vineri, decembrie 29, 2006

Programul Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena

De pe site-ul orchestrei:

Partea a I-a:
Johann Strauss: "Živio!", Mars op. 456
Josef Strauss: "Flattergeister", Vals op. 62
Josef Strauss: "Moulinet-Polka" op. 57
Josef Hellmesberger, Jr.: "Elfenreigen"
Josef Strauss: "Delirien", Vals op. 212
Johann Strauss (Vater): "Einzugs-Galopp" op. 35

Partea a II-a:
Johann Strauss: Uvertura Operettei "Waldmeister"
Josef Strauss: "Irenen-Polka" op. 113
Johann Strauss: "Wo die Zitronen blühen", Vals op. 364
Eduard Strauss: "Ohne Bremse", Polka rapida op. 238
Johann Strauss: "Stadt und Land", Polka mazur op. 322
Josef Strauss: "Matrosen Polka" op. 52
Joseph Strauss: "Dynamiden", Vals op. 173
Johann Strauss (Vater): "Erinnerungen an Ernst" (Carnaval la Venetia), Fantasie op. 126
Johann Strauss (Vater): "Furioso-Galopp" op. 114

Bisuri:
??? (primul bis, o polka rapida, este intotdeauna o surpriza)
Johann Strauss: "An der Schonen Blauen Donau", Vals op. 314
Johann Strauss (Vater): "Radetzky-Marsch" op. 228

Dirijor este, pentru a patra oara, Zubin Mehta. Auditie placuta si La Mult Ani!

P.S. Chiar la timp pentru anul nou, Filarmonica din Viena a editat pe disc compact Concertul de Anul Nou din 1941, dirijor fiind Clemens Krauss. A fost, asa cum ne informeaza site-ul orchestrei, primul adevarat Concert de Anul Nou. In premiera, concertul se poate asculta si pe iTunes!

La revedere Tower Records

Nu pot sa nu mentionez la sfarsitul anului faptul ca lantul de magazine de unde mi-am cumparat o mare parte din discurile colectiei mele a dat faliment. Este vorba de Tower Records. Aproape ca nu a existat concert la New York la sfarsitul caruia sa nu intru in sucursala aflata convenabil la doi pasi de Lincoln Center. Mereu ma uitam prin rafturile cu discuri, initial LP-uri, apoi CD-uri si aproape mereu descopeream ceva nou. Dar din pacate firma nu a putut sa faca fata competitiei Internetului.

In mod curios, site-ul de Internet inca mai exista. Iar magazinele din Japonia si (cred) restul Asiei, fiind independente, isi continua activitatea. Nu pot deci decat sa sper ca nu am cumparat totusi ultimul disc de la Tower Records.


joi, decembrie 28, 2006

In memoriam

Revista "Playbill Arts" a dedicat un articol unor mari artisti disparuti in anul 2006. Iata-l, si remarcati si prezenta lui Ludovic Spiess.

miercuri, decembrie 27, 2006

Din nou despre Angela Gheorghiu

Angela si sotul ei par de multe ori sa fie proprii lor inamici. Nu vreau sa insiruiesc toate pacatele lor si nici nu ma apuca senzatia de schadenfreude deoarece nu ne putem permite sa lasam sa cada un artist de talia ei. Atentie, mai toate lucrurile negative ce s-au scris in presa asupra ei se datorau comportamentului, foarte rar asupra interpretarilor sale. As putea oare sa-i iau apararea in unele privinte?

Cu siguranta ca da. O aplaud fiind ca a refuzat sa participe in productia eurotrash a Traviatei de la Madrid in regia lui Pier Luigi Pizzi. Nu insa si pentru faptul ca a ajuns la repetitii cu doua saptamani dupa toti membrii distributiei. Daca ar fi venit la timp pentru repetitii, daca nu ar fi refuzat in urma cu cativa ani pentru un motiv absurd Traviata traditionala a lui Zeffirelli pusa in scena in mod special pentru ea si pentru sotul sau la Opera Metropolitan (unde acum se anunta reluarea productiei de la Salzburg special facuta pentru Anna Netrebko si Rolando Villazon), ar fi fost probabil de multi aplaudata pentru faptul ca in sfarsit un artist de marca spune nu acestui tip de puneri in scena. Sa fac o paranteza si sa spun ca alte doua mari soprane din tara, Ileana Cotrubas si Julia Varady au spus ca un motiv pentru retragerea din activitate a fost prevalenta productiilor regieoper / eurotrash.

Si anularea productiei cu "Don Carlo" de la Covent Garden ar fi fost de inteles daca, din nou, nu ar fi intarziat anterior pentru repetitii in productia cu Tosca. Si asta la compania la care s-a lansat si cu un dirijor cu care a colaborat excelent in trecut: Antonio Pappano. Sa explic. In general, repertoriul unei stagiuni este planificat cu cel putin 3-4 ani inainte. Vocea umana insa evolueaza si este posibil ca Angela, care este foarte atenta cu vocea ei, sa fi considerat ca rolul Elisabettei pe care urma sa-l interpreteze sa nu fie potrivit. Nu este insa surprinzator ca nu a gasit intelegerea necesara tinand cont de comportamentul ei.

