Don Carlo, Metropolitan Opera
Evenimentul acestor zile la "Met" a fost probabil premiera operei "Primul imparat" a compozitorului Tan Dun. Dar cum nimic din ceea ce ascultasem anterior din muzica compozitorului chinez nu ma entuziasmase, am optat pentru "Don Carlo" de Verdi. Este opera mea preferata din cele ale compozitorului italian.
Se pare ca alegerea a fost inspirata. Lucrarea lui Tan Dun a fost criticata in presa, iar versiunea operei "Don Carlo" a fost cea mai buna din cele trei pe care le-am ascultat la "Met" in ultimii ani. S-a executat versiunea in cinci acte.
Spectacolul a fost dominat de vocea si prezenta marelui bas Rene Pape in rolul Regelui Filip a II-lea. De la intrarea sa impozanta, "Perché qui sola è la Regina?", pana la tristetea momentului in care si-a dat seama ca el nu a fost niciodata iubit de sotia sa, regina Elisabetta, in "Ella giammai m'amò", si, in final, la impotenta sa in fata Marelui Inchizitor, a fost o interpretare demna sa intre in analele istoriei.
Ceilalti cantareti au fost din pacate aproape umbriti de basul german. Cel mai mult dupa parerea mea a avut de suferit Dmitri Hvorostovsky in rolul lui Rodrigo da Posa. Baritonul rus are probabil cea mai frumoasa voce dintre toti cantaretii care au evoluat dar timbrul sau nu mi se pare potrivit pentru Verdi iar in scenele in care a evoluat alaturi de Pape, Hvorostovsky a fost complet dominat de basul german.
O cantareata care aproape ca i-a facut fata lui Rene Pape a fost Olga Borodina in rolul printesei Eboli. Este adevarat ca a transpus rolul cu o jumatate de ton mai jos si ca a avut unele probleme cu coloratura in aria "Nei giardin". Dar are prezenta scenica iar vocea este foarte expresiva si bogata.
Patricia Racette a interpretat rolul Reginei Elisabetta de Valois. O voce placuta dar prea firava pentru scena imensa a operei "Metropolitan" si, din nou, nu chiar "verdiana". A fost totusi la inaltime in ultimul act al operei in duetul cu Don Carlo, tot la fel cum a fost in momentele in care partitura ofera momente de sensibilitate.
In rolul titular a fost distribuit tenorul sun-african Johan Botha. A fost o interpretare corecta, nimic de reprosat din punct de vedere al muzicalitatii si tehnicii. Vocea sa este puternica, dar nu prea expresiva. Canta bine dar nimic mai mult. Acum cativa ani il ascultasem in "Fidelio", rol care mi se pare mai potrivit vocii sale. Un cantaret bun totusi.
Rolul Marelui Inchizitor a fost interpretat de Samuel Ramey care, din pacate, asa cum am mai spus, este trecut de varful carierei sale.
Distributia a fost completata de doi artisti romani care si-au facut cu brio datoria in roluri mai mici: Sebastian Catana a fost Contele de Lerma iar Andrea Lucaciu (inrudita oare cu Teodora?; da, numele sau a fost scris in program cu un singur "e") a interpretat rolul Contesei de Aremberg. Punerea in scena a fost, slava domnului, traditionala si sumptoasa.
Surpriza s-a numit James Levine. Niciodata in trecut nu i-am pus la indoiala profesionalismul si cunostintele sale tehnice. Dar interpretarile sale, cu mici exceptii ("Wozzeck" de Alban Berg, "Moise si Aron" de Schonberg) m-au lasat rece. Nu si de aceasta data. A extras un sunet cald din orchestra, a fost delicat cand era nevoie sau dramatic cand cerea partitura. Poate as fi dorit mai multa grandoare in scena "auto-da-fe", unde am remarcat si unele mici desincronizari cu insturmentistii de pe scena. Si, ca sa vorbim despre orchestra, este foarte rar cand intr-o opera remarcam un instrumentist, dar flautistul principal (Michael Parloff?) a fost superb. La fel a fost si corul.
La iesirea din cladirea operei se puteau vedea peste tot tablourile pubicitare cu Anna Netrebko. M-a intristat acest comercialism. Deoarece Rene Pape este marele cantaret al zilelor noastre.
Don Carlo de Giuseppe Verdi
Dirijor:.............................James Levine
Maestru de cor:....................Raymond Hughes
Montarea:..........................John Dexter
Regizor de scena:..................Stephen Pickover
Lumini:..............................Gil Wechsler
Don Carlo:..........................Johan Botha
Elisabetta de Valois:...............Patricia Racette
Printesa Eboli:......................Olga Borodina
Don Rodrigo da Posa...............Dmitri Hvorostovsky
Filip al II-lea:........................Rene Pape
Marele Inchizitor:...................Samuel Ramey
Contele de Lerma:..................Sebastian Catana
Contesa de Aremberg:.............Andrea Lucaciu
Un preot:.............................Andrew Gangestad
O voce cereasca:....................Jennifer Check
Sambata, 23 decembrie 2006, matineu
Metropolitan Opera, New York
Se pare ca alegerea a fost inspirata. Lucrarea lui Tan Dun a fost criticata in presa, iar versiunea operei "Don Carlo" a fost cea mai buna din cele trei pe care le-am ascultat la "Met" in ultimii ani. S-a executat versiunea in cinci acte.
