"Bravi! Cosa rara!"
Melomanii vor recunoaste desigur cuvintele rostite de simpaticul Leporello in scena finala din opera "Don Giovanni", cand muzicienii aflati pe scena incep sa cante pentru amuzamentul eroului si al oaspetilor sai. Cei dintre noi care am rasfoit libretul am aflat ca Leporello se referea la opera "Una cosa rara" scrisa de compozitorul spaniol Vicente Martin y Soler.
Daca Vicente Martin y Soler nu a fost complet uitat in zilele noastre, aceasta se datoreaza desigur "citatului" din "Una cosa rara" (mai precis, este vorba de o tema din finalul primului act) folosit de Mozart in "Don Giovanni". Recent totusi au aparut unele inregistrari ale catorva din operele sale; de fapt una din primele gravari din cariera lui Juan Diego Florez a fost "Il tutore burlato" desi cantaretul peruan avea doar un rol mic. Intre aceste inregistrari, exista doua versiuni a operei "Una cosa rara".
La Praga "Nunta lui Figaro" era cea mai apreciata lucrare a timpului. La Viena insa aceasta onoare ii revenea opusului compozitorului spaniol. Prezentata la Burgtheater pe 17 noiembrie 1986, opera a avut un atat de mare succes - in special, se pare, in randul doamnelor - incat multi din cei care au dorit sa asiste la reprezentatie nu au putut intra in sala. De atunci, pe toate strazile Vienei se puteau auzi fragmente din lucrare, fragmente transcrise pentru orice ansamblu cu putinta.
Premiera de la Burgtheater a beneficiat de prezenta unor cantareti care au interpretat in prima auditie roluri din trilogia operelor scrise de Mozart pe libretul lui Lorenzo Da Ponte. Nancy Storace a fost prima interpreta a Susannei din "Nunta lui Figaro" - si a Lillei din "Una cosa rara". Stefano Mandini l-a intruchipat pentru prima oara pe Contele Almaviva, si pe Lubino in "Una cosa rara". Francesco Benucci a fost primul Figaro, primul Gugliemo, primul Leporello vienez, si primul Tita in "Una cosa rara". Dorothea Bussani a interpretat pentru prima oara rolurile lui Cherubino si a Ghitei din "Una cosa rara", iar apoi si-a adaugat rolurile Despinei si a Fidalmei ("Casatoria Secreta") in repertoriu. Vincenzo Calvesi a fost primul Ferrando in "Cosi fan tutte" si primul Print Giovanni in "Una cosa rara". In fine, Luisa Laschi, Regina Isabella in "Una cosa rara", a fost cunoscuta drept o remarcabila interpreta a Contesei in "Nunta lui Figaro" si a Rosinei in "Barbierul din Sevilla" a lui Paisiello. (Sursa acestor informatii este livretul inregistrarii efectuata de casa "Mondo Musica".)
Opera compozitorului spaniol mai are un lucru in comun cu trilogia Mozart / Da Ponte: libretistul. Si ce era de fapt acel "lucru rar" din titlul compozitiei? Fidelitatea unei femei frumoase. Putem privi deci "Una cosa rara" ca fiind un anti-"Cosi fan tutte".
Deci cum este muzica? Nu cred ca trebuie sa spun ca Martin y Soler nu se ridica la nivelul lui Mozart; acest lucru mi-a fost si mai clar cand am reascultat fragmente din "Una cosa rara" imediat dupa "Don Giovanni". Dar pe de alta parte nu degeaba a fost lucrarea atat de indragita la vremea premierei ei. Opera este melodioasa, are farmec, si, ca intr-o orice dramma giocoso, combina elemntele tragice cu cele comice. Si daca ariile nu sunt pana la urma memorabile, compozitorul spaniol este mult mai inspirat in ansambluri.
Cat despre inregistrari, nici una din ele nu este din pacate disponibila in acest moment. Cea pe care nu am ascultat-o a fost dirijata de Jordi Savall. Cealalta este inregistrarea unui spectacol sustinut de compania teatrului "La Fenice" din Venezia la Teatro Mancinelli din Orvieto si este cea efectuata de casa "Mondo Musica". Dirijor este Giancarlo Andretta care conduce corect dar generic, iar distributia este adecvata fara a straluci. Ma intreb cum ar fi sunat "Una cosa rara" sub bagheta unui mare sef de orchestra precum Giulini?
Dar cel putin lucrarea compozitorui spaniol poate fi ascultata. Nu acelasi lucru se poate spune despre o alta opera citata de Mozart in scena pentrecerii din "Don Giovanni": "Fra i due litiganti il terzo gode", din nou cu un libretto de Lorenzo Da Ponte, de Giuseppe Sarti, nu de Paisiello cum este uneori incorect scris. Cat despre celalalt citat din "Don Giovanni", nu pot decat sa-l citez eu la randul meu pe Leporello: "Questa poi la conosco pur troppo"...
