O versiune definitiva a "Inelului Nibelungului"?

Probabil ca evenimentul discografic al lunii decembrie este inregistrarea operei "Amurgul zeilor" de Wagner cu care ocazie casa de discuri "Testament" completeaza ciclul tetralogiei wagneriene - in stereo pentru prima oara - de la Festivalul de la Bayreuth in 1955!

Povestea acestui document sonor este una de legenda. La inceputul decadei 1950-1960 mai multe case de discuri au inregistrat pe viu spectacole de la celebrul festival. Unele din acestea sunt si astazi de referinta: "Parsifal" dirijat de Hans Knappertsbusch sau "Maestri cantareti din Nurnberg" sub bagheta Herbert von Karajan. Casa de discuri "Decca" a inregistrat "Inelul Nibelungului" sub bagheta lui Joseph Keilberth, producator fiind Peter Andry. Doua motive principale au facut ca acest document sonor sa ramana in arhive: insistenta lui John Culshaw, acum producatorul principal al casei "Decca", de a face o inregistrare in studio a tetralogiei wagneriene (rezultatul a fost celebra versiune a lui Georg Solti), si faptul ca Walter Legge, producatorul casei "EMI", a obtinut de la managementul festivalului un contract in care se stipuleaza ca nici o inregistrare de la festival a "Inelului Nibelungului" nu poate fi scoasa pe piata timp de sapte ani. Au existat desigur si alte motive, prea multe pentru a le insirui.

Deci cat de bun este acest "Inel"? Poate, per total, cel mai bun care exista ("per total" inseamna ca am luat in consideratie atat calitatea artistica cat si cea sonora.) Este oare o versiune definitiva? Nu, bineinteles ca nu. O singura interpretare, fie ea magnifica, a unei opere atat de complexe ca "Inelul Nibelungului" nu poate sa surprinda toate aspectele lucrarii.


Cateva exemple. Dirijorul este un magnific Joseph Keilberth; cu exceptia inregistrarii Simfoniei a VI-a de Bruckner - singura care poate rivaliza cu interpretarea lui Celibidache - nu mai stiu de nici o inregistrare a sa la un nivel atat de ridicat. Dar cat de mult am pierde daca nu am asculta si versiunile lui Wilhelm Furtwangler sau Clemens Krauss? Tot la fel, Astrid Varnay este o Brunhilde cum am putea doar visa in zilele de azi. Este insa mai buna decat Birgit Nilsson, Kirsted Flagstad, sau Frida Leider? Exemplele ar mai putea continua, dar ce rost are, desi Hans Hotter ramane fara pereche in rolul lui Wotan, surprins acum in deplinatatea puterilor sale (chiar si aici sunt unii care il prefera pe Friedrich Schorr, nascut la Oradea!)

Ar mai fi un impediment: pretul destul de piperat. Operele "Walkiria" si "Siegfried", aparute acum cateva luni, ar fi putut incapea foarte bine pe trei discuri compacte - un act fiecare CD - dar, din motive putin cunoscute, au fost editate pe patru CD-uri.

Chiar si asa, aceasta versiune a "Inelului Nibelungului" ramane cel mai frumos cadou de sarbatori pentru fanaticii wagnerieni.