Un nou "Oedipe"

Înregistrarea premierei americane a operei "Oedipe", care a avult loc anul trecut la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign, a fost recent lansată pe disc compact de către firma "Albany Records". Ian Hobson conduce Sinfonia Da Camera - Sherban Lupu este concertmaestru - iar Ştefan Ignat este interpretul rolului titular. Voi reveni cu impresii dupa ce voi asculta CD-urile.

Constantin Silvestri - BBC Legends

Când, în 1998, a fost lansată seria "BBC Legends", lui Constantin Silvestri i-a fost dedicat un CD care a inclus Simfonia "Manfred" de Ceaikovsky şi poemul "Pinii din Roma" de Ottorino Respighi, în ceea ce a devenit pentru mine versiunea de referinţă a piesei compozitorului italian. Dupa câţiva ani îl reîntâlnim pe Silvestri în aceeaşi serie drept acompaniatorul lui John Ogdon în Concertul pentru pian numărul 1 de Liszt. În fine, luna trecută, BBC-ul a lansat un superb set de două CD-uri dedicat artei marelui - şi încă subapreciatului - nostru dirijor la pupitrul orchestrei sale din Bournemouth.

Seria "BBC Legends" este dedicată fie înregistrărilor din concert, fie celor făcute în studiourile BBC-ului. Noul set al lui Silvestri conţine o înregistrare din studiou - Uvertura comică " Beckus the Dandipratt" de Sir Malcolm Arnold, din aceeaşi sesiune cu Simfonia "Manfred" prezentată în primul album BBC de care vorbeam mai sus - şi în rest înregistrări din concert: Simfonia a I-a şi Uvertura "Cockaigne" de Sir Edward Elgar, Simfonia a II-a de Ceaikovsky, "Jeux" de Claude Debussy, "Patru Interludii Maritime" din opera "Peter Grimes" de Benjamin Britten şi... Rapsodia a I-a de Enescu. Cu excepţia rapsodiei enesciene, nici una din piesele acestui set a fost înregistrată pe disc de Silvestri. Sunetul este evident superior în înregistrarea din studiou, iar CD-ul se adresează în primul rand fanilor dirijorului, deja familiarizaţi cu majoritatea lucrărilor acestui album.

Şi dacă nici măcar Silvestri nu a putut să mă convingă că simfonia lui Elgar nu este, în ciuda multor momente spectaculoase, mult prea lungă, uvertura lui Arnold este delicioasă (în paranteză să spunem că Sir Malcolm Arnold a fost la un moment dat trompetistul filarmonicii din Londra iar în această ipostază a participat la una din puţinile înregistrări făcute de George Enescu, simfonia a II-a de Schumann). Apoi Ceaikovsky este una din specialităţile lui Silvestri care nu dezamăgeste. Dar marile momente de pe acest CD sunt "Jocurile" lui Debussy şi în special cele "Patru Interludii Maritime" din opera "Peter Grimes" de Britten. Piesa lui Britten beneficiază pur şi simplu de una din cele mai mari interpretări vreodată. Este unul din acele momente în care cuvintele sunt de prisos.

CD-ul se incheie cu versiunea cea mai plină de vervă a rapsodiei de Enescu pe care am ascultat-o vreodată: chiar mai plină de vervă ca Celibidache sau ca înregistrarea pe care Silvestri însuşi o făcuse în compania Filarmonicii Cehe. Şi daca până la urmă prefer versiunea cu Filarmonica Cehă, aceasta se datorează culorilor, timbrurilor orchestrei şi balanţei de sunet mai bune în studiou. Oricum, o noua versiune de referinţă a rapsodiei.

În arhiva BBC-ului există mai multe lucrări de Enescu dirijate de Silvestri. În primul rând de departe cea mai bună versiune vreodată a Simfoniei a I-a, ca şi alte versiuni ale rapsodiei. Silvestri a mai programat Suita a I-a şi Dixtuorul cu orchestra sa din Bournemouth şi a înregistrat Suita a I-a şi a II-a în studiourile BBC-ului. În special Simfonia a I-a trebuie scoasă urgent pe CD. De asemenea, ar fi fost interesant să-l ascultăm pe Silvestri dirijând propriile sale compoziţii - şi documente sonore există.

