"Les Rarissimes de..." partea a I-a
Seria "Les Rarissimes", editata de sucursala franceza a casei de discuri "EMI", ofera melomanilor posibilitatea de a (re)descoperi o serie de inregistrari care nu au fost de multa vreme disponibile pe piata. Am vorbit recent despre discul Ciccolini / Silvestri, de fapt un set de doua discuri compacte la fel ca toate celelalte din aceasta serie. Recent am avut posibilitatea sa ascult si alte gravari publicate sub aceasta egida.
Dintre acestea, inregistrarea favorita a fost cea dedicata dirijorului Manuel Rosenthal. Discipol al lui Maurice Ravel si un bun cunoscator al muzicii lui Offenbach, domnul Rosenthal a fost el insusi un apreciat compozitor. Ca dirijor el va ramane in memorie pentru directoratul Orchestrei Nationale a Frantei si in special pentru superbele sale inregistrari din muzica lui Offenbach.
"Les Rarissimes de Manuel Rosenthal" ni-l prezinta pe dirijor in compania Orchestrei Filarmonicii din Paris, un ansamblu format special pentru inregistrari, precizeaza livretul, cu care a lucrat adeseori si René Leibowitz. Ceea ce impresioneaza este sunetul catifelat, frazarea naturala, deloc fortata, si, mai presus de tot eleganta discursului muzical. Momentele dramatice nu sunt exagerate, dirijorul refusand cu fermitate efectele ieftine.
Eleganta este deasemenea o caracteristica pe care o gasim si in setul dedicat lui Roger Désormière. Cunoscut in zilele de astazi in special datorita versiunii de referinta a operei "Pelléas et Mélisande", seful de orchestra a petrecut o mare parte din cariera sa dirijand baleturi - a fost de fapt succesorul lui Pierre Monteux ca sef de orchestra al celebrei companii "Ballets Russes". Si, spre deosebire de alti maestri care dirijeaza muzica de balet mai mult din obligatie profesionala, Désormière chiar aprecia acest aspect al carierei sale. Nu este deci surprinzator ca "Les Rarissimes de Roger Désormière" contine muzica din trei balete diferite: "Spargatorul de nuci" (o versiune demna sa stea alaturi de cea a lui Celibidache), "Lacul lebedelor" (as fi dorit probabil o interpretare mai "ruseasca" aici), si "Anotimpurile" (aici m-a surprins sa descoper ca imi place Glazunov!!!) Ceea ce remarc in aceste inregistrari este tempo-ul nu foarte frenetic, danasbil, dublat insa de un bun sens al ritmului si de o bogata paleta coloristica.
Lui Georges Tzipine i-au fost dedicate doua seturi in aceasta serie. Primul, intitulat "Les Rarissimes de Arthur Honegger", contine doua oratorii putin executate ("Cris du monde" si "Nicolas de Flue") alaturi de alte compozitii mai bine cunoscute: "O cantata de Craciun", "Pacific 231", si "Rugby". Celalalt set, "Les Rarissimes de Georges Tzipine", cuprinde lucrari de Schmitt, Roussel si "Les six": Tailleferre, Auric, Durey, Honegger, Poulenc, si Milhaud. Mai putem asculta si vocea lui Jean Cocteau care prezinta grupul celor sase.
Interesul asupra acestor discuri compacte este dupa parerea mea mai mult in raritatea repertoriala decat interpretarea. Tzipine este un dirijor energetic dar deloc subtil. Culorile pe care Albert Wolff le extrage in aceeasi epoca din Orchestra Societatii de Concerte a Consertvatorului din Paris sunt inlocuite de un sunet dur in special in compartimentul corzilor. De remarcat totusi ca aceste probleme nu apar in "Cris du monde", singura lucrare in care seful de orchestra utilizea Orchestra Nationala a Radiodifuziunii Franceza. Si trebuie sa admit ca aici Tzipine ghideaza magistral solistii. Poate ca pana la urma problemele de care am vorbit se datoreaza sunetului si nu executiei orchestrale.
