miercuri, decembrie 31, 2008

Programul Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Viena

Daniel Barenboim se afla de data aceasta la pupitru.

Partea a I-a:
Johann Strauss: Uvertura operetei Eine Nacht in Venedig (varianta de la Berlin)
Johann Strauss: Märchen aus dem Orient, Vals, op. 444
Johann Strauss: Annen-Polka, op. 117
Johann Strauss: Schnellpost-Polka op.159
Johann Strauss: Rosen aus dem Süden, Vals, op. 388
Johann Strauss: Freikugeln, Polka op. 326

Partea a II-a:
Johann Strauss: Uvertura operetei Der Zigeunerbaron
Johann Strauss: Mars din opereta Der Zigeunerbaron
Johann Strauss: Schatz-Walzer, op. 418
Josef Hellmesberger: Valse espagnole
Johann Strauss, tatal: Zampa-Galopp
Johann Strauss: Alexandrinen-Polka, op. 198
Johann Strauss: Unter Donner und Blitz, Polka op. 324
Josef Strauss: Sphärenklänge, Vals, op. 235
Johann Strauss: Éljen a Magyár! Polka op. 332
Joseph Haydn: Simfonia nr 45 in Fa diez minor, Abschiedssymphonie, partea a IV-a

Bisuri:
??? (primul bis, o polka rapida, este intotdeauna o surpriza)
Johann Strauss: An der Schonen Blauen Donau, Vals op. 314
Johann Strauss, tatal: Radetzky-Marsch op. 228

Informatia provine de pe pagina de Internet a orchestrei.

Va las insa sa incepeti noul an in compania Angelei Gheorghiu care, impreuna cu Marius Brenciu, au intrat in istoria Operei Metropolitan: au participat pentru prima oara la o noua montare cu gala in noaptea de Revelion: opera La Rondine de Puccini (o noua montare in noaptea de Revelion nu a mai avut loc din 1906: opera Faust de Gounod, dar fara gala.) Eu totusi propun altceva...


P.S. Filarmonica din Viena a anuntat ca in 2010 Concertul de Anul Nou va fi dirijat din nou de Georges Prêtre.

Etichete: ,

duminică, decembrie 28, 2008

Remus Azoitei, Eduard Stan - Integrala Enescu, volumul al II-lea

Am semnalat deja aparitia volumului al II-lea din Integrala lucrarilor pentru vioara si pian de George Enescu in interpretarea lui Remus Azoitei si a lui Eduard Stan. Acest nou volum contine o capodopera, Sonata a III-a "in caracter popular romanesc", un opus de tinerete, Sonata a I-a Op. 2, si cateva miniaturi: Ballada, Impromptu concertant, Andante malinconico, Tarantelle, si Hora Unirei, ultimile doua inregistrate in premiera. Este meritul interpretilor ca trateaza cu aceeasi seriozitate toate lucrarile fie ca a vorba de cele mari precum Sonata a III-a, fie ca avem de-a face cu piese minore precum Hora Unirei. Dar chiar si aceste miniaturi ne dau posibilitatea sa intregim portretul lui Enescu.

Interpretarea artistilor se remarca prin atentie la detaliu si precizie tehnica dublata de spontaneitate. Superb.

Despre primul volum a scris pe portalul LiterNet regretatul Dan Scurtulescu; cronica sa poate fi citita aici. Tot ce potsa spun este ca volumul al II-lea este la fel de bun ca si primul - cu precizarea insa ca de data aceasta Remus Azoitei foloseste un Stradivarius fabricat in 1699 si numit The Kustendyke, si acesta aflat in colectia Academiei Regale de Muzica din Londra.

