250 de ani de la cea a lui George Frideric Handel, si 200 de ani de la nasterea lui Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy.

Asa cum aminteste domnul Curtis Croulet, un critic cinic din revista Stereo Review dedica o rubrica pentru ceea ce numea el "Fenomenul Happy Death Day." Dumneavoastra ce parere aveti?

P.S. Inca o aniversare, 50 de ani de la moartea lui Bohuslav Martinů. Sper ca anul acesta sa pot sa ascult in sfarsit operele sale ca de exemplu Julietta.

Etichete: