"Descoperindu-l" pe Horatiu Radulescu

Un compozitor despre care Olivier Messiaen a spus ca "...este unul dintre cei mai originali muzicieni tineri din zilele noastre." La peste 60 de ani - s-a nascut in 1942 - Horatiu Radulescu nu mai este chiar tanar, dar continua sa gaseasca noi modalitati de "reiinoire a limbajului muzical" pentru a-l cita din nou pe Messiaen.

Am "descoperit" muzica lui Radulescu ascultand recent un disc compact editat in urma cu cativa ani de casa de discuri "CPO". CD-ul cuprinde Concertul Pentru Pian si Orchestra Opus 90 "The Quest" - "Cercetarea", "Cautarea", care ar fi traducerea oficiala? - in interpretarea pianistului Ortwin Sturmer si a Orchestrei Radiodifuziunii din Frankfurt dirijata de Lothar Zagrosek. Este o lucrare densa, absorbanta, care trebuie re-ascultata deoarece te face sa descoperi ceva la fiecare noua auditie.

Livretul discului compact contine trei prefate, cate un in limbile engleza, franceza, si germana. Ni se spune deci ca Horatiu Radulescu a studiat la Bucuresti cu Tiberiu Olah, Aurel Stroe, si Stefan Niculescu - nu se mentioneaza insa nimic despre studiile cu Nina Alexandrescu - si ca apoi a emigrat in Franta in 1969. In occident si-a continuat studiile la Darmstadt cu Gyorgy Ligeti, Karlheinz Stockhausen, Iannis Xenakis, si Mauricio Kagel. Radulescu este unul din intemeietorii "muzicii spectrale", un stil de compozitie care, ca sa-l citam din nou pe Olivier Messiaen, "imbina stiinta cu arta." Plecand de la faptul ca orice radiatie, inclusiv sunetul, poate fi descompusa in spectru elecromagnetic, muzica spectrala utilizeaza aceasta proprietate de baza a sunetului pentru a creea noi armonii. Alti compozitori adepti ai acetui stil sunt Tristan Murail, Gérard Grisey, Hugues Dufourt, si, mai recent, Kaija Saariaho si Marco Stroppa.

Revenind la Concertul pentru pian, acesta este divizat in patru miscari, fiecare avand un titlu: "Poarta", "Al doilea sunet. Sacrul", "Cantecele stramosilor", si "Originea". Citind aceste titluri, m-am gandit imediat la Mircea Eliade si intr-adevar, livretul confirma sursa de inspiratie. Una dintre ele, alta fiind colindele romanesti, unele din ele regasindu-se in colectia lui Bela Bartok si fiind vechi de peste 1500 de ani! Apoi Radulescu a vrut ca durata miscarilor sa adere la proportiile "sectio aurea": 21:8:13:5 - in interpretarea, de altfel meritorie, a lui Sturmer si Zagrosek insa partile a I-a, a III-a si a IV-a dureaza fiecare cu un minut mai mult.

Nu stiu daca lucrarea a fost interpretata vreodata in tara, desi lucrarile compozitorului au fost executate, in special in cadrul "Saptamanii Muzicii Noi". Oricum, concertul este o lucrare majora, nu imediat accesibila dar care rasplateste ascultatorul, una din cele mai bune de acest fel din a doua decada a secolului XX.