Angela are acum o mare rivala in mult promovata Anna Netrebko care se pare ca nici nu da multe batai de cap managerilor (ar mai fi Renee Fleming dar soprana americana are in general un alt repertoriu.) Angela are un avantaj asupra Annei Netrebko: este o cantareata mai buna. Ascultati ambele cantarete in "Traviata" si o sa-mi dati dreptate, si sa lasam la o parte comparatiile idioate cu Maria Callas facute de unii critici, comparatii pe care, daca tin minte bine, chiar cantareata noastra le respinge. Iar managerii isi dau seama de acest lucru: stagiunea trecuta, cand cantareata noastra in sfarsit a interpretat "Traviata" la Met, reprezentantii casei "Deutsche Grammophon" distribuiau in disperare material publicitar cu inregistrarea Annei Netrebko, prima oara cand am vazuta asa ceva acolo. Si, ironia soartei, recent chiar am citit un articol in care Anna Netrebko era comparata cu Maria Callas, soprana rusa respingand comparatia cu un zambet pe buze.

Cat despre Roberto Alagna, parerea me este ca ar trebui sa renunte la roluri dificile precum Radames si sa se concentreze asupra repertoriului francez unde este inca cel mai bun tenor din ziua de azi. Ar putea desigur adauga unele roluri verdiene mai usoare precum Alfredo sau Ducele de Mantua. Si in plus, Alagna are si el un avantaj asupra rivalului Rolando Villazon: se spune ca tenorul mexican este greu de auzit intr-o sala mare precum cea a operei "Metropolitan" din New York.

marți, decembrie 26, 2006

Don Carlo, Metropolitan Opera

Evenimentul acestor zile la "Met" a fost probabil premiera operei "Primul imparat" a compozitorului Tan Dun. Dar cum nimic din ceea ce ascultasem anterior din muzica compozitorului chinez nu ma entuziasmase, am optat pentru "Don Carlo" de Verdi. Este opera mea preferata din cele ale compozitorului italian.

Se pare ca alegerea a fost inspirata. Lucrarea lui Tan Dun a fost criticata in presa, iar versiunea operei "Don Carlo" a fost cea mai buna din cele trei pe care le-am ascultat la "Met" in ultimii ani. S-a executat versiunea in cinci acte.

Spectacolul a fost dominat de vocea si prezenta marelui bas Rene Pape in rolul Regelui Filip a II-lea. De la intrarea sa impozanta, "Perché qui sola è la Regina?", pana la tristetea momentului in care si-a dat seama ca el nu a fost niciodata iubit de sotia sa, regina Elisabetta, in "Ella giammai m'amò", si, in final, la impotenta sa in fata Marelui Inchizitor, a fost o interpretare demna sa intre in analele istoriei.

Ceilalti cantareti au fost din pacate aproape umbriti de basul german. Cel mai mult dupa parerea mea a avut de suferit Dmitri Hvorostovsky in rolul lui Rodrigo da Posa. Baritonul rus are probabil cea mai frumoasa voce dintre toti cantaretii care au evoluat dar timbrul sau nu mi se pare potrivit pentru Verdi iar in scenele in care a evoluat alaturi de Pape, Hvorostovsky a fost complet dominat de basul german.

O cantareata care aproape ca i-a facut fata lui Rene Pape a fost Olga Borodina in rolul printesei Eboli. Este adevarat ca a transpus rolul cu o jumatate de ton mai jos si ca a avut unele probleme cu coloratura in aria "Nei giardin". Dar are prezenta scenica iar vocea este foarte expresiva si bogata.

Patricia Racette a interpretat rolul Reginei Elisabetta de Valois. O voce placuta dar prea firava pentru scena imensa a operei "Metropolitan" si, din nou, nu chiar "verdiana". A fost totusi la inaltime in ultimul act al operei in duetul cu Don Carlo, tot la fel cum a fost in momentele in care partitura ofera momente de sensibilitate.

In rolul titular a fost distribuit tenorul sun-african Johan Botha. A fost o interpretare corecta, nimic de reprosat din punct de vedere al muzicalitatii si tehnicii. Vocea sa este puternica, dar nu prea expresiva. Canta bine dar nimic mai mult. Acum cativa ani il ascultasem in "Fidelio", rol care mi se pare mai potrivit vocii sale. Un cantaret bun totusi.

Rolul Marelui Inchizitor a fost interpretat de Samuel Ramey care, din pacate, asa cum am mai spus, este trecut de varful carierei sale.

Distributia a fost completata de doi artisti romani care si-au facut cu brio datoria in roluri mai mici: Sebastian Catana a fost Contele de Lerma iar Andrea Lucaciu (inrudita oare cu Teodora?; da, numele sau a fost scris in program cu un singur "e") a interpretat rolul Contesei de Aremberg. Punerea in scena a fost, slava domnului, traditionala si sumptoasa.

Surpriza s-a numit James Levine. Niciodata in trecut nu i-am pus la indoiala profesionalismul si cunostintele sale tehnice. Dar interpretarile sale, cu mici exceptii ("Wozzeck" de Alban Berg, "Moise si Aron" de Schonberg) m-au lasat rece. Nu si de aceasta data. A extras un sunet cald din orchestra, a fost delicat cand era nevoie sau dramatic cand cerea partitura. Poate as fi dorit mai multa grandoare in scena "auto-da-fe", unde am remarcat si unele mici desincronizari cu insturmentistii de pe scena. Si, ca sa vorbim despre orchestra, este foarte rar cand intr-o opera remarcam un instrumentist, dar flautistul principal (Michael Parloff?) a fost superb. La fel a fost si corul.

La iesirea din cladirea operei se puteau vedea peste tot tablourile pubicitare cu Anna Netrebko. M-a intristat acest comercialism. Deoarece Rene Pape este marele cantaret al zilelor noastre.


