Damnatiunea lui Faust...

...sau lectia de cant francez a lui Jose van Dam. La cei peste 66 de ani ai sai, cu parul deja carunt, marele bas-bariton belgian este trecut de varful carierei sale. Ascultandu-l in rolul lui Mephisto, am putut deci observa faptul ca registrul sau a devenit un pic mai limitat si ca timbrul, inca nobil, nu mai are chiar stralucirea de altadata. Dar si asa, vocea ramane calda, legato-ul perfect, la fel si dictia, iar cunoasterea stilului nepereche intre cantaretii din zilele de azi. Daca i se poate reprosa ceva lui van Dam este faptul ca puncul lui forte este frumusetea cantatului si cunoasterea stilului in dauna dramatismului, iar acest lucru se poate vedea chiar si in inregistrarea cu "Oedipe". Dar ce voce frumoasa - chiar daca cu trecerea anilor aceasta frumusete se mai pierde un pic! Si ce eleganta! Si unde mai gasesti pe cineva care sa stapaneasca atat de bine stilul francez in zilele de azi?

In nici un caz Yvonne Naef, interpreta rolului Margaretei. Ea canta in stilul "la moda" astazi: foarte putin vibrato, foarte putina expresivitate. Compenseaza insa prin volum si prin prezenta, iar tonul ei nu este neplacut. In rolul titular tenorul Paul Groves a fost pur si simplu umbrit de van Dam. Vocea nu este urata, dar interpretarea sa a fost lipsita de personalitate. In fine, baritonul Andrew Gangestad nu a avut volum suficient fiind acoperit de orchestra - lucru surprinzator deoarece dirijor a fost James Levine care are experienta in acompaniamentul vocilor.

Vorbind de "Jimmy", el m-a lasat rece ca de obicei. Bineinteles ca orchestra din Boston a sunat superb sub bagheta lui, cu un plus pentru compartimentul corzilor (al patrulea violoncelist fiind compatriotul nostru Mihail Jojatu) si al flautelor (apropo de flaut, sefa de partida a orchestrei din Boston, Elisabeth Rowe, este o fosta membra a Orchestrei Simfonice Nationale din Washington. Plecarea ei explica carentele de executie pe care le-am remarcat recent in seciunea suflatorilor.) In fine, Corul Festivalului de la Tanglewood a fost si el la inaltime, cantand fara partitura! De fapt Yvonne Naef a fost singura care nu a cantat din memorie!

Am plecat savurand lectia lui van Dam. Dar daca un cantaret, oricat de mare, aflat la sfarsitul carierei este cel mai bun lucru intr-un concert, cat de mari sperante poate cineva sa aibe in viitor? O.K., Rene Pape se afla la varful carierei, m-am linistit un pic.

Orchestra Simfonica din Boston.
Corul Festivalului de la Tanglewood
Dirijor: James Levine.
Maestru de cor: John Oliver.

Solisti:
Paul Groves, tenor, Faust.
Yvonne Naef, mezzo-soprana, Margareta.
Jose van Dam, bas-bariton, Mephisto.
Andrew Gangestad, bas, Brander.

Luni, 12 februarie, 2007.
Carnegie Hall, New York