Iar Electrecord-ul şi Editura "Casa Radio" ar trebui să scoată toate înregistrarile - pe viu sau din concert - marelui nostru dirijor, inclusiv premiera româneasca a operei "Oedipe". Fiincă nu este admisibil să-i cer unui englez, mare fan Silvestri, cu care corespondez zilele acestea Concertul pentru pian de Paul Constantinescu (solist Valentin Gheorghiu) sau Patru Dansuri Româneşti de Walter Mihai Klepper! (Erata: autorul celor Patru dansuri simfonice este Leon Klepper. Detalii aici.)

Alain Cophignon - "Georges Enesco"

Am terminat de citit cartea lui Alain Cophignon dedicată lui Enescu şi trebuie să spun fără ezitare că este una dintre cele mai bune scrise vreodată despre marele nostru muzician. Cartea parcurge cronologic viaţa lui Enescu. Aici trebuie sa remarc, printre altele, că autorul descrie foarte amănunţit suferinţele lui Enescu din ultimii ani de viaţă, fără însă a melodramatiza excesiv. În afara datelor biografice, există un superb capitol dedicat limbajului enescian. De asemenea lucrările majore sunt individual analizate şi exemplificate cu fragmente din partitura. Operei "Oedipe" îi este bineînţeles dedicată un capitol întreg. Cartea mai conţine o discografie a compozitorului şi a interpretului, ultima incluzând marea majoritate a înregistrărilor nepublicate. În fine, textele celor mai importante lieduri - de exemplu a celor "Şapte cântece pe versuri de Clement Marot" sau a melodiilor pe versuri de Fernand Gregh - sunt incluse.



Există desigur şi lucruri car ar putea fi criticate. De exemplu referinţele la originile geto-dace îmi amintesc de manualele şcolare dintr-o epocă de tristă amintire. Unele mici greşeli de tipar: "Meonard" în loc de Leonard Slatkin. Şi faptul că premiera lui "Oedipe" din 1997 de la opera din Viena nu a fost menţionată - a fost într-adevar menţionată premiera vieneză a operei din 1993 care a avut însă loc la teatrul "Jugendstil". Acestea sunt totuşi lucruri minore. Aşa cum spunea şi Viorel Cosma, cartea lui Cophignon trebuie tradusă în limba română.

In memoriam Cristian Nemescu

...şi la Institutul Cultural Român

Cu putine zile înainte ca expoziţia de la MoMA sa se închidă, o altă expoziţie despre Dada se va deschide. Organizată de Institutul Cultural Român din New York şi de consulatul Elveţiei, "DADAdventure - A Gala of Romanian Dada" se va deschide pe 9 septembrie cu o manifestare numită "The Romanians of Cabaret Voltaire". Iată site-ul Institutului Cultural Român la New York: http://www.icrny.org/. Sper să am ocazia să văd această expoziţie şi să pot scrie despre ea.

Dada la New York, la Muzeul de Artă Modernă...

"Dada nu poate supravieţui la New York. Întreg New York-ul este o Dada care nu va tolera nici un rival" - Man Ray într-o scrisoare către Tristan Tzara.

O importantă expoziţie are loc zilele acestea la Muzeul de Arta Modernă (MoMA): Dada, http://www.moma.org/ sau http://www.moma.org/exhibitions/2006/Dada.html. Este o expoziţie intinerantă care a început la Centre Georges Pompidou în Paris, a continuat la Galeria Naţională din Washington, New York fiind punctul final: 11 Septembrie este ultima zi a expoziţiei. Se pare că există mici diferenţe între versiunile expoziţiei în fiecare dintre aceste oraşe.

