Don Giovanni sub bagheta lui Placido Domingo

Pe 29 octombrie am sarbatorit 220 de ani de la premiera operei "Don Giovanni" de Mozart care a avut loc la Praga. Reprezentatia la care am asistat in acea seara la Opera din Washington nu s-a ridicat la inaltimea evenimentului dar nici nu a fost o rusine.

Pentru un "Don Giovanni" de referinta este nevoie de un mare dirijor dar din pacate Placido Domingo nu este nici macar unul bun. Si acest lucru s-a vazut de la uvertura in care intrarile gresite au abundat. Domingo este un superb muzician si a stiut sa aleaga tempi corecti si a incercat sa confere individualitate fiecarui numar. Dar nu are tehnica necesara.

Dintre cantareti, cea mai buna impresie a lasat Erin Wall in rolul Donnei Anna. O soprana dramatica de care in mod sigur vom mai auzi, ea are un ton precis si radiant si un volum puternic. Daca va reusi sa cante in mezza-voce ar putea chiar sa devina intr-o zi chiar o mare interpreta a acestui rol. Rolul Donnei Elvira a fost interpretat de Anja Kampe pe care am remarcat-o in primavara in "Walkiria". S-ar putea argumenta ca rolul Donnei Elvira ar avea ceva din setea de revansa a Frickai si altceva din slabiciunea Sieglindei, iar acesta a fost felul in care doamna Kampe a intruchipat-o pe Donna Elvira. Distributia feminina a fost completata de Amanda Squitieri in rolul Zerlinei.

In rolul titular Erwin Schrott a dezamagit. Nu cantatul in sine care a fost de prima clasa. Baritonul uruguaian are o voce rotunda, omogena, un timbru placut, si s-a dozat bine. Lipseste insa individualitatea, caracterizarea personajului, lipseste pana la urma interpretarea. Leporello a fost Ildar Abdrazakov, un mult mai bun actor cu un veritabil simt al comicului. Morris Robinson a fost un imponent Commendatore dar as fi dorit o voce mai profunda pentru acest rol. Shawn Mathey si Trevor Scheunemann s-au achitat cu brio de rolurile lor (Don Ottavio si respectiv Masetto) fara a fi memorabili.

Regizorul John Pascoe a dorit sa transpuna actiunea operei in Spania lui Franco dar impresia pe care mi-a dat-o este ca ar fi putut fi Spania din oricare alta epoca. Oricum, transpunerea nu a adus nimic nou. Unele detalii ale punerii in scena mi s-au parut totusi inspirate: in timp ce Leporello ii povestea Donnei Elvira despre femeile pe care stapanul sau le-a cucerit ("Madamina"), in fundul scenei puteam vedea deja pregatirea pentru ceea ce ar fi trebuit sa fie nunta lui Masetto si a Zerlinei, Don Giovanni preparand deci o noua cucerire. Pe de alta parte a devenit un cliseu sa-l prezinti pe erou in pieptul gol, desi cand acesta o seduce pe Zerlina o face mai mult prin farmec si prin gesturi nobile ("La ci darem la mano..."), nu prin expunerea trupului sau. Sau cel putin asa l-au conceput Mozart si Da Ponte, dar cine sunt acesti insi si ce treaba au ei cu spectacolul? Si sa nu uitam, Donna Anna si Donna Elvira fusesera deja seduse si abandonate (si chiar violate in cazul Donnei Anna), iar incercarea de a curta servitoarea Donnei Elvira a fost petrecuta noaptea. Un alt cliseu este faptul ca in timpul uverturii se petrec tot feluri de fapte (carnaval la Venezia?) dar de ce sa-i lasam pe spectatori sa asculte muzica in pace?

Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart.

Dirijor: Plácido Domingo.
Regizor: John Pascoe.
Decoruri si costume: John Pascoe.
Lumini: Jeff Davis.
Coregrafia: Sara Erde.
Maestru de lupte: Brad Waller.

Don Giovanni: Erwin Schrott.
Leporello: Ildar Abdrazakov.
Donna Anna: Erin Wall.
Donna Elvira: Anja Kampe.
Zerlina: Amanda Squitieri.
Don Ottavio: Shawn Mathey.
Masetto: Trevor Scheunemann.
Commendatore: Morris Robinson.

Luni, 29 octombrie 2007.
Kennedy Center Opera House, Washington.