Don Carlo de Giuseppe Verdi

Dirijor:.............................James Levine
Maestru de cor:....................Raymond Hughes

Montarea:..........................John Dexter
Regizor de scena:..................Stephen Pickover
Lumini:..............................Gil Wechsler

Don Carlo:..........................Johan Botha
Elisabetta de Valois:...............Patricia Racette
Printesa Eboli:......................Olga Borodina
Don Rodrigo da Posa...............Dmitri Hvorostovsky
Filip al II-lea:........................Rene Pape
Marele Inchizitor:...................Samuel Ramey
Contele de Lerma:..................Sebastian Catana
Contesa de Aremberg:.............Andrea Lucaciu
Un preot:.............................Andrew Gangestad
O voce cereasca:....................Jennifer Check

Sambata, 23 decembrie 2006, matineu
Metropolitan Opera, New York

vineri, decembrie 22, 2006

Sarbatori Fericite

Urez celor care au avut bunavointa sa citeasca acest blog Sarbatori Fericite!

O cronica a productiei cu "Oedipe" de la Bielefeld


Singura pe care am gasit-o, in limba germana: http://www.swo.de/stegmusik212.html.


Rolul titular este interpretat de basul rus Alexander Vassiliev, dirijor a fost Peter Kuhn, iar pozele sunt de pe site-ul Teatrului din Bielefeld.

Etichete: ,

joi, decembrie 21, 2006

O versiune definitiva a "Inelului Nibelungului"?

Probabil ca evenimentul discografic al lunii decembrie este inregistrarea operei "Amurgul zeilor" de Wagner cu care ocazie casa de discuri "Testament" completeaza ciclul tetralogiei wagneriene - in stereo pentru prima oara - de la Festivalul de la Bayreuth in 1955!


Povestea acestui document sonor este una de legenda. La inceputul decadei 1950-1960 mai multe case de discuri au inregistrat pe viu spectacole de la celebrul festival. Unele din acestea sunt si astazi de referinta: "Parsifal" dirijat de Hans Knappertsbusch sau "Maestri cantareti din Nurnberg" sub bagheta Herbert von Karajan. Casa de discuri "Decca" a inregistrat "Inelul Nibelungului" sub bagheta lui Joseph Keilberth, producator fiind Peter Andry. Doua motive principale au facut ca acest document sonor sa ramana in arhive: insistenta lui John Culshaw, acum producatorul principal al casei "Decca", de a face o inregistrare in studio a tetralogiei wagneriene (rezultatul a fost celebra versiune a lui Georg Solti), si faptul ca Walter Legge, producatorul casei "EMI", a obtinut de la managementul festivalului un contract in care se stipuleaza ca nici o inregistrare de la festival a "Inelului Nibelungului" nu poate fi scoasa pe piata timp de sapte ani. Au existat desigur si alte motive, prea multe pentru a le insirui.


Deci cat de bun este acest "Inel"? Poate, per total, cel mai bun care exista ("per total" inseamna ca am luat in consideratie atat calitatea artistica cat si cea sonora.) Este oare o versiune definitiva? Nu, bineinteles ca nu. O singura interpretare, fie ea magnifica, a unei opere atat de complexe ca "Inelul Nibelungului" nu poate sa surprinda toate aspectele lucrarii.


Cateva exemple. Dirijorul este un magnific Joseph Keilberth; cu exceptia inregistrarii Simfoniei a VI-a de Bruckner - singura care poate rivaliza cu interpretarea lui Celibidache - nu mai stiu de nici o inregistrare a sa la un nivel atat de ridicat. Dar cat de mult am pierde daca nu am asculta si versiunile lui Wilhelm Furtwangler sau Clemens Krauss? Tot la fel, Astrid Varnay este o Brunhilde cum am putea doar visa in zilele de azi. Este insa mai buna decat Birgit Nilsson, Kirsted Flagstad, sau Frida Leider? Exemplele ar mai putea continua, dar ce rost are, desi Hans Hotter ramane fara pereche in rolul lui Wotan, surprins acum in deplinatatea puterilor sale (chiar si aici sunt unii care il prefera pe Friedrich Schorr, nascut la Oradea!)



Ar mai fi un impediment: pretul destul de piperat. Operele "Walkiria" si "Siegfried", aparute acum cateva luni, ar fi putut incapea foarte bine pe trei discuri compacte - un act fiecare CD - dar, din motive putin cunoscute, au fost editate pe patru CD-uri.

Chiar si asa, aceasta versiune a "Inelului Nibelungului" ramane cel mai frumos cadou de sarbatori pentru fanaticii wagnerieni.

miercuri, decembrie 20, 2006

ArkivMusic - inregistrari la cerere

Nu de putine ori melomanii se plang - de multe ori pe drept - de faptul ca inregistrarile sunt scoase de pe piata la putin timp dupa aparitia lor.

Solutia a venit din partea companiei Arkivmusic.com: inregistrare la cerere. Daca cineva doreste o anumita inregistrare, Arkivmusic o va pune la dispozitia melomanului pe CD-R-uri de calitate. Nu este vorba de piraterie, Arkivmusic avand licenta necesara. CD-R-ul contine coperta originala a discului dar nu si prefata.