As mai dori sa semnalez ca dirijorul Lawrence Foster continua sa inregistreze operele lui Enescu. Cel mai recent CD va apare in ianuarie si va contine Octetul pentru coarde orchestra fiind cea a Filarmonicii din Monte Carlo. Dupa cum se stie, Enescu a autorizat executia lucrarii de catre o sectiune intreaga a corzilor cu conditia ca in unele pasaje sa fie executate doar de solisti; daca nu ma insel Enescu insusi a condus o astfel de versiune la Londra in compania Orchestrei Boyd Neel sau la San Francisco in compania Orchestrei Simfonice din localitate. Lawrence Foster se pare ca face chiar acest lucru, solistii sai fiind violonistii David Lefèvre, Marius Mocanu, Irina Simon-Renes, si Peter Szüts, violistii François Mereaux si Cyrille Mercier si violoncelistii Stanimir Todorov si Thierry Amadi. Pe acelasi CD violonistul Valery Sokolov si pianista Svetlana Kosenko interpreteaza Sonata a III-a "in caracter popular romanesc."
In fine, Cristian Mandeal va incepe si el noul an cu Enescu. Pe 4 si pe 5 ianuarie, la Perth si respectiv Glasgow, el va conduce Orchestra Nationala de Tineret a Scotiei intr-un program deschis cu Rapsodia Romana nr. 1 si care mai cuprinde Simfonia a V-a de Prokofiev si Concertul pentru pian de Poulenc solist fiind Ian Fountain.

Etichete: , , ,

miercuri, decembrie 24, 2008

Eugen Suchoň si Leroy Anderson la 100 de ani

Anul acesta am aniversat 100 de ani de la nasterea a doi mari compozitori: Olivier Messiaen si Elliott Carter, ultimul inca in viata si activ. Doua alte figuri importante de asemenea isi sarbatoresc centenarul nasterii: Eugen Suchoň si Leroy Anderson. Primul a fost uitat exceptand desigur Slovacia natala. Unul din putinile articole care au aparut totusi in afara granitelor tarii, este intitulat "Destinul tarilor mici" si compara soarta lui Suchoň cu cea a lui Enescu sau Szymanowski - desi acestia sunt totusi cantati mai mult decat compozitorul slovac.

Aceasta pagina de internet contine mai multe informatii despre viata si opera lui Eugen Suchoň.

Leroy Anderson nu a fost chiar uitat si de fapt Leonard Slatkin a inregistrat pentru casa Naxos o serie de CD-uri dedicate compozitorului. El a studiat si cu George Enescu, iar daca numele sau nu spune probabil prea multe unui meloman in afara tarilor anglo-saxone, cu toti desigur cunoastem melodii precum Sleigh Ride.

Si daca tot am vorbit de aniversari, sa nu uitam 50 de ani de la moartea lui Ralph Vaughan Williams.

Urez tuturor cititorilor blogului Craciun Fericit!

Etichete: , ,

duminică, decembrie 21, 2008

Enescu inedit

Un meloman, domnul Victor Iacob, mi-a semnalat aceasta pagina de Internet cu inregistrari inedite ale marilor violonisti. De notat doua documente sonore care nu apar in nici o monografie a lui George Enescu si despre a caror existenta nu aveam cunostinta: cele ale "Dublului" concert de Bach. De fapt intreaga pagina contine si alte comori de o aceeasi valoare.

Vorbind de Enescu inedit, nu pierdeti aceasta Scrisoare pentru melomani in care Victor Eskenasy ne prezinta cateva inregistrari descoperite la Universitatea din Illinois de catre Samir Golescu.

Pe de alta parte, as mai dori sa semnalez doua concerte ale orchestrelor celor mai importante conservatoare din New York in a caror program a fost executata muzica lui Enescu. Pe 31 octombrie la Manhattan School of Music dirijorul Kenneth Kiesler a condus Preludiul la Unison din Suita a I-a Op. 9. Iar pe 12 noiembrie la Carnegie Hall maestrul James DePriest a dirijat Juilliard Orchestra intr-un concert deschis de Rapsodia a II-a.

Un fragment (?!) din cealalta Rapsodie va fi executat in concertul de pe 31 decembrie al sustinut de membri ai Orchestrei Simfonice Nationale din Washington sub bagheta lui Murry Sidlin.

Daca executau intergral Rapsodia a I-a m-as fi dus...