Daca Vicente Martin y Soler nu a fost complet uitat in zilele noastre, aceasta se datoreaza desigur "citatului" din "Una cosa rara" (mai precis, este vorba de o tema din finalul primului act) folosit de Mozart in "Don Giovanni". Recent totusi au aparut unele inregistrari ale catorva din operele sale; de fapt una din primele gravari din cariera lui Juan Diego Florez a fost "Il tutore burlato" desi cantaretul peruan avea doar un rol mic. Intre aceste inregistrari, exista doua versiuni a operei "Una cosa rara".
La Praga "Nunta lui Figaro" era cea mai apreciata lucrare a timpului. La Viena insa aceasta onoare ii revenea opusului compozitorului spaniol. Prezentata la Burgtheater pe 17 noiembrie 1986, opera a avut un atat de mare succes - in special, se pare, in randul doamnelor - incat multi din cei care au dorit sa asiste la reprezentatie nu au putut intra in sala. De atunci, pe toate strazile Vienei se puteau auzi fragmente din lucrare, fragmente transcrise pentru orice ansamblu cu putinta.
Premiera de la Burgtheater a beneficiat de prezenta unor cantareti care au interpretat in prima auditie roluri din trilogia operelor scrise de Mozart pe libretul lui Lorenzo Da Ponte. Nancy Storace a fost prima interpreta a Susannei din "Nunta lui Figaro" - si a Lillei din "Una cosa rara". Stefano Mandini l-a intruchipat pentru prima oara pe Contele Almaviva, si pe Lubino in "Una cosa rara". Francesco Benucci a fost primul Figaro, primul Gugliemo, primul Leporello vienez, si primul Tita in "Una cosa rara". Dorothea Bussani a interpretat pentru prima oara rolurile lui Cherubino si a Ghitei din "Una cosa rara", iar apoi si-a adaugat rolurile Despinei si a Fidalmei ("Casatoria Secreta") in repertoriu. Vincenzo Calvesi a fost primul Ferrando in "Cosi fan tutte" si primul Print Giovanni in "Una cosa rara". In fine, Luisa Laschi, Regina Isabella in "Una cosa rara", a fost cunoscuta drept o remarcabila interpreta a Contesei in "Nunta lui Figaro" si a Rosinei in "Barbierul din Sevilla" a lui Paisiello. (Sursa acestor informatii este livretul inregistrarii efectuata de casa "Mondo Musica".)
Opera compozitorului spaniol mai are un lucru in comun cu trilogia Mozart / Da Ponte: libretistul. Si ce era de fapt acel "lucru rar" din titlul compozitiei? Fidelitatea unei femei frumoase. Putem privi deci "Una cosa rara" ca fiind un anti-"Cosi fan tutte".
Deci cum este muzica? Nu cred ca trebuie sa spun ca Martin y Soler nu se ridica la nivelul lui Mozart; acest lucru mi-a fost si mai clar cand am reascultat fragmente din "Una cosa rara" imediat dupa "Don Giovanni". Dar pe de alta parte nu degeaba a fost lucrarea atat de indragita la vremea premierei ei. Opera este melodioasa, are farmec, si, ca intr-o orice dramma giocoso, combina elemntele tragice cu cele comice. Si daca ariile nu sunt pana la urma memorabile, compozitorul spaniol este mult mai inspirat in ansambluri.
Cat despre inregistrari, nici una din ele nu este din pacate disponibila in acest moment. Cea pe care nu am ascultat-o a fost dirijata de Jordi Savall. Cealalta este inregistrarea unui spectacol sustinut de compania teatrului "La Fenice" din Venezia la Teatro Mancinelli din Orvieto si este cea efectuata de casa "Mondo Musica". Dirijor este Giancarlo Andretta care conduce corect dar generic, iar distributia este adecvata fara a straluci. Ma intreb cum ar fi sunat "Una cosa rara" sub bagheta unui mare sef de orchestra precum Giulini?
Dar cel putin lucrarea compozitorui spaniol poate fi ascultata. Nu acelasi lucru se poate spune despre o alta opera citata de Mozart in scena pentrecerii din "Don Giovanni": "Fra i due litiganti il terzo gode", din nou cu un libretto de Lorenzo Da Ponte, de Giuseppe Sarti, nu de Paisiello cum este uneori incorect scris. Cat despre celalalt citat din "Don Giovanni", nu pot decat sa-l citez eu la randul meu pe Leporello: "Questa poi la conosco pur troppo"...
Etichete: Inregistrari, opera
publicat de George la
4:13 p.m.
<< Pagina de pornire