Evident ca nu toate inregistrarile sunt disponibile la cerere. Totusi, daca doriti opera atonala a lui Luigi Dallapiccola "Il prigioniero" sau "Hora Staccato" a lui Grigoras Dinicu dirijata de Leonard Bernstein, aveti acum posibilitatea de a le adauga in biblioteca dumneavoastra. Cat despre mine, nu as pierde mai ales acum de sarbatori opereta "Voievodul tiganilor" de Johann Strauss sub bagheta marelui si subapreciatului Anton Paulik.

marți, decembrie 19, 2006

Rasfoind presa...

Nu de putine ori in presa am gasit articole in care autorii se plang de faptul ca personalitatile noastre nu sunt cunoscute drept romani sau chiar de faptul ca unii isi ascund - sau presa din occident ascunde - etnia romaneasca.

Exista si reversul medaliei: putini dintre noi stiu faptul ca muzicieni precum György Kurtag, Marius Constant, Yoel Levi, sau Otto Ackermann sunt nascuti in Romania.

Ajungem astfel la pianistul Herbert Schuch, nascut la Timisoara. Debutul sau discografic pentru casa "Oehms", continand lucrari de Schumann si Ravel, a fost foarte bine primit de presa americana; iata de exemplu o cronica online. Probabil ca in presa noastra el ar fi fost prezentat drep un german nascut in tara, dar, surpriza, in America el este dat drep roman asa cum se vede in cronica prezentata mai sus. Acelasi lucru se intampla in revista "Fanfare". La sfarsitul anului, criticii revistei sunt invitati sa aleaga cinci discuri compacte favorite din cele care au aparut in anul care se incheie. CD-ul pianistului timisorean a fost ales de criticul Charles Timbrell, care nu a uitat sa spuna ca artistul este roman.



Competitorul revistei "Fanfare", "American Record Guide" prezinta in numarul curent doua discuri continand muzica lui George Enescu. Unul este inregistrarea sonatelor pentru pian pe care Luiza Borac le-a efectuat pentru casa de discuri "Avie", celalalt este inregistrarea Suitelor Pentru Orchestra Nr. 2 si 3 si a Rapsodiei Romane Nr. 1 in interpetarea lui Cristian Mandeal si a Filarmonicii "George Enescu", disc despre care am vorbit si eu in acest blog. Cronica discului Luizei Borac este foarte favorabila. Autorul, Alan Becker, evidentiaza muzicalitatea interpretei precum si calitatea muzicii si a prezentarii. Cat despre discul lui Mandeal, criticul Roger Hecht apreciaza interpretarea Rapsodiei Romane si a Suitei a III-a dar isi exprima unele rezervatii asupra Suitei a II-a.


Tot in numarul curent al revistei "American Record Guide" este prezentata o cronica a festivalului de la Newport News din statul Virginia unde a participat si Eugen Tichindeleanu. Violonistul nostru este remarcat pentru virtuozitatea sa si pentru faptul ca ar semana cu Franz Liszt!!! Criticul Gil French nu uita sa mentioneze faptul ca Eugen Tichindeleanu este castigator al concursului "George Enescu".

Unul din motivele pentru care am creat acest blog este de a prezenta, sper corect, felul in care artistii romani sunt recunoscuti in strainatate, indiferent daca evolueaza pe marile scene sau in orase de provincie.

P.S. Apropo, un alt laureat al concursului "George Enescu", Nemanja Radulovic, va debuta in luna mai 2007 la Carnegie Hall, New York.

luni, decembrie 18, 2006

Ion Marin va dirija Filarmonica din Berlin

Pe data de 5 si 6 mai 2007, Ion Marin va debuta la pupitrul Filarmonicii din Berlin, solisti fiind redutabila Martha Argerich si Gabor Tarkovi, trompetistul principal al orchestrei. Programul este urmatorul:

Simfonia a II-a de Kurt Weill
Concertul pentru pian Nr. 1 de Serghei Prokofiev
Concertul pentru pian Nr. 1 de Dmitri Sostakovici
Selectiuni din baletul "Romeo si Julieta" de Serghei Prokofiev.



Daca nu ma insel este pentru prima oara de la concertele lui Celibidache din 1992 cand un dirijor roman va conduce celebra orchestra. Si, de asemenea, este una din rarele colaborari ale Marthei Argerich cu un dirijor roman; din nou, a existat o colaborare cu Celibidache in Mai 1974, cei doi interpretand Concertul pentru pian de Schumann in compania Orchestrei Nationale a Frantei. O alta colaborare a Marthei Argerich cu un artist roman a fost cea cu tanara pianista Mirabela Dina, cei doi inregistrand pentru casa de discuri EMI o transcriptie pentru patru maini a suitei din "Spargatorul de nuci" de Ceaikovsky.

Revenind la Ion Marin, trebuie sa povestesc ceva absolut adevarat. Era prin 1993 cand dirija la opera "Metropolitan" din New York, lui incredintandui-se premiera cu "Ariadna din Naxos" de Richard Strauss, nota bene, o opera din repertoriul lui James Levine, directorul muzical la "Met"; iata o cronica din New York Times. Am comentat acest lucru unui prieten de familie care avea doar cunostinte rudimentare in domeniul muzicii. M-a intrebat cine este Ion Marin iar eu i-am spus ca este fiul lui Marin Constantin. Reactia prietenului m-a lasat inlemnit: "precis i-a pus tatal sau o vorba buna, de-aia dirijeaza el la Met".

