Pascal Bentoiu - un portret

Casa de discuri "Hastedt" este localizată în oraşul Bremen, deci în fosta Germanie de Vest. Totuşi, cu unele excepţii, se ocupă de promovarea compozitorilor din fosta R.D.G. Una din aceste excepţii este Pascal Bentoiu căruia i-a fost dedicat un disc compact conţinând Concertul pentru vioară şi orchestră Opus 9, Concertul numărul 2 pentru pian şi orchestră Opus 12 şi Sonata pentru pian şi vioară Opus 14. Toate acestea sunt lucrări de tinereţe ale maestrului fiind scrise în interval de patru ani, între 1958 - Concertul pentru vioară - şi 1962 - Sonata pentru vioară şi pian. Deci nu este un portret complet deoarece lucrări scrise într-un interval atât de scurt nu pot prezenta evoluţia stilistică a compozitorului. Oricum, lucrările propuse pe acest disc compact sunt tonale, accessibile, iar una dintre ele chiar este o capodoperă: Sonata pentru pian şi vioară. Lucrarea este o demnă succesoare a sonatei a III-a de Enescu, compozitor a cărui muzică Bentoiu o cunoaşte ca nimeni altul. Este o lucrare în două părţi contrastante, intense, emotive. Concertul pentru vioară - dedicat lui Ştefan Gheorghiu care a premiat lucrarea - are un caracter liric, contrastând cu Concertul numărul doi pentru pian care este mai vioi, în special în finalul cu ritmuri sincopate.

Aş fi dorit să fiu mai entusiasmat asupra interpreţilor, dar violonista Jenny Abel - care a făcut foarte mult pentru muzica românească şi pentru Romania în general - nu mai pare a fi în deplinătatea forţelor ei. Timbrul nu este plăcut şi intonaţia nu chiar corectă. Compensează însă cu muzicalitatea ei. Pianistul Mihai Ungureanu nu are probleme de ordin tehnic, dar lectura sa este corectă, nimic mai mult. Horia Andreescu acompaniază bine păstrând echilibrul discursului orchestrei cu soliştii. Orchestra este Nordwestdeutsche Philharmonie din Herford, care i-a avut ca directori pe Hermann Scherchen şi Erich Bergel. Nu este chiar o orchestră de clasă mondială - şi acest lucru se simte în special în finalul concertului pentru pian - şi în plus cu numai 78 de muzicieni are o dimensiune mai redusă, dar profesionalismul ei poate fi pus în discuţie. Şi oricum partida de alămuri este superioară celei a oricărei orchestre româneşti.

Există o înregistrare a sonatei cu Valentin şi Ştefan Gheorghiu care ar trebui re-editată de Electrecord; acel disc mai conţine şi Sonata pentru violoncel cu Valentin Gheorghiu şi Radu Aldulescu. De asemenea Valentin Gheorghiu a înregistrat - alături de Mihai Brediceanu şi orchestra din Moscova - unul din concertele pentru pian ale maestrului Bentoiu, dar nu mai ţin minte dacă era vorba de primul sau al doilea concert (apropo, cine zicea că Valentin Gheorghiu nu poate interpreta muzica contemporană?) Până ca aceste înregistrari să revadă lumina zilei, noul disc compact poate fi recomandat cu rezervaţiile făcute mai sus.

Pascal Bentoiu - un portret.
Concertul pentru vioară şi orchestră Opus 9.
Concertul numarul 2 pentru pian şi orchestră Opus 12.
Sonata pentru pian şi vioară Opus 14.
Jenny Abel, vioară. Mihai Ungureanu, pian.
Nordwestdeutsche Philharmonie. Dirijor: Horia Andreescu
Hastedt Verlag und Musikedition Bremen - număr de catalog: ht 5325.