Etichete: ,

joi, decembrie 18, 2008

Un CD de Craciun - Witold Lutosławski

Witold Lutosławski este cunoscut drept creatorul unui limbaj modern propriu bazat pe sistemul dodecafonic si pe elemente ale muzicii aleatorii. Am fost atunci surprins sa descoper printre lucrarile sale un titlu precum Douazeci de colinde poloneze. Este vorba de fapt de un simplu aranjament pentru cor, soprana solista, si orchestra (initial doar pian), aranjament facut cu discretie si cu bun gust.

Lucrarea a fost gravata pentru casa Naxos de catre soprana Olga Pasichnyk, Corul Radiodifuziunii din Cracovia, si Orchestra Nationala a Radiodifuziunii Poloneze sub bagheta lui Antoni Wit. Meritul principal al inregistrarii a fost posibilitatea de a descoperi un aspect mai putin cunoscut al creatiei compozitorului. Pentru ca trebuie sa admit ca aceste colinde poloneze, desi deloc lipsite de farmec, nu m-au emotionat la fel de mult ca pastoralele cehe de Craciun.
De fapt celelalte piese de pe acelasi CD mi-au lasat o mai puternica impresie. Lacrimosa, o lucrare din tinerete, mai precis din 1937, scrisa in acelasi limbaj tonal ca si colindele, beneficiaza de aportul unei mari cantarete, mezzo-soprana Jadwiga Rappé; sa fie acesta motivul pentru care mi-a placut mai mult? In fine, in Cinci cantece pentru voce feminina si 30 de instrumente soliste compozitorul incepe deja sa-si dezvolte limbajul propriu; piesele dateaza din 1957 si sunt dealtfel mai concise. Din nou interpreta este Olga Pasichnyk, o cantareata desigur buna dar nu mare ca Jadwiga Rappé.

Etichete: ,

marți, decembrie 16, 2008

Un interviu cu Angela Gheorghiu...

...publicat in revista Opera News poate fi citit aici. De remarcat paragraful in care vorbeste despre unii regizori.

Etichete: , ,

duminică, decembrie 14, 2008

Un disc compact dedicat lui Roman Vlad

Majoritatea melomanilor au auzit desigur de Roman Vlad. Foarte putini i-au ascultat probabil muzica exceptand posibil cea de film. Un nou disc compact editat de casa Music and Arts ne da posibilitatea de a rectifica acest lucru. CD-ul contine trei lucrari pentru pian: Studii dodecafonice, Variazioni intorno all'ultima mazurka di Chopin, Variatiunile "Sognando il Sogno", si una corala: Le ciel est vide. Interepreti sunt pianistul Carlo Grante si Corul si Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma sub bagheta regretatului Giuseppe Sinopoli. Cei doi artisti sunt cunoscuti pentru promovarea muzicii compozitorului; de fapt domnul Grante a inregistrat anterior o alta lucrare de Roman Vlad, Opus Triplex.
Singura alta lucrare de Roman Vlad care stiu sa fi fost editata pe disc compact este Divertimento pentru 11 instrumente interpreti fiind Orchestra de camera din Roma sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Este vorba de fapt de un set de doua discuri compacte continand primele inregistrari pentru casa Cetra ale sefului de orchestra italian, alaturi de cele ale lui Dimitri Mitropoulos. O cronica a lui David C F Wright de pe portalul MusicWeb poate fi citita aici.


Ce-ar fi acum un CD dedicat lucrarilor lui Marcel Mihalovici interpretate de Hans Rosbaud? - da, exista mai multe inregistrari in arhivele Südwestrundfunk.

Etichete: ,

miercuri, decembrie 10, 2008

De la Iancu Dumitrescu si Ana Maria Avram

Am primit acest anunt de la Iancu Dumitrescu si Ana Maria Avram:

Etichete: ,

marți, decembrie 09, 2008

Daniel Barenboim debuteaza la Met

O gluma spune ca daca Daniel Barenboim ar fi avut sase maini, ar fi cantat in acelasi timp toate partile solistice din Triplul Concert de Beethoven si ar mai si dirija pe deasupra. Ca orice gluma, aceasta contine un sambure de adevar - de fapt, cred, mai mult decat un sambure.

