Constantin Silvestri dirijeaza Enescu
In primul rand multumesc lui Doru Ionescu si Victor Eskenasy pentru amabilitatea cu care mi-au procurat o copie a acestor inregistrari. De fapt prietenul meu Victor chiar a prezentat acest set de doua discuri compacte intr-o "Scrisoare Catre Melomani" care trebuie neaparat citita.
Ii dau desigur dreptate intreaga lui Victor si in acelasi timp ma simt frustrat. Deoarece Electrecordul a demonstrat ca daca se vrea, se poate. Iar cea mai buna dovada in acest sens este setul de discuri compacte in care Constantin Silvestri dirijeaza Missele de Mozart si Beethoven (iata aici "Scrisoarea" lui Victor si aici ceea ce am scris eu.) 
Desigur, setul dedicat lui Enescu merita aceeasi grija precum cea adusa celui dedicat lui Mozart si Beethoven. Deoarece avem de-a face cu interpretari de referinta, cu cateva din cele mai mari versiuni ale lucrarilor enesciene. Ma gandesc aici la Simfonia de camera Op.33 - a stiut cineva sa surprinda strigatul disperat din final mai bine decat Silvestri - si sa-l mentionez aici si pe trompetistul Liviu Obreja, acel primus inter (nu chiar) pares? Sau atmosfera rustica a Suitei "Satesti"? Chiar si interpretarile care au fost deja editate pe disc compact sunt re-ascultate cu aceeasi prospetime - ma refer la Dixtuor, la Uvertura de Concert Op.32 (mai plina de culori ca niciodata), si in special la Octetul pentru coarde. Probabil ca cele mai slabe interpretari sunt cele ale Rapsodiilor Romane - slabe in comparatie cu ceea ce poate Silvestri deoarece el ne-a oferit versiunile de referinta a acestor lucrari: cele in compania Filarmonicii Cehe.
Ca o curiozitate, Silvestri nu a dirijat de multe ori Rapsodia a II-a. Nu cred ca a programat-o la Bournemouth (unde Rapsodia a I-a era de cele mai multe ori fie bisul preferat, fie lucrarea care incheia concertul si ridica sala in picioare) si nici in concert cu Orchestra Radioteleviziunii.
Pot oare sa sper ca alte documente din arhiva vor vedea lumina ochilor - ma gandesc in primul rand la opere precum "Nunta lui Figaro", "O noapte furtunoasa", si da, "Oedipe"?
Ii dau desigur dreptate intreaga lui Victor si in acelasi timp ma simt frustrat. Deoarece Electrecordul a demonstrat ca daca se vrea, se poate. Iar cea mai buna dovada in acest sens este setul de discuri compacte in care Constantin Silvestri dirijeaza Missele de Mozart si Beethoven (iata aici "Scrisoarea" lui Victor si aici ceea ce am scris eu.) Desigur, setul dedicat lui Enescu merita aceeasi grija precum cea adusa celui dedicat lui Mozart si Beethoven. Deoarece avem de-a face cu interpretari de referinta, cu cateva din cele mai mari versiuni ale lucrarilor enesciene. Ma gandesc aici la Simfonia de camera Op.33 - a stiut cineva sa surprinda strigatul disperat din final mai bine decat Silvestri - si sa-l mentionez aici si pe trompetistul Liviu Obreja, acel primus inter (nu chiar) pares? Sau atmosfera rustica a Suitei "Satesti"? Chiar si interpretarile care au fost deja editate pe disc compact sunt re-ascultate cu aceeasi prospetime - ma refer la Dixtuor, la Uvertura de Concert Op.32 (mai plina de culori ca niciodata), si in special la Octetul pentru coarde. Probabil ca cele mai slabe interpretari sunt cele ale Rapsodiilor Romane - slabe in comparatie cu ceea ce poate Silvestri deoarece el ne-a oferit versiunile de referinta a acestor lucrari: cele in compania Filarmonicii Cehe.Ca o curiozitate, Silvestri nu a dirijat de multe ori Rapsodia a II-a. Nu cred ca a programat-o la Bournemouth (unde Rapsodia a I-a era de cele mai multe ori fie bisul preferat, fie lucrarea care incheia concertul si ridica sala in picioare) si nici in concert cu Orchestra Radioteleviziunii.
Pot oare sa sper ca alte documente din arhiva vor vedea lumina ochilor - ma gandesc in primul rand la opere precum "Nunta lui Figaro", "O noapte furtunoasa", si da, "Oedipe"?
Etichete: Artisti Romani, Compozitori Romani, Constantin Silvestri, George Enescu, Inregistrari
publicat de George la
4:21 p.m.
<< Pagina de pornire