Am avut ocazia să văd expoziţia în repetate rânduri la Washington, iar comentariul meu se va referi la această versiune. Un lucru care m-a surprins în mod plăcut a fost nu numai evidenţierea contribuţiei artiştilor români - Tristan Tzara, Marcel Iancu, Arthur Segal - dar şi faptul că s-a spus că au fost români. Nu s-au făcut nuanţări gen "francez născut în România" cum adeseori se spune despre Brâncusi, care de multe ori este prezentat doar drept "francez" (un exemplu în acest sens este la Muzeul Metropolitan din New York, dar trebuie precizat că directorul instituţiei, Philippe de Montebello, este francez). Surprinzător însă, în special în această lume "politic corectă", nu s-a spus că Tzara, Iancu, şi Segal (ca şi Man Ray) au fost evrei, deşi este menţionat faptul că numele real al lui Tristan Tzara este Samuel (Sami) Rosenstock.

In plus, se mai spune că un posibil motiv pentru care numele curentului a fost ales drept "Dada" este faptul că are multiple înţelesuri în diverse limbi: "cal de jucărie" (hobbyhorse) în franceză, "acolo, acolo" în germană, şi... "da, da" în româneste!

Închei cu un fragment dintr-o "poezie" de Tristan Tzara, "Le géant blanc lépreux du paysage". Vă las pe dumneavoastră să traduceţi sau să scoateţi din bibilotecă volumul de poezii "Tzara":

"dalibouli obok et tombo et tombo

son ventre set une grosse caisse

ici intervient le tambour major et la cliquette

car il y a des zigzags sur son âme et beaucoup de rrrrrrrrrrrrrr"

Enescu din nou la Universitatea din Illinois

Un curs care se va preda semestrul acesta la Universitatea din Illinois Urbana Champaign este "George Enescu's opera Oedipe: technique and innovation". Cursul este predat de Sever Tipei. Iată site-ul de Internet: http://ems.music.uiuc.edu/courses/tipei/M507/index.html. Iar acesta este site-ul domnului Tipei: http://ems.music.uiuc.edu/people/tipei/

Universitatea din Illinois Urbana Champaign este bineînteles locul unde a avut loc premiera americană a operei "Oedipe". Acolo predă şi Sherban Lupu (http://www.sherbanlupu.net/, http://www.music.uiuc.edu/facultyBio.php?id=57), iar printre absolvenţii şcolii de muzică sunt mulţi romani, inclusiv pianistul ieşean Samir Golescu. Să nu uităm că Enescu însuşi a ţinut cursuri de master la această universitate Ba chiar a şi cântat acompaniat de orchestra univeristăţii concerte de Beethoven si Bach. Înregistrările acestor concerte încă există si au fost chiar publicate pe CD de casa engleză Biddulph.

Am primit un mesaj de la un absolvent al universităţii care se numeşte Jack (nu mi-a spus numele de familie). El era un membru al orchestrei şi a cântat în acele concerte cu Enescu. Iată ce mi-a spus:

"În 1950 eram student la arhitectură la Universitatea din Illinois. De asemenea eram cornistul principal al orchestrei. George Enescu ne-a vizitat timp de aproape o saptămână, dirijând concerte şi cântand alături de noi. Era o persoană atât de modestă şi bună încât era foarte greu să-l uit, dar ceea ce ne-a impresionat şi mai mult este voinţa lui de a cânta în ciuda sănătăţii fragile. Suferea atât de mult de artrită încât era aproape chinuitor să-l vezi cântând la vioară."

Şi mai adăuga: printre oaspeţii din acea vreme ai universităţii erau: Hindemith, Stavinsky, Orff, Granger, Kubelik...

Enescu şi exilul

Într-un articol din "Observatorul Cultural" numit "Români şi evrei în exilul românesc" (http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=4935), Adrian Niculescu critică lipsa de angajare a exilaţilor împotriva regimului comunist. Teza este în general corectă. Din păcate articolul este presărat cu multe inexactităţi şi, hai să o spunem, cu rea-credinţă.

Nu voi lua fiecare caz în parte; au fost prea mulţi exilaţi. Mă limitez la câţiva muzicieni. De exemplu, despre Constantin Silvestri sau Ionel Perlea se spune că "au preferat călătoriile facile în România unui angajament politic de exil, care, de altfel, putea fi perfect compatibil şi paralel cu cariera lor artistică…" Silvestri însă nu a vizitat niciodata România după exilul lui din anul 1958. Înainte de a alege exilul Silvestri a dirijat de câteva ori in occident şi s-a întors în ţară, dar odată exilat, nu a mai revenit şi a murit în Anglia.