Fara comentarii.

joi, decembrie 14, 2006

Richard Strauss, George Georgescu, si revista "Fanfare"

"Fanfare" este cea mai cunoscuta revista specializata in critica inregistrarilor de muzica clasica; "American Record Guide" este competitorul ei. Citind "Fanfare" de-a lungul anilor am sesizat faptul ca artistii romani nu au fost uitati, ba chiar mai mult, coperta unei editii recente a fost dedicata Luizei Borac si inregistrarii sonatelor pentru pian de Enescu pe care pianista a efectuat-o pentru casa de discuri "Avie".

In numarul curent, criticul Jeffrey Lipscomb analizeaza inregsistrarea poemului "Moarte si transfiguratie" de Richard Strauss facuta de orchestra "Philharmonia" din Londra si de dirijorul Tolga Kashif. Domnul Lipscomb a ascultat nu mai putin de 29 de interpretari comparative a lucrarii lui Strauss: cate trei versiuni dirijate de Wilhelm Furtwängler, Hans Knappertsbusch, Leopold Stokowski, Richard Strauss, si Bruno Walter, plus cate o versiune a lui Leo Blech, Albert Coates, Desire Defauw, Vittorio de Sabata, George Georgescu, Rudolf Kempe, Willem Mengelberg, Artur Rodzinski, si Arturo Toscanini (versiunea in compania orchestrei NBC). In plus, in urma cu cativa ani, criticul a eliminat din colectia sa inregistrari ale lui Sergiu Celibidache, Otto Klemperer, Fritz Reiner, Giuseppe Sinopoli, si George Szell .

Deci ce recomanda? Ati ghicit: George Georgescu. Este o inregistrare putin cunoscuta pe care dirijorul nostru a facut-o in compania Filarmonicii Cehe si care a aparut acum cativa ani pe discuri compacte, mai intai la firma "Arlecchino", apoi "Dante LYS", ambele companii nemai existand. Este "cea mai nobila si miscatoare interpretare pe care o cunosc, sunetul mono fiind doar adecvat". Criticul aminteste ca George Georgescu a fost elevul lui Arthur Nikisch si Richard Strauss si ca celebrul compozitor l-a invitat pe maestrul nostru sa conduca "Moarte si transfiguratie" la Festivalul de la Salzburg.

In afara versiunii lui "Gogu", domnul Lipscomb mai recomanda una din interpretarile lui Bruno Walter (cea cu orchestra NBC), si cea a lui Artur Rodzinski cu orchestra "Philharmonia" din Londra.

Iata si concertele sustinute de George Georgescu la Festivalul de la Salzburg; din pacate arhiva online a Festivalului incepe cu anul 1942:

15 August 1943, Festspielhaus
Filarmonica din Viena

Ludwig van Beethoven : Simfonia a I-a in Do Major Op. 21
Paul Constantinescu: Dansuri Romanesti
Richard Strauss: Poemul simfonic "O viata de erou" Op. 40


25 August 1943, Festspielhaus
Filarmonica din Viena

Richard Strauss: Poemul simfonic "Moarte si transfiguratie" Op. 24
Wilhelm Jerger: "Salzburg Barock Music"
Ludwig van Beethoven: Simfonia a VII-a in La Major Op. 92


12 August 1963, Grosses Festspielhaus
Filarmonica Ceha
Solist: Valentin Gheorghiu

Joseph Haydn: Simfonia Nr. 104 Re La Major, "Cimpoiul"
Robert Schumann: Concertul pentru pian si orchestra in La minor Op. 54
Franz Schubert: Simfonia a VII-a in La Major Op. 92

miercuri, decembrie 13, 2006

Muzicieni romani la Amsterdam

Pe site-ul www.musicaviva.ro a aparut in urma cu cateva saptamani stirea ca orchestra Filarmonicii George Enescu din Bucuresti urma sa sustina un concert in celebra sala "Concertgebouw" din Amsterdam. Concertul a avut loc pe 3 decembrie. Dirijor a fost Cristian Mandeal iar solist Radu Lupu.

Tot la Amsterdam, cu o zi inainte, cvartetul "Ad Libitum" a sustinut un concert in mica sala "Concertgebouw". Neobositul Evan Dickerson a fost prezent la aceste doua concerte si a publicat cronicile sale pe MusicWeb.

Iata deci cronica concertului Orchestrei Filarmonicii George Enescu precum si cronica concertului cvartetul "Ad Libitum" din Iasi.

Si in plus, o alta cronica a lui Evan, de data aceasta a unui concert sustinut in aceeasi sala ""Concertgebouw" de orchestra Filarmonicii Olandeze sub bagheta lui Yakov Kreizberg, solista fiind una din violonistele mele preferate de astazi, Julia Fischer.

Apropo, Yakov Kreizberg este fratele dirijorului Semyon Bychkov.

marți, decembrie 12, 2006

Idomeneo la Metropolitan Opera

Primul spectacol de la "Met" la care am asistat in sezonul acesta a fost si primul care s-a transmis la radio in aceasta stagiune. "Idomeneo" a intrat relativ recent in repertoriul companiei, prima reprezentatie avand loc doar in 1982 intr-o montare realizata de Jean-Pierre Ponnelle dirijata de James Levine. Distributia a fost de prima clasa:

Idomeneo:............................Luciano Pavarotti
Ilia:....................................Ileana Cotrubas
Idamante:............................Frederica von Stade
Elettra:..............................Hildegard Behrens
Arbace:..............................John Alexander
Marele Preot:........................Timothy Jenkins
Vocea lui Neptun:....................Richard J. Clark

Aceasta versiune este disponibila pe DVD, spectacolul filmat nefiind insa premiera din 14 octombrie ci reprezentatia de pe 2 noiembrie.