Nu exista nici un pic de indoiala: Daniel Barenboim este unul din cei mai mari muzicieni la ora actuala. Dar, nu de putine ori, domnul Barenboim incearca sa faca prea multe lucruri in prea putin timp. Tin minte ca in urma cu cativa ani, a prezentat trei concerte cu trei programe diferite in trei seri consecutive la Carnegie Hall, in ultima seara fiind programata o versiune de concert a operei Tristan si Isolda. Iar a doua zi a prezentat un program diferit la Washington: Simfonia a VII-a de Mahler. Si atunci nu e de mirare ca nu de putine ori concertele sale dezamagesc.

Din fericire, exista si ocazii cu care Barenboim ne aminteste de ce este atat de valoros. Iar mult asteptatul sau debut la Opera Metropolitan din New York a fost una din acele ocazii. Dirijorul a conferit orchestrei o sonoritate mai profunda in special in compartimentul corzilor. O lucrare wagneriana ofera unui dirijor tentatia de a o transforma intr-un concert pentru alamuri si percutie. Departe de Barenboim acest lucru; dimpotriva, experienta sa in fosa a facut ca sa fie foarte atent la posibilitatile vocale ale solistilor. Dar si mai mult. Nu de putine ori, cand l-am ascultat in trecut, am avut impresia ca Barenboim se serveste mai mult pe sine decat pe compozitor si ca este detasat emotionalmente de public, dorint sa ne demonstreze cat de bine cunoaste el o lucrare. Nu si de data aceasta. A fost una din putinile ocazii in care am simtit la artist bucuria de a face muzica.

Apropo, a dirijat intrega lucrare fara partitura. Si aici ar fi probabil o alta explicatie pentru reusita interpretarii: Tristan si Isolda este o lucrare prezenta in repertoriul lui Daniel Barenboim de cel putin 27 de ani - a fost lucrarea cu care a debutat la Festivalul de la Bayreuth in 1981 - iar interpretarea sa este una matura.

Dintre cantareti, cel mai bun a fost, iarasi, René Pape interpretul rolului Regelui Marke. Ca de obicei, am fost coplesit de bogatia tonului, de inteligenta frazarii, dar mai ales de felul cu care se identifica cu personajul pe care-l interpreta. Simteam durerea regelui in momentul in care descopera adevarul, dar, gratie cantaretului, aceasta durere era exprimata cu o rara demnitate. Am mai spus si cu alte ocazii ca il consider pe René Pape ca fiind cel mai mare cantaret al generatiei sale iar spectacolul la care am asistat mi-a intarit aceasta convingere. (Se pare ca totusi domnul Pape trebuie ascultat "pe viu", in studioul de inregistrari fiind mult mai putin inspirat daca ar fi sa dem crezare acestei cronici; inca nu am ascultat CD-ul despre care vorbeste dl. Levine.)

Protagonisti au fost Katarina Dalayman si Peter Seiffert. Daca nu ma insel, dl. Seiffert a fost racit; in a doua si a treia reprezentatie a fost inlocuit de Gary Lehman. Oricum, tenorul a reusit sa care onorabil dificilul rol ceea ce nu e putin. Doamna Dalayman, care in trecut a intruchipat-o pe aceeasi scena pe Brangäne, a interpretat rolul Isoldei. Din nou, ea ne-a oferit o citire corecta, a facut in mare fata cerintelor partiturii, si tonul vocii s fost in general placut. Dar soprana nu a vrut sa riste, iar timbrul ei a fost surprinzator de apropiat de cel al interpretei Brangänei, Michelle DeYoung. Gerd Grochowski, debutand si el la Met, a fost un solid Kurwenal, iar celelalte roluri au fost bine acoperite de membrii ansamblului.

A fost insa seara lui Barenboim. Dintre dirijorii activi la ora actuala, nu cred ca am ascultat un Wagner mai bun in spectacol.