Perlea, este adevărat, s-a întors o singură dată în 1969 cu câteva luni înainte de a deceda. Dar putem oare să judecăm un om bătrân şi bolnav care a dorit să-şi revadă locurile natale încă o dată înainte de a muri? Care este opinia dumneavoastră?

Nu ţin minte nici că Radu Lupu sau Silvia Marcovici, odată exilaţi, să fi revenit în ţară înainte de 1989; poate cineva sa confirme?

(Şi între paranteze fie spus că Pablo Casals, care a cântat la Budapesta imediat dupa invazia trupelor sovietice în 1956, nu este chiar un model demn de urmat...)

Deci ajungem la Enescu. Articolul spune: "cînd a plecat, în iunie 1947, beneficia nu numai de o recunoaştere mondială, dar era şi deputat FND-Groza, în Parlamentul ales prin fraudă, din 1946". De fapt Enescu a plecat din ţară în 1946, îmbarcat împreună cu soţia sa, Prinţesa Maria Cantacuzino, pe vaporul "Ardealul" pe 6 septembrie, înaintea alegerilor frauduloase din noiembrie. Enescu a fost într-adevăr senator, dar a fost nominalizat în această funcţie de Regele Carol al II-lea pe 13 Dercembrie 1939! (informaţie din cartea lui Alain Cophignon, "George Enesco", Editura Fayard, 2006)

Articolul continuă: "O anume Constanţa Olariu, o informatoare a securităţii, nota că: '…marele muzician e boicotat de emigraţia românească'. Nici nu e de mirare, întrucît Enescu a fost primit şi păstrat şi în noua Academie RPR, de după criminala epurare din 1948, şi nici paşaportul sau 'reperist' nu era de natură să-i atragă simpatii printre adevăraţii refugiaţi politici… Se mai spune acolo că 'în rest, nu a prezentat interes pentru Securitate', ceea ce, în anii cei mai negri ai regimului, suna întristător…"

Unde să începem? În nici o biografie a lui Enescu apărută în occident, mă refer la cărţile lui Noel Malcolm sau Alain Cophignon, nu este menţionat boicotul emigraţiei. Dimpotrivă, Cophignon menţionează că Enescu primea frecvent ca oaspeţi personalitaţi ale exilului românesc precum Mircea Eliade sau Emil Cioran. De fapt Eliade chiar a scris despre aceste întâlniri cu Enescu în "Jurnal". Apoi Enescu a fost într-adevăr nominalizat ca membru al academiei RPR. Ba chiar i s-a decernat o medalie în 1947, a fost invitat la un festival în noiembrie 1951, şi, în fine, în 1953, însuşi Petru Groza i-a scris (sursa: din nou cartea lui Cophignon). A acceptat Enescu aceste decoraţii şi invitaţii? Nu, bineînţeles că nu, iar dacă reacţia lui nu a fost mai tranşantă, aceasta se datoreşte felului său diplomatic de a fi. Şi dacă "nu a prezentat interes pentru Securitate", atunci cum explicăm încercările repetate şi nereuşite ale regimului de a-l contacta?

De fapt, în acest articol, Enescu este acuzat şi pentru lucruri făcute de comunişti după moartea sa: "Unde mai pui că, la doar trei ani de la moartea sa, survenită la Paris, în mai 1955, regimul de la Bucuresti, înca puternic stalinist, organizează prima ediţie (în 1958!) a Festivalului G. Enescu… "

Apoi: " Nici măcar mult cunoscutul semnal muzical al Actualităţii Româneşti, cu rapsodia sa, ce-a supravieţuit pînă la 30 iunie 2000, în emisiunile Europei Libere, n-a fost, cum îmi plăcea mie sa cred, vreun dar de la Enescu… Spre dezamăgirea mea, de la dna Monica Lovinescu am aflat că, departe de a fi fost oferit de Enescu sau lăsat 'cu limba de moarte' postului de radio, acest semnal fusese, în mod prozaic, cumpărat pur şi simplu, ca oricare altul, plătindu-se drepturi de autor, prin grija lui Noel Bernard, în anii ’60…" Dar drepturile de autor nu aparţineau atunci lui Enescu ci a editurii "Enoch" care publicase Rapsodiile. Şi, apoi, a fost Enescu contactat vreodată în acest scop? Iar dacă semnalul a fost cumpărat în anii ’60, înseamnă că nu fusese utilizat cât timp Enescu era in viaţă.

