Luciano Pavarotti: 1935-2007
Cel mai indragit tenor al ultimilor decade, Luciano Pavarotti, ne-a parasit dupa o lupta cu cancerul.
Ii voi lasa, ca de obicei, pe altii sa vorbeasca despre uimitoarea sa cariera, despre plusurile si minusurile sale. Voi vorbi despre putinile ocazii in care l-am ascultat "pe viu". De doua ori, de fiecare data in aceeasi opera, "L'Elisir d'amore", in ambele cazuri la "Met". Prima oara in 1992, cand frumusetea timbrului sau inca se pastrase. Eram student si m-am dus cu un coleg de facultate, un englez. Aveam locuri in picoare. Cand "grasanul" a intrat, imediat dupa ce a rostit primele note, eu ma uitam la colegul meu, el se uita la mine, si eram amandoi uimiti ca un astfel de sunet poate intr-adevar sa iasa dintr-o voce umana. Inregistrarile pot da o imagine mai complexa a artistului dar nici una din cele pe care le-am ascultat nu au capturat complet sonoritatea si caldura glasului cantaretului.
Dupa cum am spus, l-am mai ascultat odata pe Pavarotti in "L'Elisir d'amore". Aceasta a fost in 1998, pe 14 martie, si a fost ultima oara cand tenorul a interpretat rolul lui Nemorino la "Met". Trecerea timpului si-a lasat amprenta si asupra vocii lui Pavarotti dar cantaretul tot a reusit sa ne ofera o versiune a celebrei arii "Una furtiva lagrima" care sa ne aminteasca de zilele sale de glorie.
Iata cateva articole comemorative: unul din ziarul "The New York Times", inca un articol din acelasi ziar, o galerie fotografica tot din "The New York Times", o galerie foto-sonora din ziarul "Washington Post", un video tot din "Washington Post", si un articol din acelasi ziar. Si un articol de pe pagina operei "Metropolitan".
De asemenea puteti consulta arhiva operei "Metropolitan" pentru a vedea numeroasele sale aparitii pe scena din New York. Iar pagina Operei de Stat din Viena ne da posibilitatea sa cunoastem aparitiile sale la "Casa de pe Ring". Din moment ce este vorba de un articol care va fi probabil scos de pe site in cateva zile (sau poate introdus in arhiva), le voi sumariza aici:
Rodolfo (La Bohème): 24 februarie 1963 (debut la opera din Viena); 9 martie 1963; 24 aprilie 1966; 30 martie 1972; 18, 21, si 24 ianuarie 1985; 7 noiembrie 1986.
Ducele de Mantua (Rigoletto): 27 aprilie 1963; 26 si 30 septembrie 1970.
Manrico (Il trovatore): 8, 12, si 15 mai 1977. Dirijor a fost Herbert von Karajan, iar de pe pagina dirijorului putem vedea distributia spectacolelor. Deci:
Piero Cappucilli, Contele de Luna
Leontyne Price, Leonore
Christa Ludwig, Azucena
Luciano Pavarotti, Manrico
José van Dam, Ferrando
Maria Venuti, Inez
Heinz Zednik, Ruiz
Karl Caslavsky, Un tigan batran
Ewald Aichberger, Mesagerul
Nemorino (L’elisir d’amore): 18, 21, si 25 aprilie 1984; 29 ianuarie 1985; 1 si 5 februarie 1985; 13 si 17 mai 1988; 9, 13, 17, si 20 martie 1992.
Radames (Aida): 30 aprilie 1984; 3, 6, 10, si 13 mai 1984; 25 iunie 1984.
Cavaradossi (Tosca): 12, 15, si 18 februarie 1985; 9, 12, si 15 martie 1989; 30 iunie 1994.
Rodolfo (Luisa Miller): 18, 21, si 26 februarie 1986; 1 martie 1986.
Gustav III (Un ballo in maschera): 19, 22, 26, si 29 octombrie 1986; 1 noiembrie 1986; 22 si 26 mai 1988.
Andrea Chénier (rolul titular) : 2, 5, 17, 19, si 21 noiembrie 1996 (puteti citi in cartea lui Ioan Holender "De la Timisoara la Viena" cateva aspecte asupra acestui ultim angajament al lui Luciano Pavarotti la "Casa de pe Ring".)
Concert din lucrarile lui Verdi alaturi de Mirella Freni sub bagheta lui Roberto Abbado: 5 septembrie 1990.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
P.S. Iata mai multe articole din presa. O pagina destul de comprehensiva din ziarul britanic "Daily Telegraph". Un articol al lui Peter G. Davis din revista "Opera News". Si, in fine, cateva cuvinte ale cantaretului.