Etichete: ,

vineri, decembrie 05, 2008

Au decedat dirijorii Jean Fournet, Richard Hickox, Uwe Gronostay, si Nicola Rescigno si cantaretii Christel Goltz si Goran Simić

Lumea muzicii este din nou indoliata. Dirijorul Nicola Rescigno a decedat in luna august dar nu am aflat decat recent despre moartea sa. El a intemeiat companii de opera in Dallas si Chicago si a colaborat mult cu Maria Callas. O inregistrare a unui spectacol cu L'Elisir D'Amore de la Opera Metropolitan avandu-l drept protagonisti pe Luciano Pavarotti si pe Judith Blegen a aparut recent si poate fi considerat un superb omagiu. Alte omagiu au aparut in ziarele The Dallas Morning News, New York Times, si Washington Post.

Jean Fournet a fost un dirijor francez care si-a desfasurat o mare parte a carierei in afara granitelor Hexagonului, in special in Olanda. Dirijorul a colaborat cu George Enescu si Yehudi Menuhin in Concertul pentru doua viori si orchestra de Bach si a pastrat cel putin Rapsodia a I-a in repertoriul sau permanent. Un omagiu poate fi citit in cotidianul Le Monde.

Richard Hickox a fost unul din cei mai distinsi interpreti al repertoriul englez - inca imi amintesc un foarte bun Billy Budd de la Opera din Washington - dar repertoriul sau a fost divers, cuprinzand lucrari ale compozitorilor din toate epocile. Omagii i-au fost aduse in presa anglo-saxona; va propun aceste articole din ziarele Guardian Unlimited si Daily Telegraph.

Uwe Gronostay a fost un dirijor cunoscut in special ca fiind directorul RIAS-Kammerchor in perioada 1972-1986. El a mai condus si Philharmonischer Chor Berlin si Nederlands Kamerkoor in Amsterdam.

Christel Goltz (numele sau l-am mai vazut scris si Christl Goltz) a fost una din cele mai mari interprete a rolului Salomeei din opera lui Richard Strauss. Compozitorul insusi admira talmacirea cantaretei. Ea a gravat acest rol cu mai multe ocazii, cea mai celebra inregistrare fiind desigur cea condusa de Clemens Krauss. Dar vocea artistei este mai bine prezervata intr-o inregistrare condusa de Joseph Keilberth, desi in general varianta lui Krauss este superioara. Un omagiu poate fi citit din nou in ziarul Daily Telegraph.

Goran Simić a fost un membru al ansamblului Operei din Viena incepand cu 1984. A colaborat cu Claudio Abbado, Michael Gielen, si, la Salzburg, cu Herbert von Karajan. La premiera operei Oedipe din 1997, el l-a intruchipat pe Marele Preot.

Au mai decedat de asemenea si Joern Utzon, arhitectul Operei din Sydney, Giulio Bertola, pentru multi ani maestru de cor la Teatro Alla Scala, si clarinetistul Mitchell Lurie.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Etichete:

marți, decembrie 02, 2008

Jonathan Sternberg si George Enescu

Cu cateva saptamani in urma am avut privilegiul sa fiu oaspete in casa dirijorului Jonathan Sternberg. Am discutat despre cariera sa, despre artistii de care a fost influentat, despre altii pe care-i pretuia, si evident, despre George Enescu. Dirijorul mi-a spus ca a invatat trei lucruri de la Enescu, dar ca isi aminteste doar de doua (are totusi 90 de ani!) Unul: ca muzicienii unei orchestre sunt si ei oameni, asa ca trebuie tratati ca oameni - asta in epoca marilor dictatori. Apoi, cand pe o partitura scrie "pe cat se poate de repede", inseamna chiar asta: cat se poate, dar nu mai repede decat atat - altfel articulatia sufera, si nu numai articulatia.

Un alt muzician roman cu care domnul Sternberg a colaborat a fost uitatul tenor Petre Munteanu.

Etichete: ,