Câteva re-editări

Pe la mijlocul decadei 1990-2000 Cristian Mandeal şi Filarmonica "George Enescu" au înregistrat pe disc compact pentru casa "Arte Nova" lucrările orchestrale ale lui Enescu. Aceste CD-uri sunt în curs de re-editare; deja trei volume au re-apărut.

Cel mai interesant mi se pare discul compact conţinând Suita a II-a şi a III-a, "Săteasca", şi Rapsodia Română numărul 1. Interesul acestui disc compact se datorează în cea mai mare parte interpretării Suitei a III-a, probabil cea mai bună înregistrare a lui Mandeal din această serie. După părerea mea este cea mai bună versiune a lucrării după cea a lui Constantin Silvestri. De multe ori când am ascultat Suita "Sătească" am fost decepţionat de opacitatea discursului orchestral. Nu şi în interpretarea lui Mandeal. El reuşeşte să clarifice densa textură enesciană, să frazeze inteligent, şi să suprindă nu numai specificul fiecărei părţi dar şi a lucrării în general.

În Suita a II-a Mandeal optează din nou pentru claritate dar verva lipseşte. Nu atât de mult ca în Rapsodia a I-a. O versiune dezamăgitoare, ţeapănă, cu un final lipsit de viaţă şi de culoare. Horia Andreescu este mult mai bun în această lucrare ca să nu mai vorbim de Sergiu Celibidache sau Constantin Silvestri. Oricum, discul compact merită pentru versiunea Suitei "Săteasca".

Din aceeaşi serie a fost reeditat un disc compact care conţine "Poema Româna", "Vox Maris" şi "Voix de la nature", iar altul Simfonia Concertantă Op. 8 pentru violoncel şi orchestră, Şapte cântece pe versuri de Clement Marot, şi Simfonia de Cameră Op. 33. Cu excepţia poemului "Voix de la nature", după părerea mea există versiuni mai bune ale tuturor celorlalte lucrări.

Un alt disc compact interesant editat de "Arte Nova" se numeşte "Notre Amour" şi este o colecţie de lieduri interpretate de Elena Moşuc, titlul discului fiind inspirat de un lied de Fauré.

Interesul discului compact este în aceea că, în afara liedurilor de Chausson, Debussy şi Fauré, Elena Moşuc mai interpretează şi lieduri de Diamandi Gheciu, Sabin Drăgoi, Carmen Petra-Basacopol, Vasile Spătărelu, Pascal Bentoiu, Mihail Jora, Tiberiu Brediceanu, Achim Stoia, Eduard Caudella, Felicia Donceanu şi, desigur, George Enescu - din nou cele Şapte cântece pe versuri de Clement Marot. Toate aceste lieduri sunt mici giuvaieruri inspirate în marea lor majoritate din folclor. Este de fapt singura colecţie de lieduri româneşti editată în occident - de fapt doar în Germania. Elena Moşuc are o voce caldă, placută, probabil cam monocromă, dar limitează cu bun gust vibrato-ul. Şi-a ales repertoriul cu inteligenţă, doar în liedurile enesciene, scrise de fapt pentru un registru un pic mai grav, având mici probleme cu notele mai joase. Aş dori să fiu mai entuziasmat asupra colaboratoarei Elenei Moşuc, pianista franceză Sabine Vatin, dar aceasta dovedeşte o lipsă totală de supleţe şi subtilitate, şi aceasta se vede chiar din primele măsuri a celor Şapte cântece pe versuri de Clement Marot care deschid programul acestui disc compact. Din fericire alte versiuni al liedurilor enesciene există, chiar două cu compozitorul la pian. Programul discului compact este însa interesant, Elena Moşuc este foarte bună, dar ce mult aş fi dorit ca să aibă un alt acompaniator!