P.P.S. Si in fine, o amintire a sopranei Jane Eaglen.
Ii voi lasa, ca de obicei, pe altii sa vorbeasca despre uimitoarea sa cariera, despre plusurile si minusurile sale. Voi vorbi despre putinile ocazii in care l-am ascultat "pe viu". De doua ori, de fiecare data in aceeasi opera, "L'Elisir d'amore", in ambele cazuri la "Met". Prima oara in 1992, cand frumusetea timbrului sau inca se pastrase. Eram student si m-am dus cu un coleg de facultate, un englez. Aveam locuri in picoare. Cand "grasanul" a intrat, imediat dupa ce a rostit primele note, eu ma uitam la colegul meu, el se uita la mine, si eram amandoi uimiti ca un astfel de sunet poate intr-adevar sa iasa dintr-o voce umana. Inregistrarile pot da o imagine mai complexa a artistului dar nici una din cele pe care le-am ascultat nu au capturat complet sonoritatea si caldura glasului cantaretului.
Dupa cum am spus, l-am mai ascultat odata pe Pavarotti in "L'Elisir d'amore". Aceasta a fost in 1998, pe 14 martie, si a fost ultima oara cand tenorul a interpretat rolul lui Nemorino la "Met". Trecerea timpului si-a lasat amprenta si asupra vocii lui Pavarotti dar cantaretul tot a reusit sa ne ofera o versiune a celebrei arii "Una furtiva lagrima" care sa ne aminteasca de zilele sale de glorie.
Iata cateva articole comemorative: unul din ziarul "The New York Times", inca un articol din acelasi ziar, o galerie fotografica tot din "The New York Times", o galerie foto-sonora din ziarul "Washington Post", un video tot din "Washington Post", si un articol din acelasi ziar. Si un articol de pe pagina operei "Metropolitan".
De asemenea puteti consulta arhiva operei "Metropolitan" pentru a vedea numeroasele sale aparitii pe scena din New York. Iar pagina Operei de Stat din Viena ne da posibilitatea sa cunoastem aparitiile sale la "Casa de pe Ring". Din moment ce este vorba de un articol care va fi probabil scos de pe site in cateva zile (sau poate introdus in arhiva), le voi sumariza aici:
Rodolfo (La Bohème): 24 februarie 1963 (debut la opera din Viena); 9 martie 1963; 24 aprilie 1966; 30 martie 1972; 18, 21, si 24 ianuarie 1985; 7 noiembrie 1986.
Ducele de Mantua (Rigoletto): 27 aprilie 1963; 26 si 30 septembrie 1970.
Manrico (Il trovatore): 8, 12, si 15 mai 1977. Dirijor a fost Herbert von Karajan, iar de pe pagina dirijorului putem vedea distributia spectacolelor. Deci:
Piero Cappucilli, Contele de Luna
Leontyne Price, Leonore
Christa Ludwig, Azucena
Luciano Pavarotti, Manrico
José van Dam, Ferrando
Maria Venuti, Inez
Heinz Zednik, Ruiz
Karl Caslavsky, Un tigan batran
Ewald Aichberger, Mesagerul
Nemorino (L’elisir d’amore): 18, 21, si 25 aprilie 1984; 29 ianuarie 1985; 1 si 5 februarie 1985; 13 si 17 mai 1988; 9, 13, 17, si 20 martie 1992.
Radames (Aida): 30 aprilie 1984; 3, 6, 10, si 13 mai 1984; 25 iunie 1984.
Cavaradossi (Tosca): 12, 15, si 18 februarie 1985; 9, 12, si 15 martie 1989; 30 iunie 1994.
Rodolfo (Luisa Miller): 18, 21, si 26 februarie 1986; 1 martie 1986.
Gustav III (Un ballo in maschera): 19, 22, 26, si 29 octombrie 1986; 1 noiembrie 1986; 22 si 26 mai 1988.
Andrea Chénier (rolul titular) : 2, 5, 17, 19, si 21 noiembrie 1996 (puteti citi in cartea lui Ioan Holender "De la Timisoara la Viena" cateva aspecte asupra acestui ultim angajament al lui Luciano Pavarotti la "Casa de pe Ring".)
Concert din lucrarile lui Verdi alaturi de Mirella Freni sub bagheta lui Roberto Abbado: 5 septembrie 1990.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
P.S. Iata mai multe articole din presa. O pagina destul de comprehensiva din ziarul britanic "Daily Telegraph". Un articol al lui Peter G. Davis din revista "Opera News". Si, in fine, cateva cuvinte ale cantaretului.
P.P.S. Si in fine, o amintire a sopranei Jane Eaglen.
publicat de George la
11:24 a.m.
<< Pagina de pornire