Montarea lui Ponnelle si bagheta lui James Levine au fost singurele elemente care au ramas de la premiera. O placere sa vezi o punere in scena traditionala in zilele acestea in care regieoper / eurotrash domina scenele lumii. Ponnelle iubeste muzica si respecta intentiile compozitorului, iar moartea sa prematura a lasat un gol inca neumplut.

Dintre cantareti cel mai mult mi-a placut Dorothea Roschmann in rolul Iliei. Este o demna succesoare a unor mari soprane lirice precum Sena Jurinac, Irmgard Seefried, Lucia Popp, sau Barbara Bonney. O mare cantareata, ce rost mai are insiruirea unor epitete elogioase?

O alta vedeta este Magdalena Kozena care a interpretat rolul lui Idamante. Nu a dezamagit. Vocea este calda, bogata, si nuantata, ideala pentru Mozart. Interpreta rolului Elettrei a fost canadiana Alexandra Deshorties. Timbrul ei nu are frumusetea vocilor colegelor sale, dar nu este deloc urat si compenseaza prin dramatism si expresivitate. Intr-adevar, interpretarea ariei "D'Oreste, d'Ajace" a fost unul din punctele forte ale spectacolului.

De la premiera din 1982 incoace, rolul titular a fost interpretat de cantareti specializati in marele repertoriu de opera: alaturi de Pavatorii, au mai fost Placido Domingo, Ben Heppner, sau Siegfried Jerusalem. In spectacolul la care am asistat, Idomeneo a fost interpretat de tenorul sud-african Kobie van Rensburg. Specialitatea acestuia este repertoriul baroc, vocea sa fiind mai putin "operatica", vibrato-ul redus, tonul clar, firm, si placut. Nu a avut probleme cu coloratura, doar unele note in registrul de jos i-au dat o mica dificultate. Dar nu a avut prezenta scenica, nu simteam ca intr-adevar el era regele.

Pe James Levine l-am ascultat de nenumarate ori si, aproape de fiecare data, impresia pe care am avut-o a fost doar cea a unei meserii foarte bine facute. Din pacate, aceeasi impresie am avut-o din nou cu acest "Idomeneo". Ghideaza expert cantaretii si unele nuante orchestrale au fost remarcabile dar nu patrunde in interiorul muzicii. Nu am simtit dramatismul unor momente precum finalul actului al II-lea ca sa dau doar un singur exemplu. Orchestra a sunat foarte bine, ca de obicei cand "Jimmy" conduce, o singura ezitare a suflatorilor din lemn nefiind in stare sa strice impresia generala.

"Idomeneo, Re di Creta" de Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart

Dirijor:.............................James Levine
Maestru de cor:....................Raymond Hughes

Montarea:..........................Jean-Pierre Ponnelle
Regizor de scena:..................David Kneuss
Lumini:..............................Gil Wechsler

Idomeneo:..........................Kobie van Rensburg
Ilia:..................................Dorothea Roschmann
Idamante:..........................Magdalena Kozena
Elettra:.............................Alexandra Deshorties
Arbace:............................Jeffrey Francis
Marele Preot:......................Simon O'Neill
Vocea lui Neptun:.................Stephen Milling

Sambata, 9 decembrie 2006, matineu
Metropolitan Opera, New York

luni, decembrie 11, 2006

O gluma muzicala de sarbatori

Se apropie sarbatorile: Craciunul, Hanuka, Kwanzaa, Anul Nou si, pentru cei din noi care suntem fani ai serialului "Seinfeld", singurul pe care l-am urmarit in ultimii ani, "Festivus"!

Inainte de gluma propriu zisa, o introducere. George Mendelssohn este un descendent al familiei compozitorului Felix Mendelssohn Bartholdy. A fost de asemenea si producator - daca nu ma insel chiar si fondator - al casei de discuri "Vox". In aceasta calitate, el a produs inregistrari ale unor mari artisti: Otto Klemperer, Jascha Horenstein, Alfred Brendel, Zubin Mehta, si Ionel Perlea.

Se spune deci ca Otto Klemperer si George Mendelssohn se plimbau prin New York si la un moment dat intra intr-un magazin de discuri. Imediat se adreseaza vanzatorului:

- "Va rugam sa ne dati discul cu Simfonia a V-a de Beethoven in interpretarea lui Otto Klemperer".

- "Imi pare rau, dar nu avem aceasta inregistrare", raspunde vanzatorul. "Dar de ce doriti aceasta versiune?"

- "Deoarece el este Klemperer", raspunde George Mendelssohn.

- "Iar dumneavoastra in mod sigur sunteti Beethoven", spune sarcastic vanzatorul.

- "NU!" racneste cat poate Klemperer. "El este MENDELSSOHN!!!!!!"

vineri, decembrie 08, 2006

Celibidache pe YouTube

Iata cateva video-uri cu Sergiu Celibidache care pot fi vizionate pe YouTube:

- Pe aeroport impreuna cu Wilhelm Furtwangler inainte de plecarea intr-un turneu in Anglia.

- La pupitrul Orchestrei Radiodifuziunii din Berlin.

- Cu Filarmonica din Munchen dirijand un fragment din "Rapsodia Spaniola" de Ravel.

- Cu Daniel Barenboim si Filarmonica din Munchen in Concertul Pentru Pian Nr. 2 de Brahms; concertul este divizat in 6 clipuri diferite.