Spectacolul a fost dominat de vocea si prezenta marelui bas Rene Pape in rolul Regelui Filip a II-lea. De la intrarea sa impozanta, "Perché qui sola è la Regina?", pana la tristetea momentului in care si-a dat seama ca el nu a fost niciodata iubit de sotia sa, regina Elisabetta, in "Ella giammai m'amò", si, in final, la impotenta sa in fata Marelui Inchizitor, a fost o interpretare demna sa intre in analele istoriei.
Ceilalti cantareti au fost din pacate aproape umbriti de basul german. Cel mai mult dupa parerea mea a avut de suferit Dmitri Hvorostovsky in rolul lui Rodrigo da Posa. Baritonul rus are probabil cea mai frumoasa voce dintre toti cantaretii care au evoluat dar timbrul sau nu mi se pare potrivit pentru Verdi iar in scenele in care a evoluat alaturi de Pape, Hvorostovsky a fost complet dominat de basul german.
O cantareata care aproape ca i-a facut fata lui Rene Pape a fost Olga Borodina in rolul printesei Eboli. Este adevarat ca a transpus rolul cu o jumatate de ton mai jos si ca a avut unele probleme cu coloratura in aria "Nei giardin". Dar are prezenta scenica iar vocea este foarte expresiva si bogata.
Patricia Racette a interpretat rolul Reginei Elisabetta de Valois. O voce placuta dar prea firava pentru scena imensa a operei "Metropolitan" si, din nou, nu chiar "verdiana". A fost totusi la inaltime in ultimul act al operei in duetul cu Don Carlo, tot la fel cum a fost in momentele in care partitura ofera momente de sensibilitate.
In rolul titular a fost distribuit tenorul sun-african Johan Botha. A fost o interpretare corecta, nimic de reprosat din punct de vedere al muzicalitatii si tehnicii. Vocea sa este puternica, dar nu prea expresiva. Canta bine dar nimic mai mult. Acum cativa ani il ascultasem in "Fidelio", rol care mi se pare mai potrivit vocii sale. Un cantaret bun totusi.
Rolul Marelui Inchizitor a fost interpretat de Samuel Ramey care, din pacate, asa cum am mai spus, este trecut de varful carierei sale.
Distributia a fost completata de doi artisti romani care si-au facut cu brio datoria in roluri mai mici: Sebastian Catana a fost Contele de Lerma iar Andrea Lucaciu (inrudita oare cu Teodora?; da, numele sau a fost scris in program cu un singur "e") a interpretat rolul Contesei de Aremberg. Punerea in scena a fost, slava domnului, traditionala si sumptoasa.
Surpriza s-a numit James Levine. Niciodata in trecut nu i-am pus la indoiala profesionalismul si cunostintele sale tehnice. Dar interpretarile sale, cu mici exceptii ("Wozzeck" de Alban Berg, "Moise si Aron" de Schonberg) m-au lasat rece. Nu si de aceasta data. A extras un sunet cald din orchestra, a fost delicat cand era nevoie sau dramatic cand cerea partitura. Poate as fi dorit mai multa grandoare in scena "auto-da-fe", unde am remarcat si unele mici desincronizari cu insturmentistii de pe scena. Si, ca sa vorbim despre orchestra, este foarte rar cand intr-o opera remarcam un instrumentist, dar flautistul principal (Michael Parloff?) a fost superb. La fel a fost si corul.
La iesirea din cladirea operei se puteau vedea peste tot tablourile pubicitare cu Anna Netrebko. M-a intristat acest comercialism. Deoarece Rene Pape este marele cantaret al zilelor noastre.
Don Carlo de Giuseppe Verdi
Dirijor:.............................James Levine
Maestru de cor:....................Raymond Hughes
Montarea:..........................John Dexter
Regizor de scena:..................Stephen Pickover
Lumini:..............................Gil Wechsler
Don Carlo:..........................Johan Botha
Elisabetta de Valois:...............Patricia Racette
Printesa Eboli:......................Olga Borodina
Don Rodrigo da Posa...............Dmitri Hvorostovsky
Filip al II-lea:........................Rene Pape
Marele Inchizitor:...................Samuel Ramey
Contele de Lerma:..................Sebastian Catana
Contesa de Aremberg:.............Andrea Lucaciu
Un preot:.............................Andrew Gangestad
O voce cereasca:....................Jennifer Check
Sambata, 23 decembrie 2006, matineu
Metropolitan Opera, New York
publicat de George la
10:47 a.m.
<< Pagina de pornire