În fine: "o altă mărturie culeasă recent de noi, de la cineva care l-a întîlnit în primii ani ’50 pe Enescu, dna Nicoletta Franck, spune că acesta ar fi intenţionat să se întoarcă în ţară, de nu l-ar fi reţinut Măruca, soţia sa…" Pura speculaţie şi lucru neconfirmat nicăieri altundeva. Deşi, aşa cum mărturisea şi el, Enescu avea un dor nebun de locurile natale.

New York Film Festival 2006

Nici un film românesc selecţionat în ediţia din acest an a festivalului care va avea loc între 29 septembrie şi 15 octombrie la Lincoln Center. De fapt, doar trei filme româneşti au fost proiectate în întreaga istorie a festivalului: "Iacob" în regia lui Mircea Daneliuc în 1988, "Balanta" (varianta scurtă) în regia lui Lucian Pintilie în 1992, şi, anul trecut, "Moartea domnului Lăzărescu" în regia lui Cristi Puiu. Ar mai fi de adăugat un scurt metraj al lui Ion Popescu-Gopo, "Alo, Alo", în 1964.

Ce se va prezenta? Festivalul se va deschide cu filmul lui Stephen Frears, "The Queen" şi se va închide cu "Pan's Labyrinth" în regia lui Guillermo Del Toro. Filmul central al festivalului va fi "Volver" în regia lui Pedro Almodovar. Se vor mai vedea pelicule ale unor regizori consacraţi precum Michael Apted ("49 UP"), David Lynch ("The Inland Empire"), Alain Resnais ("Coeurs"), Manoel de Oliveira ("Belle Toujours"), sau Otar Iosseliani ("Jardins en automne"), pelicule ale unor regizori tineri precum Sofia Coppola ("Marie Antoinette"), Apichatpong Weerasethakul ("Syndromes and a Century"), sau Marc Recha ("Dies d'agost"), şi filme de arhivă precum "Mafioso" în regia lui Alberto Lattuada cu Alberto Sordi. Nimic din Europa de Est, deşi anul trecut festivalul anunţa renaşterea cinematografiei est-europene (în afara filmului lui Puiu, singurul ulterior difuzat pe ecrane, s-au mai proiectat anul trecut "Jestem" de Dorota Kedzierzawska şi "Stestí" de Bohdan Sláma). În schimb putem vedea producţii din Turcia ("Iklimler" de Nuri Bilge Ceylan), Iran ("Offside" de Jafar Panahi recent premiat la Festivalul "Anonimul"), sau Egipt ("El-Banate dol" de Tahani Rached).

Pagina de Internet a festivalului este http://www.filmlinc.com/nyff/nyff.htm. Din moment ce filmele nu au fost incă afisate, puteţi merge pe http://www.indiewire.com/ots/2006/08/28_film_lineup.html pentru mai multe detalii.

Sergiu Celibidache - 10 ani de la dispariţie

Cu puţin timp înainte ca acest blog să se nască, şi cu câteva zile înainte de aniversarea naşterii lui Enescu, pe 14 August mai precis, se împlineau 10 ani de la decesul lui Sergiu Celibidache. Ca şi în cazul lui Enescu, iată câteva pagini de Internet dedicate marelui dirijor:

Cea mai completă pagină:
http://www.gerhard-greiner.de/

Alte pagini generale:
http://www.celibidache.fr/
http://www.hh.iij4u.or.jp/~fukui/
http://www.celibidache.org/
http://www.hiller-neuenbuerg.de/eingang.htm
http://akira.wamp.jp/celi/
http://www.bekkoame.ne.jp/~hippo/celi/
http://hdelboy.club.fr/celibidache.html
http://www.classicalnotes.net/columns/celiweb.html
http://www.geocities.com/laosw/Classical_Html/Celibidache.htm
http://www.inkpot.com/classical/celibidache.html