- Cu Arturo Benedetti Michelangeli si Orchestra Simfonica din Londra in Concertul Pentru Pian in Sol Major de Ravel, partea a I-a, partea as II-a, si partea a III-a.

- Un album fotografic de pe DVD-ul editurii "Casa Radio".

La un moment dat a fost disponibil si un fragment din concertul in care Celibidache a revenit la pupitrul Filarmonicii din Berlin in 1992; din pacate acest video nu mai exista pe YouTube.

Exista in schimb video-uri cu multi alti mari muzicieni; cautati deci dumneavoastra artistul preferat. Iata de exemplu o repetitie a operei "Traviata" cu Ileana Cotrubas, Placido Domingo si James Levine.

joi, decembrie 07, 2006

Angela Gheorghiu anuleaza

Pe site-ul de Internet la Operei Germane din Berlin s-a anunta ca Angela Gheorghiu a trebuit sa-si anuleze prezenta in opera "Romeo si Julieta" de Gounod programata in aceasta seara, pe motiv de boala. Ea a fost inlocuita de soprana americana Nicole Cabell.

Opera lui Gounod a fost prezentata in versiune concertanta si va fi reluata pe 12 decembrie cand Angela Gheorghiu este din nou programata. Rolul lui Romeo va fi interpretat de tenorul american Neil Shicoff, iar dirijor va fi Frederic Chaslin.

P.S. Anuntul a fost scos de pe site-ul de Internet al Operei Germane la o zi dupa ce a avut loc concertul.

marți, decembrie 05, 2006

Concerte, concerte

Chiar am revenit de la o alta pauza de masa cu Bach datorata ansamblului "Washington Bach Consort" si directorului muzical J. Reilly Lewis. De data aceasta au fost executate Cantata BWV 36 "Schwingt freudig euch empor" si Preludiul si Fuga in Re Major BWV 532 pentru orga. Un bun prilej deci pentru a trece in revista unele concerte la care am asistat recent.

Muzica contemporanilor lui Bach - Telemann, Handel, Vivaldi - a fost executata de catre orchestra din Baltimore dirijata de Robert King. Ca de obicei criticii au spus ca un astfel de repertoriu ar trebui rezervat ansamblurilor care canta pe instrumente de epoca si ca orchestra a fost evident incomfortabila cu frazarea ceruta de dirijor, un cunoscut specialist al muzicii baroce. Evident incomfortabila? Viorile au avut un sunet cald, oboii ca si cornii au stralucit, trompetele au fost puternice fara a acoperi restul orchestrei. Pentru mine concertul a fost un deliciu, singurul punct negativ fiind obiceiul prost al dirijorului de a vorbi inainte de fiecare lucrare. Asa cum am mai spus-o: lasati muzica sa vorbeasca.

Evenimentul acestor zile a fost insa debutul lui Ivan Fischer in calitate de dirijor oaspete principal al orchestrei din Washington. Prima parte a fost dedicata miniaturilor simfonice, incepand cu o lucrare americana: "Vioara lui Einstein" de Robert Henderson, o piesa tonala, tumultoasa, si luxurios orchestrata. Au urmat "Valse Triste" de Sibelius, Dansul Slavonic Op. 72 Nr. 7 de Dvorak, valsuri din "Cavalerul Rozelor" de Richard Strauss si "Dansurile din Galanta" de Zoltan Kodaly. Fischer nu este omul care sa trateze superficial astfel de lucrari, in sfarsit repetate asa cum trebuie. Mi-a placut in special interpretarea delicata a "Valsului trist" a lui Sibelius in care dirijorul a utilizat doar jumatate din sectiunea corzilor.

Concertul s-a incheiat cu Simfonia a II-a de Brahms. Fischer a optat pentru claritate si pentru un sunet mai moale si mai delicat al corzilor. In general interpretarea sa a fost una echilibrata, fara exagerari. In final de exemplu energia nu a lipsit dar nici nu a fost orgiastica iar tempo-ul a fost rapid fara a bate recorduri mondiale la viteza. Dirijorul nu a fost ajutat de acustica salii care a facut ca timpanii sa fie greu de auzit de unde stateam eu, dar per total Fischer a confirmat valoarea sa.

Energia a fost pricipala caracteristica a concertului dirijat sapatamana trecuta de Miguel Harth-Bedoya in compania orchestrei din Baltimore. In Simfonia a VI-a de Tchaikovsky orchestra a dovedit inca o data ca partida trompetelor, tromboanelor, si timpanilor nu este cu nimic mai prejos decat cea a oricarei alte orchestre din America incluzand celebrele "Big Five". Si aceste sectiuni au fost intrebuintate serios in lucrare, facand fata baghetei frenetice a dirijorului peruan. Din pacate partida oboilor a fost foarte slaba, lipsa oboistei principale Katherine Needleman simtindu-se. Aceasta este marea diferenta intre o orchestra mare si una din provincie: la marile orchestre lipsa liderului sectiunii intr-un concert aproape ca nu se face simtita. Revenind la interpretare: a fost tumultoasa, incandescenta, dar lipsita de subtilitate. Asa cum am mai spus, Harth-Bedoya este un dirijor talentat si as da pe mana lui o orchestra de prima clasa din provincie asa cum este cea din Baltimore. Trebuie insa sa creasca.

