Unele inregistrarile recente

Nu are rost sa vorbesc despre aparitiile lunii curente din moment ce data lansarii unui disc compact difera de la o tara la alta. In general ma bazez pe data aparitiei in Anglia sau in America.

Este deci foarte posibil ca portretul dedicat Clarei Haskil sa fi aparut mai demult in Franta deoarece firma "Tahra" este localizata la Paris. Fondata de catre Myriam Scherchen, fiica dirijorului Hermann Scherchen si a Piei Andronescu (iata o "povestire" dintr-o "Scrisoare pentru melomani"), mica dar dinamica firma se specializeaza in inregistrari istorice. Din catalogul companiei nu lipsesc artistii romani: Sergiu Celibidache, George Enescu, Dinu Lipatti si, evident, Clara Haskil. Discul recent aparut contine lucrari de Bach, Beethoven, Mozart, Schubert, si Schumann, si include fragmente inedite dintr-un recital sustinut la Zurich. Printre partenerii Clarei Haskil ii intalnim pe Ferenc Fricsay, Geza Anda, Herbert von Karajan, sau Carl Schuricht. Mentionez ca firma "Tahra" a dedicat in trecut mai multe albume pianistei noastre.

Tot "Tahra" ne propune un portret al dirijorului german Hermann Abendroth. Cunoscut in primul rand datorita unei versiuni a "Maestrilor cantareti din Nurnberg" de la Festivalul de la Bayreuth din 1943, dirijorul a fost director muzical al Orchestrei "Gewandhaus" din Leipzig dupa ce Bruno Walter a fost alungat. Apoi si-a continuat cariera dupa razboi in fosta R.D.G. dirijand orchestrele radiodifuziunilor din Berlin sau Leipzig. CD-ul contine lucrari de Bruckner sau Ceaikovsky. Abendroth nu este unul din dirijorii mei preferati si il consider net inferior lui Furtwangler sau Klemperer, dar are admiratorii sai.


Lorraine Hunt Lieberson este o mare cantareata care a fost rapusa de cancer anul trecut, mult prea devreme. Am avut norocul sa o ascult pe viu de cateva ori in "Serse" de Handel, "L'enfance du Christ" de Berlioz, sau "Les Troyens", tot de Berlioz. Nu voi uita niciodata aceste seri, in special "Les Troyens". Sotul cantaretei, Peter Lieberson (si el, Doamne, bolnav de cancer!), i-a scris si dedicat "Cantecele pe versuri de Pablo Neruda". Ea a reusit sa le interpreteze in mai multe orase americane, chiar daca starea sanatatii ei se degrada vizibil. Inregistrarea din concertele sustinute la Boston in compania Orchestrei Simfonice si a dirijorului James Levine a fost editata de casa de discuri Nonesuch. Lucrarea este capodopera, de departe cea mai buna pe care am ascultat-o din cele ale compozitorului. Criticii au facut o paralela, corecta dupa parerea mea, cu "Vier letze Lieder" de Richard Strauss.
Ar mai fi de adaugat doua re-editari importante. Una a sosit chair la timp pentru aniversarea lui Toscanini. Este vorba inregistrarile maestrului italian in compania Orchestrei din Philadelphia, care avea un sunet infinit mai bogat decat cea a NBC-ului. Il putem deci asculta pe dirijor in lucrari de Schubert, Strauss, Debussy, Respighi, Berlioz, Mendelssohn-Bartholdy, sau Ceaikovsky.
Cealalta re-editare este cea a Concertului Pentru Pian de Ferruccio Busoni in interpretarea lui John Ogdon si a Filarmonicii Regale din Londra sub bagheta lui Daniell Revenaugh. Aceasta este considerata versiunea de referinta a monumentalei lucrari, in special datorita contributiei pianistului englez. Acompaniamentul lui Revenaugh este bun dar nu stralucit.