Enescu, Chailley, Ferras, Rampal, Bach...
Cand am vorbit despre inregistrarea "Concierto-ului d'estio" de Joaquin Rodrigo in interpretarea lui Christian Ferras sub bagheta lui George Enescu, am spus ca aceasta nu este lor singura colaborare pe disc. Ferras a mai participat la imprimarea concertelor pentru pian de Bach, seria acestor discuri constituind ultimile inregistrari ale lui George Enescu si totodata prima integrala discografica a concertelor pentru pian de Bach. Contributia lui Ferras se poate asculta in Triplul Concert BWV 1044 si in Concertul Brandenburgic nr. 5.
Am promis ca o sa scriu despre aceste inregistrari dar am ezitat deoarece intuiam ca autorul "Scrisorii pentru melomani", domnul Victor Eskenasy, cu care am corespondat, va scrie despre aceste documente sonore. Si chiar a facut-o in ultimul numar; in momentul in care scriu aceasta este disponibila numai in versiunea PDF a Suplimentului de Cultura a Editurii "Polirom", la pagain nr. 13.
Nu are deci rost sa repet ceea ce spune domnul Eskenasy. Sunt de acord ca punctul forte este felul in care Enescu colaboreaza cu solistii si ca cel mai remarcabil dintre aceste CD-uri este cel care contine Triplul Concert BWV 1044. Tot pe acest disc compact gasim singurul document sonor pe care-l cunosc care-i reuneste pe profesorul Gaston Crunelle cu elevul Jean-Pierre Rampal (in Concertul BWV 1057) si m-a dus cu gandul la o alta celebra colaborare a unui elev cu preofesorul sau: cea a lui Menuhin cu Enescu, tot in muzica lui Bach.
Deci este vorba de inregistrari esentiale pentru enescofili. Cu toate acestea, trebuie sa spun ca entuziasmul meu este totusi mai moderat, in special asupra concertelor pentru pian. Cunoscand interpretarea absolut magnifica a Missei in Si Minor de Bach sub bagheta lui Enescu, dupa parerea mea una din cele mai mari inregistrari facute vreodata de oricine, am asteptat ca aceste discuri sa fie cam la acelasi nivel. Si dupa parerea mea nu sunt chiar. Probabil timbrul orchestrei, probabil faptul ca orchestra este de dimensiuni cam mari pentru Bach, probabil sunteul un pic cam sec au influentat receptivitatea mea. Dar pentru Enescu "Bach a fost painea cea de toate zilele". Documentele sonore pastreaza momentul in care Enescu s-a hranit cu aceasta paine pentru ultima oara.
P.S. Jean-Pierre Rampal nu a uitat niciodata colaborarea cu Enescu, pastrand in repertoriul sau "Cantabile si Presto" pentru flaut si pian. Este adevarat ca nu a inregistrat-o decat o singura data la inceputul carierei dar imi amintesc de un concert pe care flautistul francez l-a sustinut la Carnegie Hall la inceputul anilor 1990 care a cuprins lucrarea enesciana.
Am promis ca o sa scriu despre aceste inregistrari dar am ezitat deoarece intuiam ca autorul "Scrisorii pentru melomani", domnul Victor Eskenasy, cu care am corespondat, va scrie despre aceste documente sonore. Si chiar a facut-o in ultimul numar; in momentul in care scriu aceasta este disponibila numai in versiunea PDF a Suplimentului de Cultura a Editurii "Polirom", la pagain nr. 13.
Nu are deci rost sa repet ceea ce spune domnul Eskenasy. Sunt de acord ca punctul forte este felul in care Enescu colaboreaza cu solistii si ca cel mai remarcabil dintre aceste CD-uri este cel care contine Triplul Concert BWV 1044. Tot pe acest disc compact gasim singurul document sonor pe care-l cunosc care-i reuneste pe profesorul Gaston Crunelle cu elevul Jean-Pierre Rampal (in Concertul BWV 1057) si m-a dus cu gandul la o alta celebra colaborare a unui elev cu preofesorul sau: cea a lui Menuhin cu Enescu, tot in muzica lui Bach.
Deci este vorba de inregistrari esentiale pentru enescofili. Cu toate acestea, trebuie sa spun ca entuziasmul meu este totusi mai moderat, in special asupra concertelor pentru pian. Cunoscand interpretarea absolut magnifica a Missei in Si Minor de Bach sub bagheta lui Enescu, dupa parerea mea una din cele mai mari inregistrari facute vreodata de oricine, am asteptat ca aceste discuri sa fie cam la acelasi nivel. Si dupa parerea mea nu sunt chiar. Probabil timbrul orchestrei, probabil faptul ca orchestra este de dimensiuni cam mari pentru Bach, probabil sunteul un pic cam sec au influentat receptivitatea mea. Dar pentru Enescu "Bach a fost painea cea de toate zilele". Documentele sonore pastreaza momentul in care Enescu s-a hranit cu aceasta paine pentru ultima oara.
P.S. Jean-Pierre Rampal nu a uitat niciodata colaborarea cu Enescu, pastrand in repertoriul sau "Cantabile si Presto" pentru flaut si pian. Este adevarat ca nu a inregistrat-o decat o singura data la inceputul carierei dar imi amintesc de un concert pe care flautistul francez l-a sustinut la Carnegie Hall la inceputul anilor 1990 care a cuprins lucrarea enesciana.
Etichete: Inregistrari
publicat de George la
3:47 p.m.
<< Pagina de pornire