Vanska in Beethoven si Sibelius
Osmo Vanska a declarat ca intentioneaza sa transforme Orchestra din Minnesota in cea mai buna a Americii. Daca mai are ceva de lucru, asta se datoreste stachetei inalte. In concertul sustinut recent la Carnegie Hall in New York, orchestra nu a aratat nici o slabiciune, dar nici nu a avut - inca - stralucirea celor din New York sau Chicago.
Ceea ce am putut remarca insa este parteneriatul superb dintre orchestra si dirijorul ei. Instrumentistii urmareau atenti fiecare gest a lui Vanska care obtinea o transparenta sonora si unele pianissime rar intalnite; de fapt de la Celibidache nu am mai intalnit astfel de pianissime (nu, nu vreau sa spun ca Vanska ar un gigant cum este Celibidache, stilurile de a dirija fiind complet diferite. Si vorbind de "Celi", sa spun aici ca versiunea sa a Simfoniei a V-a de Sibelius in compania Orchestrei Radiodifuziunii Suedeze, lucrarea care a incheiat concertul dirijat de Vanska, este cea pe care o prefer.)
Revenind la Vanska, este clar ca orchestra din Minnesota a facut of alegere inspirata. Iar concertul a fost unul foarte bine pregatit.
Nuantele si pianissimile de care vorbeam au putut fi obeservate de la primele masuri ale poemului lui Sibelius intitulat in engleza "Night Ride and Sunrise " (nu cunosc traducerea oficiala in limba romana; una aproximativa ar fi "Voiaj nocturn si rasarit de soare".) A urmat Simfonia a IV-a de Beethoven. A fost o versiune frenetica, nervoasa chiar. Vanska a incercat sa combine frazarile practicate de specialistii care lucreaza cu instrumentele de epoca cu sonoritatea unei orchestre moderne. In mare parte a reusit. Este clar ca avem de-a face cu o versiune importanta a simfoniei lui Beethoven si ca Vanska are intr-adevar ceva de spus asupra acestei lucrari bine cunoscute si ca stie cum sa o spuna. Dar interpretarea sa nu este pe gustul meu, lipsindu-i farmecul si delicatetea - aceasta in ciuda sonoritatilor transparente obtinute de dirijor.
Dupa cum am mai spus, concertul a fost incheiat cu Simfonia a V-a de Sibelius. Aici interpretarea lui Vanska a fost mai pe gustul meu, dirijorul construind totul cu energie dar si cu claritate pana la climaxul din final.
Sunt unii care sustin ca Vanska ar fi cel mai mare interpret al muzicii lui Sibelius. Desigur ca este unul dintre cei mai buni din zilele de astazi. Nu are rost insa sa-l compar cu gigantii din trecut a caror stil este pentru intotdeauna apus.
Orchestra din Minnesota.
Dirijor: Osmo Vanska.
Program:
Jean Sibelius: "Night Ride and Sunrise" Op. 55.
Ludwig van Beethoven: Simfonia a IV-a in Si-bemol Major Op. 60.
Jean Sibelius: Simfonia a V-a in Mi-bemol Major Op. 82
Marti, 13 februarie, 2007
Carnegie Hall, New York.
Ceea ce am putut remarca insa este parteneriatul superb dintre orchestra si dirijorul ei. Instrumentistii urmareau atenti fiecare gest a lui Vanska care obtinea o transparenta sonora si unele pianissime rar intalnite; de fapt de la Celibidache nu am mai intalnit astfel de pianissime (nu, nu vreau sa spun ca Vanska ar un gigant cum este Celibidache, stilurile de a dirija fiind complet diferite. Si vorbind de "Celi", sa spun aici ca versiunea sa a Simfoniei a V-a de Sibelius in compania Orchestrei Radiodifuziunii Suedeze, lucrarea care a incheiat concertul dirijat de Vanska, este cea pe care o prefer.)
Revenind la Vanska, este clar ca orchestra din Minnesota a facut of alegere inspirata. Iar concertul a fost unul foarte bine pregatit.
Nuantele si pianissimile de care vorbeam au putut fi obeservate de la primele masuri ale poemului lui Sibelius intitulat in engleza "Night Ride and Sunrise " (nu cunosc traducerea oficiala in limba romana; una aproximativa ar fi "Voiaj nocturn si rasarit de soare".) A urmat Simfonia a IV-a de Beethoven. A fost o versiune frenetica, nervoasa chiar. Vanska a incercat sa combine frazarile practicate de specialistii care lucreaza cu instrumentele de epoca cu sonoritatea unei orchestre moderne. In mare parte a reusit. Este clar ca avem de-a face cu o versiune importanta a simfoniei lui Beethoven si ca Vanska are intr-adevar ceva de spus asupra acestei lucrari bine cunoscute si ca stie cum sa o spuna. Dar interpretarea sa nu este pe gustul meu, lipsindu-i farmecul si delicatetea - aceasta in ciuda sonoritatilor transparente obtinute de dirijor.
Dupa cum am mai spus, concertul a fost incheiat cu Simfonia a V-a de Sibelius. Aici interpretarea lui Vanska a fost mai pe gustul meu, dirijorul construind totul cu energie dar si cu claritate pana la climaxul din final.
Sunt unii care sustin ca Vanska ar fi cel mai mare interpret al muzicii lui Sibelius. Desigur ca este unul dintre cei mai buni din zilele de astazi. Nu are rost insa sa-l compar cu gigantii din trecut a caror stil este pentru intotdeauna apus.
Orchestra din Minnesota.
Dirijor: Osmo Vanska.
Program:
Jean Sibelius: "Night Ride and Sunrise" Op. 55.
Ludwig van Beethoven: Simfonia a IV-a in Si-bemol Major Op. 60.
Jean Sibelius: Simfonia a V-a in Mi-bemol Major Op. 82
Marti, 13 februarie, 2007
Carnegie Hall, New York.
Etichete: Concerte
publicat de George la
3:38 p.m.
<< Pagina de pornire