Despre arta si muzica moderna
Da, e in regula sa spuneti ca nu va place. Ba mai mult, recunoasteti ca o urati! Cel putin asa sustine un articol recent aparut in Asia Times. Autorul articolului se intreaba de ce arta moderna are multi admiratori pe cand muzica moderna nu prea are, si de ce cel mai obscur tablou a lui Kandinsky se vinde cu mult mai mult decat toata opera lui Arnold Schoenberg.
Analiza poate fi respinsa drept superficiala, dar la ce ne-am putut fi astepta intr-un articol de doua pagini? De exemplu, ni se spune ca arta moderna a fost manata de ideologie politica. De acord, dar nu numai cea moderna, sa ne gandim doar la Goya sau Delacroix. Iar Schoenberg a inventat sistemul dodecafonic nu din cauza unei anumite ideologii ci, se pare, din cauza faptului ca a fost parasit de sotia sa. In plus, arta moderna mai inseamna si Monet sau Brancusi, cum muzica moderna inseamna si Debussy, Bartok, Stravinsky, sau Enescu. Si tot asa. (Este adevarat insa ca autorul admite ca muzicienii moderni care resping abstractul vand la preturi destul de bune lucrarile lor.)
De ce atunci m-am oprit asupra acestui articol? Fiindca unele paragrafe m-au frapat. Ca de exemplu aceasta analogie:
"De ce publicul accepta ideologia modernismului cand intra intr-o galerie de arta dar nu poate sa o sufere cand asculta un concert? Este acelasi lucru ca si comunismul care a fost la un moment dat la moda la intelectualii occidentali. Ei erau fericiti sa-l admire de la distanta dar nu doreau sa traiasca sub comunism.
Cand vezi un tablou expresionist, tu controlezi timpul. Poti sa stai in fata tabloului oricat de mult sau de putin doresti, incerci sa spui ceva inteligent si, daca esti suficient de snob, citezi ceva dintr-un articol din Wikipedia dedicat artistului. Dar cand asculti muzica atonala, Schoenberg de exemplu, esti lipit in scaunul de spectator pentru un sfert de ora, sfert de ora care care iti da senzatia unei eternitati petrecute la dentist. Nu poti scapa si nu poti admira abstractia de la distanta, esti in mijlocul ei. Esti in pozitia intelectualului de stanga din anii 1930 care a facut greseala de a se muta la Moscova in loc de a 'admira' [comunismul] de la distanta."
Analiza poate fi respinsa drept superficiala, dar la ce ne-am putut fi astepta intr-un articol de doua pagini? De exemplu, ni se spune ca arta moderna a fost manata de ideologie politica. De acord, dar nu numai cea moderna, sa ne gandim doar la Goya sau Delacroix. Iar Schoenberg a inventat sistemul dodecafonic nu din cauza unei anumite ideologii ci, se pare, din cauza faptului ca a fost parasit de sotia sa. In plus, arta moderna mai inseamna si Monet sau Brancusi, cum muzica moderna inseamna si Debussy, Bartok, Stravinsky, sau Enescu. Si tot asa. (Este adevarat insa ca autorul admite ca muzicienii moderni care resping abstractul vand la preturi destul de bune lucrarile lor.)
De ce atunci m-am oprit asupra acestui articol? Fiindca unele paragrafe m-au frapat. Ca de exemplu aceasta analogie:
"De ce publicul accepta ideologia modernismului cand intra intr-o galerie de arta dar nu poate sa o sufere cand asculta un concert? Este acelasi lucru ca si comunismul care a fost la un moment dat la moda la intelectualii occidentali. Ei erau fericiti sa-l admire de la distanta dar nu doreau sa traiasca sub comunism.
Cand vezi un tablou expresionist, tu controlezi timpul. Poti sa stai in fata tabloului oricat de mult sau de putin doresti, incerci sa spui ceva inteligent si, daca esti suficient de snob, citezi ceva dintr-un articol din Wikipedia dedicat artistului. Dar cand asculti muzica atonala, Schoenberg de exemplu, esti lipit in scaunul de spectator pentru un sfert de ora, sfert de ora care care iti da senzatia unei eternitati petrecute la dentist. Nu poti scapa si nu poti admira abstractia de la distanta, esti in mijlocul ei. Esti in pozitia intelectualului de stanga din anii 1930 care a facut greseala de a se muta la Moscova in loc de a 'admira' [comunismul] de la distanta."
Etichete: Comentarii
publicat de George la
4:06 p.m.
<< Pagina de pornire