miercuri, septembrie 20, 2006

Din nou despre "Oedipe"

Am scris recent că "Oedipe" nu mai este o operă atât de necunoscută ca acum 20 de ani. Totuşi, rămâne o lucrare în general apreciată de melomanii pasionaţi. Există într-adevar patru înregistrări ale operei. Dar să nu ne culcăm pe lauri.

Ce se poate face deci în afara înregsitrărilor pe discuri compact pentru a promova capodopera enesciană? Un DVD ar fi lucrul cel mai important acum deoarece ar prilejui spectatorilor să aibă o imagine completă asupra operei. În plus, există foarte mulţi iubitori de operă care nici nu mai cumpără discuri compacte preferând spectacolele înregistrate pe viu. Deci publicul ar creşte.

Atunci ce posibilităţi avem? Am putea începe cu spectacolele Operei Române, de la cel a lui Jean Rânzescu până la noua montare a lui Petrika Ionescu. Pot să sper că spectacolul condus de Constantin Silvestri a fost filmat şi se păstrează în arhiva televiziunii?

De asemenea, dacă ţin minte bine, un film pentru televiziune cu opera "Oedipe" a fost făcut în 1981. Ohanesian nu mai era tânăr, dar filmul păstrează lectura lui Ion Baciu, cel mai mare interpret al muzicii enesciene după Silvestri.

Nu ştiu dacă spectacolele de la Viena sau Berlin au fost filmate - este aceeaşi producţie, regizor fiind Götz Friedrich. Această montare în scenă are însă dezavantajul numeroaselor tăieturi făcute în partitura enesciană după cum se poate asculta pe discuri compact, înregistrarea spectacolului de la Viena fiind disponibilă graţie casei de discuri "Naxos". Păcat, fiindcă "Oedipe" a fost unul din cele mai bune spectacole ale marelui regizor din ultimii săi ani de viaţă. Pentru Friedrich, Oedipe este şi al contemporaneităţii şi al antichităţii, într-o lume aflată la intersecţia civilizaţiilor.

Ar mai fi spectacolul de la Cagliari a unui alt mare regizor, Graham Vick. Nu cunosc această producţie şi nici nu ştiu dacă s-au efectuat tăieturi în partitură, dar ştiu în mod sigur că spectacolul a fost filmat. Pe de altă parte, cronicile pe care le-am citit au fost cam critice la adresa punerii în scenă dar laudative la adresa interpreţilor sau a partiturii. Oricum, trebuie să fie cel puţin interesant să vedem ceea ce face un mare regizor, chiar şi într-o zi mai slabă - mai ţineţi minte Oedipe-ul lui Andrei Şerban?