Manuel Rosenthal dirijeaza Offenbach

"Offenbach este singurul muzician suficient de destept incat sa-l faca pe diavol sa-i cada in capcana" - Manuel Rosenthal.

Manuel Rosenthal va ramane probabil drept cel mai cunoscut discipol al lui Maurice Ravel. Dar cel mai mare succes al sau ramane un balet inspirat din muzica lui Offenbach.

Ironic, a fost Roger Désormière cel caruia initial i s-a cerut sa scrie lucrarea. Dar activitatea sa ca sef de orchestra a companiei "Ballets Russes" nu ii lasa timp liber si atunci baletul, intitulat "Gaîté Parisienne" a fost scris de Manuel Rosenthal. Majoritatea temelor lucrarii sunt preluate din opereta "La vie parisienne"; altele sunt preluate atat din lucrari celebre precum "La Belle Hélène", "La Périchole", "Orfeu in infern" sau "Povestirile lui Hoffmann" precum si din altele mai putin cunoscute ca "Voyage dans la lune", "Robinson Crusoe", sau "Lieschen et Fritzchen". La acestea se adauga si o tema compusa de Rosenthal care si-a dovedit si talentul de orchestrator pe care Ansermet l-a observat candva.

Domnul Rosenthal a inregistrat "Gaîté Parisienne" de trei ori. Prima oara, in 1953, in compania RIAS-Symphonie-Orchester Berlin (astazi numita Deutsches Symphonie-Orchester Berlin), o versiune putin cunoscuta care nu a fost niciodata reeditata pe disc compact. A doua gravare, facuta pentru casa "EMI" in compania Orchestrei Filarmonicii din Monte Carlo, este atat cea mai celebra cat si cea mai recomandabila: pur si simplu explodeaza cu joie de vivre. Spre sfarsitul vietii sale, seful de orchestra a re-inregistrat baletul din nou in compania Orchestrei Filarmonicii din Monte Carlo dar de data aceasta pentru casa "Naxos". Domnul Rosenthal a declarat ca gravarea reprezinta ultimile sale ganduri aspura lucrarii sale si ca tempii sunt in mod deliberat mai lenti. De acord, dar vivacitatea interpretarii anterioare cam lipseste desi orchestra este mult imbunatatita.
Datorita succesului baletului "Gaîté Parisienne", Manuel Rosenthal a revenit asupra muzicii lui Offenbach scriind o suita simfonica denumita, cum altfel, "Offenbachiana". De data aceasta temele sunt mai mult prelucrate din operete mai putin cunoscute precum "Vert-Vert", "Le Roi Carotte", "Madame Favart", dar nici aici lucrarile celebre nu lipsesc: "La vie parisienne" si "La Grande Duchesse de Gérolstein". Din nou, verva si patosul sunt prezente dar mie mi se pare ca orchestratia da prea mare importanta instrumentelor de percutie. Oricum, de ascultat cred totusi.

Dirijorul a inregistrat suita in mai multe ocazii. Prima, iarasi in compania RIAS-Symphonie-Orchester Berlin este greu de gasit. Cea de-a doua, in compania Orchestrei Operei din Paris este splendida si este disponibila gratie casei "Accord". In fine, fragmente din suita pot fi regasite si in inregistrarea pentru casa "Naxos" de care am vorbit mai sus.
Manuel Rosenthal nu s-a limitat insa in a inregistra doar prelucrarile sale. El a mai gravat si fragmente din "La belle Hélène" pentru casa "Philips". Mult mai importante insa mi se par insa cele trei operete intr-un singur act pe care le-a inregistrat in 1982 pentru casa "EMI", din nou in compania Orchestrei Filarmonicii din Monte Carlo: "Pome d'Api", "Monsieur Choufleuri", si "Mesdames de la Halle". Dar importanta acestor inregistrari consta in faptul ca ne ofera posibilitatea sa ascultam trei lucrari mai putin cunoscute ale lui Offenbach. Avem probabil de-a face cu cea mai slaba gravare facuta de seful de orchestra. In mod atipic, vlaga lipseste iar dirijorul nu a mai gasit cheia cu care sa desfaca vraja muzicii. Pacat, pentru ca momente delicioase exista in toate cele trei lucrari, de exemplu "Trio-ul gratarului" din "Pome d'Api", "Trio-ul italian" din "Monsieur Choufleuri", sau "Cupletul Lunii" din "Mesdames de la Halle" (unde eroina este numita "Ciboulette" la fel ca si in opereta lui Reynaldo Hahn), iar versiuni alternative nu exista pentru "Mesdames de la Halle".
Urmatoarea actualizare a blogului va fi facuta luni.