Noua stagiune la Carnegie Hall

Carnegie Hall a anuntat recent programul stagiunii 2007-2008, care pare a fi dominata de Valeri Gergiev (Gheorghiev?) Dirijorul rus va sustine nu mai putin de sapte concerte in compania a trei orchestre: cea a Teatrului Mariinski (din nou prezentat drept Kirov), cea a Operei "Metropolitan", si a Filarmonicii din Viena. In mod surprinzator insa, el nu va dirija doua dintre orchestrele la care este dirijor principal: Orchestra Simfonica din Londra, si Filarmonica din Rotterdam. Daca lipsa orchestrei londoneze se explica prin faptul ca aceasta va sustine o serie de concerte la Lincoln Center, este adevarat, sub bagheta fostului director muzical si actualmente presedinte Colin Davis, absenta Filarmonicii din Rotterdam ramane un mister cu atat mai mult cu cat stagiunea viitoare va fi ultima in care maestrul rus este dirijor principal al orchestrei olandeze.

Un alt nume prezent este cel al pianistului Yefim Bronfman care va apare si el de sapte ori in decursul stagiunii fie in calitate de solist, fie in recitaluri. Iar dintre compozitori domina net Gustav Mahler: majoritatea simfoniilor precum si "Cantecul pamantului" vor fi executate in stagiunea viitoare. De asemenea, o serie de programe sunt dedicate Berlinului. In fine, remarcam revenirea Filarmonicii din New York care de obicei sustine concertele la Lincoln Center. Carnegie Hall are insa o acustica infinit mai buna.

Dintre artistii romani, Radu Lupu va sustine un recital pe 14 ianuarie 2008 iar Corina Belcea va fi prezenta pe 14 aprilie 2008 impreuna cu toti membrii cvartetului "Belcea".

Ceea ce surprinde neplacut este faptul ca unele lucrari se canta de doua, chiar trei ori in decursul stagiunii. "Tablourile dintr-o expozitie" sunt programate atat de Orchestra Operei "Metropolitan" cat si de Orchestra Simfonica Nationala din Washington. Intalnim "Daphnis si Chloe" atat in programul Orchestrei Simfonice din Boston cat si a celei din Atlanta, iar Simfonia a VI-a "Patetica" de Ceaikovsky se gaseste atat in concertul Filarmonicii din Viena cat si in cel al Orchestrei din Cleveland. Iar "La Mer" va fi executata de Filarmonica din Viena, de Orchestra Concertgebouw din Amsterdam, si de Orchestra Simfonica din Boston. Cand exista atatea lucrari minunate care de-abia asteapta sa fie re-descoperite, ce rost isi are aceasta duplicare? Recunosc, nu as fi "strambat din nas" daca "Daphnis si Chloe" ar fi fost dirijata de Charles Munch si de Pierre Monteux, iar "Patetica" de Serge Koussevitzky si de Leopold Stokowski ca sa dau un exemplu, dar in lipsa acestor titani, de ce sa nu fie diversificat repertoriul? Iar in putinile ocazii in care se vor executa raritati, acestea sunt prezentate sub un generic ca "lucrari de compozitori latino-americani" cum este cazul concertului Orchestrei "Simon Bolivar" din Venezuela, orchestra care n-are ce cauta la Carnegie Hall. Sa fie asta directia in care noul manager, Clive Gillinson, va indrepta venerabila institutie new-yorkeza?

Si ceea ce este mai rau este faptul ca exita concerte cu programe interesante care ar fi putut fi aduse la Carnegie Hall. De exemplu in stagiunea viitoare a Orchestrei Simfonice din Boston Bernard Haitink va dirija pentru prima oara in viata sa "Patimile dupa Matei" de Bach, lucru oarecum surprinzator deoarece fosta sa orchestra, "Concertgebouw" din Amsterdam, programeaza in fiecare an una din pasiunile lui Bach. Oricum Haitink va dirija "Patimile dupa Matei" la Boston dar nu si la New York. Desi daca stau bine sa ma gandesc, nu am mai fost de mult timp la Boston...