Lorin Maazel la pupitrul Orchestrei Simfonice Nationale din Washington

Lorin Maazel este un mare maestru. Dintre marii maestri, exceptandu-l probabil pe Daniel Barenboim, el este cel care (ma) frustreaza cel mai mult.

Exista virtuozi ai instrumentelor. Lorin Maazel este un adevarat virtuoz al orchestrei, poate singurul din zilele de azi. Aceasta virtuozitate ar putea duce cu gandul la dirijori precum Leopold Stokowski. Dar Stokowski este in primul rand un superb colorist iar Maazel nu. Si mai important insa, interpretarile lui Stokowski te misca intotdeauna, chiar daca nu de putine ori sfarsesc prin a te enerva; indiferent insa nu te lasa. La Maazel de cele mai multe ori virtuozitatea este singurul lucru care ramane la sfarsitul concertului.

Acestea fiind spuse, nu pot decat sa ma bucur ca Orchestra Simfonica Nationala a lucrat de cateva ori in ultimii ani cu Lorin Maazel. Daca aceasta colaborare ar deveni mai frecventa, orchestra s-ar imbunatati.

Programul a inceput cu suita "Pelléas et Mélisande" de Fauré. Dirijorul a utilizat o sectiune redusa a corzilor obtinand o anumita transparenta in dauna bogatiei sonore. A urmat concertul pentru violoncel de Elgar in care solista a fost Han-Na Chang. Doamna Chang are un sunet amplu si o tehnica desavarsita, dar Lorin Maazel a controlat milimetric discursul chiar daca a acompaniat bine. Mult mai inspirat - si mai relaxat - insa mi s-a parut seful de orchestra in Simfonia a III-a de Saint-Saëns. Tempo-urile au fost vioaie, dand simfoniei acea fluiditate care de multe ori lipseste, iar finalul nu a fost lipsit de forta. Organist a fost William Neil.

Orchestra Simfonica Nationala din Washington.
Dirijor: Lorin Maazel.
Solisti: Han-Na Chang, violoncel, William Neil, orga.

Program:
Gabriel Fauré: Suita "Pelléas et Mélisande" Op. 80.
Sir Edward Elgar: Concertul pentru violoncel si orchestra in Mi minor Op. 85.
Camille Saint-Saëns: Simfonia nr 3 in Do minor Op. 78.

Sambata, 1 decembrie 2007.
Kennedy Center Concert Hall, Washington.