"Spargatorul de nuci" pe disc (compact)

Ce-ar fi Craciunul fara "Spargatorul de nuci", cel mai indragit, executat, si inregistrat dintre baletele lui Ceaikovski?

In ceea ce urmeaza ma voi ocupa doar de inregistari audio. Exista evident si mai multe versiuni video dar ii las aici pe expertii baletului sa recomande interpretarile lor preferate. Si au de unde alege, disponibile fiind montari de la Balsoi Teatr, Royal Ballet, Staatsoper Berlin, etc.

Nu pot evident pretinde ca am ascultat toate variantele interpretative. Ma voi limita doar la doua versiuni complete si la cateva gravari ale suitei.

Antal Dorati a inregistrat "Spargatorul de nuci" de cel putin trei ori: cu Orchestra din Minneapolis (azi denumita "Minnesota Orchestra"), cu Orchestra Simfonica din Londra, si cu Orchestra "Concertgebouw" din Amsterdam. Nu tin minte ca prima versiune (sunet mono) sa fi fost vreodata oficial editata pe disc compact - poate doar in Japonia. Pe cea cu Orchestra Simfonica din Londra nu o cunosc.

Ramane varianta in compania Orchestrei "Concertgebouw". Este o versiune, probabil nu cea mai imaginativa dar solida, in care seful de orchestra alege tempi vioi - nu chiar atat de rapizi totusi ca cei alesi de Valeri Gherghiev. Dorati mi se pare mai inspirat in dansuri decat in scenele feerice. Daca pana la urma versiunea sa poate fi recomandata, aceasta se datoreaza faptului ca dirijorul stie sa obtina acele sonoritati sofisticate pentru care Orchestra "Concertgebouw" este renumita. Pe scurt deci, interpretarea va fi in primul rand apreciata de iubitorii orchestrei.
Cealalta versiune despre care doresc sa vorbesc este, pentru unii melomani, cea de referinta. Este vorba de cea dirijata de Artur Rodzinski, un subapreciat dirijor nascut in Croatia (la Split) dintr-o familie poloneza. Inregistrarea a fost facuta in anii '50 in compania Orchestrei Filarmonicii Regale din Londra.
Interpretarea lui Artur Rodzinski este mai mult una simfonica decat baletica. Ceea ce ar trebui sa fie un voiaj intr-o lume de basm, cu toata emotia nelipsita probabil de o anumita frica a unui copil, devine sub bagheta lui Rodzinski o pagina simfonica poate prea dramatica pentru gustul meu. Iar chiar daca Filarmonica Regala din Londra il avea la data inregistrarii ca director muzical pe Sir Thomas Beecham, executia orchestrala este uneori nesigura in special in compartimentul suflatorilor de lemn. O varianta de cunoscut totusi.

Maine voi discuta cateva inregistrari ale suitelor.