"Semele" de Handel, New York City Opera
De câţiva ani încoace, New York City Opera, a doua companie ca importanţă a oraşului New York şi una dintre cele mai importante din America, a prezentat un ciclu de opere de Handel. În fiecare an este programată cel puţin o operă, uneori chiar şi două, a celui cunoscut drept "il caro sassone". Am putut deci asculta fie partituri mai cunoscute precum "Serse", "Alcina", sau "Ariodante", precum şi opere mai putin cântate ca "Partenope" sau "Flavio". "Flavio" va fi reluat in primăvară.
"Semele" este o lucrare asupra căreia specialiştii nu s-au decis dacă este operă sau oratoriu. Dar este una din cele mai frumoase lucrări a lui Handel, iar spectacolul de la New York City Opera a avut o distribuţie de primă clasă. În rolul titular Elizabeth Futral a fost cochetă, elegantă, o adevărată femme fatale, neavând nici o problemă cu coloratura destul de dificilă a lui Handel. În rolul dublu a lui Juno si Ino, Vivica Genaux a demonstrat că este o specialistă în muzica pre-clasică, evitând vibrato-ul. Acelaşi lucru se poate spune şi depre Robert Breault, tenor liric cu o voce caldă şi plăcută, în rolul dublu a lui Jupiter si Apollo precum şi Sanford Sylvan, acesta în rol triplu: Preotul, Somnus si Cadmus. Surpriza a fost Constance Hauman în rolul lui Iris. Artista este mai mult cunoscută drept o interpretă a muzicii moderne sau contemporane, "Lulu" de Alban Berg de pildă. Iris ar putea fi primul ei rol din muzica barocă, dar s-a achitat bine cu excepţia unor mici probleme în registrul grav. Cel mai slab cântăreţ a fost Matthew White în rolul lui Athamas. Cu atâţi contra-tenori de prima clasă, canadianul a dezamăgit, neavând un timbru frumos.
Dirijor a fost Antony Walker, o mână sigură şi eficientă, căreia i s-ar putea reproşa lipsa de flexibilitate. În afara unor mici desincronizări a oboiului, orchestra a sunat bine deşi nu are rafinamentul orchestrei operei "Metropolitan". Despre regie, puţin de spus: Semele era Marilyn Monroe, Jupiter John F. Kennedy, iar Juno o geloasă Jacqueline Kennedy Onassis. Semele aspira la imortalitate, iar Marilyn Monroe la puterea ce i-ar fi dat-o anturajul prezidenţial. Tot acest teatru m-a lăsat indiferent dar nu a putut distruge minunata partitură a lui Handel - din care din păcate au fost tăiate cam 30 de minute...
Dirijor: Antony Walker
Regizor: Stephen Lawless
Costume: Anthony Baker
Lumini: Pat Collins
Coregrafia: Lynne Hockney*
Semele: Elizabeth Futral
Juno/Ino: Vivica Genaux
Jupiter/Apollo: Robert Breault
Athamas: Matthew White
Preotul/Somnus/Cadmus: Sanford Sylvan
Iris: Constance Hauman
New York City Opera, sâmbătă, 23 septembrie, 2006.
<< Pagina de pornire