Constantin Silvestri - in sfarsit!

Multumesc Electrecordului pentru ca a re-editat in sfarsit magistralele inregistrari ale Misselor de Mozart (in Do minor) si Beethoven (Missa Solemnis) facute de Constantin Silvestri. Si multumesc in primul rand lui Victor Eskenasy pentru amabilitatea cu care a binevoit sa-mi procure o copie cand se afla in tara. Puteti citi aici "Scrisoarea catre melomani" in care trateaza acest subiect; de asemenea, la sfarsitul acestui articol, o mica rectificare.
Trebuie sa spun ca sunt in cu totul de acord cu domnul Eskenasy: avem de-a face cu inregistrari de referinta. Daca cineva mi-ar pune un pistol la tampla si m-ar forta sa aleg doar un singur disc Silvestri, cu parere de rau pentru Rapsodiile Romane si Simfonia de Camera de Enescu, Uvertura "In sud" de Elgar, "Pinii din Roma" de Respighi, Fantezia pe o tema de Thomas Tallis de Vaughan Williams, Simfonia "Manfred" de Ceaikovski, etc., as alege acest set cu inregistrarile Mozart / Beethoven.

Dar ce face ca aceste versiuni sa fie speciale? Darul lui Silvestri de a emotiona. Si nu stiu daca o alta inregistare a lui Silvestri - fie ea din concert sau studiou - m-a emotionat atat de mult ca Missa lui Mozart. Gravarea a fost facuta cu ocazia primei auditii romanesti a lucrarii, iar documentul sonor a reusit sa pastreze ceva din acea curiozitate a descoperirii unei capodopere. Ca sa nu mai vorbesc de starea afectiva cauzata de executarea unei lucrari sacre in anii in care persecutia religioasa ajungea la apogeu.

Mai remarc devotamentul orchestrei, corului, si a solistilor, toti atenti la indicatiile dirijorului. Poate ca in occident Silvestri a beneficiat de conditii tehnice superioare atat in privinta executiei orchestrale cat si a sunetului. Dar nici macar Orchestra sa din Bournemouth nu mi s-a parut, decat cu putine exceptii, atat de daruita dirijorului ca cea a Radioului.

Un detaliu despre Missa lui Mozart. Asa cum precizeaza si dl. Stephan Poen in prefata din livretul discului compact, compozitorul nu a terminat aceasta lucrare. Majoritatea inregistrarilor prezinta doar partile scrise de Mozart, "Kyrie", "Gloria", doar "Credo in unum Deum" si "Et incarnatus est" (ramas incomplet) din "Credo", plus "Sanctus" (din nou ramas incomplet) si "Benedictus". Versiunea prezentata de Silvestri este o reconstituire facuta de Pastorul german Alois Schmitt, probabil revizuita de Bernhard Paumgartner. Ceea ce a facut Pastorul Schmitt este intregirea sectiunilor ramase neterminate si completarea celor nescrise din "Credo" cu fragmente din alte Misse de Mozart cum ar fi Missa solemnis in Do minor, K.V. 139 (47a) "Waisenhausmesse" sau Missa longa in Do Major, K 262 (246a) (a fost oare utilizarea materialului din "Missa longa" ideea lui Paumgartner?). "Agnus Dei" a fost bazat pe materialul din "Kyrie". Voi reveni asupra acestui subiect cand si daca voi avea mai multe detalii.

N-am scris prea mult despre "Missa Solemnis" de Beethoven. Nu doresc sa intru in detalii, o sa spun doar ca este versiunea mea preferata a lucrarii. Si poate ca am scris nedrept de putin despre contributia solistilor si a corurilor. Oricum, fiecare meloman serios trebuie sa cunoasca aceste inregistrari a caror valoare este mai mult decat istorica.

P.S. In afara articolului lui Victor Eskenasy, am mai gasit o singura cronica in presa romana: cea a lui Costin Popa.