Sergiu Celibidache Stiftung:
http://www.celibidache.net/

Association Celibidache:
http://www.celibidache.fr/

CeliFilms:
http://www.celifilms.com/

Celi Production:
http://membres.lycos.fr/celiprod/

Ioana Celibidache:
http://www.french-art.com/artistes/ioana/

Filaramonica din München:
http://www.mphil.de/

Orchestra Radiodifuziunii din Stuttgart:
http://www.swr.de/swr2/faszination-musik/orchester/rso/index.html

Orchestra Radiodifuziunii Suedeze:
http://www.sr.se/berwaldhallen/English/srso.stm

Die Junge Münchner Philharmonie:
http://www.jmph-online.de/

De asemenea, să nu uităm că un al mare dirijor, Rafael Kubelik, a decedat pe 11 iulie 1996, cu trei zile inaintea lui Celibidache...

George Enescu: 19 August 1881 - 4 Mai 1955

Astãzi sãrbãtorim 125 de ani de la naşterea Orfeului Moldav. Iatã câteva pagini de Internet dedicate marelui muzician:

Wikipedia:
http://en.wikipedia.org/wiki/George_Enescu

Pagina Festivalului Enescu:
http://www.festivalenescu.ro/

Catalogul Editurii Salabert:
http://www.durand-salabert-eschig.com/formcat/patrimoine/ENESCO_1994.pdf

Un grup dedicat lui Enescu:
http://launch.groups.yahoo.com/group/georgeenescufanclub/

O discografie operei lui Enescu:
http://patachonf.free.fr/musique/enesco/

Premiera americanã a operei "Oedipe"
http://www.music.uiuc.edu/sinfonia/oedipus/

Programul conferinţei "Enescu" din New York, Decembrie 2005:
http://web.gc.cuny.edu/brookcenter/EnescuProgram.htm

Pagina lui Iancu Dumitrescu şi Anei Maria Avram:
http://membres.lycos.fr/contemporarymusic/elitesoundforever.html
http://members.fortunecity.com/hyperionedmn/enesco.html

Filarmonica "George Enescu":
http://www.bucharest-philharmonic.ro/

Pagini în limba englezã - unele au versiuni şi în alte limbi:
http://enescu.go.to/
http://www.enescusociety.org/
http://www.enescu.de/
http://www.baroquemusic.org/chailleyenesco.html
http://www.geocities.com/rememberenes
http://www.bach-cantatas.com/Bio/Enescu-George.htmcu/
http://www.crisismagazine.com/julaug2003/music.htm
http://www.fuguemasters.com/enescu.html

Evan Dickerson prezintã o superbã sintezã a discografiei Enesciene:
http://www.musicweb-international.com/classrev/2005/May05/Enescu_part1.htm
http://www.musicweb-international.com/classrev/2005/July05/Enescu2.htm
http://www.musicweb.uk.net/classrev/2006/May06/Enescu_Oedipe_8660163.htm

Enescu şi Bach:
http://www.jsbach.org/georgeenescu.html

Pagini în limba francezã:
http://perso.orange.fr/alain.cf/enescu/ sau http://perso.orange.fr/alain.cf/enescu/index_bis.htm
http://www.musicologie.org/Biographies/e/enescu_george.html

Pagini în limba germanã:
http://www.musikmph.de/rare_music/composers/a_e/enescu_george/1.html
http://www.wiener-staatsoper.at/Content.Node2/home/prolog/ausgaben/6931.php
http://www.neumarkter-konzertfreunde.de/programm_20030912_bio_enescu.html

Un nou blog...

O nouă stagiune, un nou blog. Un blog despre muzica clasică si în special despre concertele din zona capitalei americane, Washington. Un blog despre concertele din New York, Baltimore, sau oriunde mă va mai purta pasul. Un blog despre prezenţele românesti în stagiunea americană sau oriunde altundeva în diaspora românească. Un blog despre orice alte manifestari culurale, uneori sportive, un blog presărat cu puţină politică. Nu voi scrie în fiecare zi, dar sper să scriu cel puţin odată pe saptamană...