Concertul a debutat cu o lucrare a unui tanar compozitor american: "River's Rush" de Kevin Puts, o lucrare care ar fi trebuit sa evoce raul Mississippi dar care m-a facut mai mult sa ma gandesc la Rinul lui Wagner. A mai fost si "Rapsodia pe o tema de Paganini" de Rahmaninov, lucrare a carei prima auditie - de catre orchestra din Philadelphia dirijata de Eugene Ormandy, solist fiind compozitorul - a avut loc la Baltimore. La concertul la care am asistat solist a fost tanarul pianist macedonean Simon Trpceski a carui principala calitate a fost spontaneitatea. A colaborat bine cu Harth-Bedoya, dar Rahmaninov este departe de a fi compozitorul meu preferat.


Washington Bach Consort
Dirijor: J. Reilly Lewis
Solisti: Joellen Brassfield, soprana, John Bohl, contratenor, Gary Glick, tenor, Thomas Stork, bas, David Lang, orga

Program Johann Sebastian Bach:
Preludiul si Fuga in Re Major BWV 532 pentru orga
Cantata BWV 36 "Schwingt freudig euch empor"

Marti, 5 decembrie 2006
Church of the Epiphany, Washington DC


Orchestra Simfonica din Baltimore
Dirijor: Robert King

Program:
George Frideric Handel: Uvertura la "Occasional Oratorio"
Antonio Vivaldi: Concert in Do Major pentru orchestra de coarde
Georg Philipp Telemann: Suita "Muzica apelor" - "Hamburger Ebb und Flut"
George Frideric Handel: "Muzica apelor"

Sambata, 2 decembrie 2006
Strathmore Music Center, Bethesda, Maryland


Orchestra Simfonica Nationala din Washington
Dirijor: Ivan Fischer

Program:
Robert Henderson: "Vioara lui Einstein"
Jean Sibelius: "Valse Triste" Op. 44
Antonin Dvorak: Dans Slavonic Op. 72 Nr. 7
Richard Strauss: valsuri din "Cavalerul Rozelor"
Zoltan Kodaly: Dansurile din Galanta
Johannes Brahms: Simfonia a II-a in Re Major Op. 73.

Vineri, 1 decembrie 2006
Kennedy Center Concert Hall, Washington


Orchestra Simfonica din Baltimore
Dirijor: Miguel Harth-Bedoya
Solist: Simon Trpceski, pian

Program:
Kevin Puts: "River's Rush"
Serghei Rahmaninov: "Rapsodia pe o tema de Paganini" Op. 43
Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia a VI-a in Si minor Op. 74, "Patetica"

Sambata, 25 noiembrie 2006
Joseph Meyerhoff Hall, Baltimore, Maryland

Etichete: , , ,

luni, decembrie 04, 2006

Rapsodia Romana in sfarsit la Festivalul de la Salzburg

Chiar daca rar, unele lucrari ale lui Enescu au fost totusi interpretate la Festivalul de la Salzburg. Prima lucrare cred ca a fost Dixtuorul, interpretata in 1922 cand Richard Strauss a avut un cuvant decisiv in programarea opusului enescian. Nu stiu daca intre anii 1922-1942 au fost programate lucrari enesciene la Salzburg; arhivele online ale festivalului incep cu anul 1942; cele din anii precedenti vor fi treptat adaugate. Oricum, urmatoarea lucrare a compozitorului nostru executata la festival a fost Octetul in aranjamentul pentru orchestra de coarde facut de Leonid Desyatnikov, varianata pe care violonistul Gidon Kremer o prefera. In fine, violonista din Chisinau Patricia Kopacinskaja a inclus in recitalul sau de debut Sonata a III-a "in caracter popular romanesc"; acompaniatoare a fost Mihaela Ursuleasa.

Anul viitor va putea in sfarsit fi ascultata Rapsodia Romana Nr. 1 in cadrul unui concert al Filarmonicii din Viena sub bagheta lui Daniel Barenboim. Barenboim este unul dintre putinii dirijori de talie mondiala care mentin lucrarea in repertoriul sau permanent, incluzand-o si in concerte cu Filarmonica din Berlin si Orchestra din Chicago. Si ma bucura ca Rapsodia revine in repertoriul Filarmoncii din Viena. Ne reamintim de concertele de la Bucuresti din 2001 sub bagheta lui Seiji Ozawa. Ozawa si orchestra au interpretat lucrarea si la Viena precum si in turneu la Beijing. De asemenea, sa nu uitam inregistrarile lucrarii pe care filarmonica vieneza le-a efectuat, una sub bagheta lui Clemens Krauss si alta sub bagheta lui Constantin Silvestri (exista de asemenea doua inregistrari ale "orchestrei operei de stat din Viena" una sub bagheta lui Hermann Scherchen, alta sub cea a lui Vladimir Golschmann, dar este posibil ca orchestra in aceste cazuri sa fie de fapt cea a operei populare - Volksoper - intarita cu cativa membri ai filarmonicii.)

Din pacate Filarmonica din Viena nu va interpreta rapsodia in aceasta stagiune in capitala austriaca. Totusi lucrarea enesciana va putea fi ascultata in mai in cadrul unui concert la Musikverein sustinut de Tonkünstler-Orchester Niederösterreich dirijor fiind Kristjan Järvi. Nici fosta orchestra a lui Barenboim, cea din Chicago, nu a uitat sa includa lucrarea enesciana in programul actualei stagiuni. Dirijor la Chicago va fi Miguel Harth-Bedoya iar concertele vor avea loc in luna aprilie.