In fine, o curiozitate: "Les Rarissimes de la Comédie-Française. Le Bourgeois gentilhomme. Musique de Lully orchestrée et dirigée part André Jolivet." Am ales sa scriu titlul integral in limba franceza deoarece citind-ul am avut impresia ca inregistrarea este cea a muzicii lui Lully folosita in spectacolele Comediei Franceze. De fapt avem de-a face cu o reprezentatie a "Burghezului Gentilom" inregistrata la Comedia Franceza in 1955 in care muzica lui Lully are un rol minor. Livretul ne informeaza ca, pentru a reduce durata spectacolului, o mare parte din muzica a fost taiata. Deci nu este un "Burghez Gentilom" asa cum Moliere si Lully l-au conceput - a fost de fapt o colaborare, a sasea a celor doi autori, in care teatrul si muzica sunt bine balansate. Oricum, aranjamentul lui Jolivet este facut cu bun gust, pentru o mica orchestra de camera. Corzile din pacate au un sunet cam aspru.
Protagonist este Louis Seigner ("Eclipsa" lui Antonioni si bunicul actritei Emmanuelle Seigner) care, precizeaza livretul, a interpretat acest rol de peste 500 de ori pe scena si, in 1958, chiar in film. In aceasta pelicula ii putem gasi pe majoritatea protagonistilor inregistrarii. O cunoscuta exceptie este cea a lui Michel Galabru in rolul Maestrului de scrima, in film acest personaj fiind interpretat de Jacques Eyser.
Tirajul acestor adevarate documente sonore este extrem de limitat. Oricum, aparitia lor este mai mult decat bine venita.
Dintre acestea, inregistrarea favorita a fost cea dedicata dirijorului Manuel Rosenthal. Discipol al lui Maurice Ravel si un bun cunoscator al muzicii lui Offenbach, domnul Rosenthal a fost el insusi un apreciat compozitor. Ca dirijor el va ramane in memorie pentru directoratul Orchestrei Nationale a Frantei si in special pentru superbele sale inregistrari din muzica lui Offenbach.
"Les Rarissimes de Manuel Rosenthal" ni-l prezinta pe dirijor in compania Orchestrei Filarmonicii din Paris, un ansamblu format special pentru inregistrari, precizeaza livretul, cu care a lucrat adeseori si René Leibowitz. Ceea ce impresioneaza este sunetul catifelat, frazarea naturala, deloc fortata, si, mai presus de tot eleganta discursului muzical. Momentele dramatice nu sunt exagerate, dirijorul refusand cu fermitate efectele ieftine.Eleganta este deasemenea o caracteristica pe care o gasim si in setul dedicat lui Roger Désormière. Cunoscut in zilele de astazi in special datorita versiunii de referinta a operei "Pelléas et Mélisande", seful de orchestra a petrecut o mare parte din cariera sa dirijand baleturi - a fost de fapt succesorul lui Pierre Monteux ca sef de orchestra al celebrei companii "Ballets Russes". Si, spre deosebire de alti maestri care dirijeaza muzica de balet mai mult din obligatie profesionala, Désormière chiar aprecia acest aspect al carierei sale. Nu este deci surprinzator ca "Les Rarissimes de Roger Désormière" contine muzica din trei balete diferite: "Spargatorul de nuci" (o versiune demna sa stea alaturi de cea a lui Celibidache), "Lacul lebedelor" (as fi dorit probabil o interpretare mai "ruseasca" aici), si "Anotimpurile" (aici m-a surprins sa descoper ca imi place Glazunov!!!) Ceea ce remarc in aceste inregistrari este tempo-ul nu foarte frenetic, danasbil, dublat insa de un bun sens al ritmului si de o bogata paleta coloristica.
Lui Georges Tzipine i-au fost dedicate doua seturi in aceasta serie. Primul, intitulat "Les Rarissimes de Arthur Honegger", contine doua oratorii putin executate ("Cris du monde" si "Nicolas de Flue") alaturi de alte compozitii mai bine cunoscute: "O cantata de Craciun", "Pacific 231", si "Rugby". Celalalt set, "Les Rarissimes de Georges Tzipine", cuprinde lucrari de Schmitt, Roussel si "Les six": Tailleferre, Auric, Durey, Honegger, Poulenc, si Milhaud. Mai putem asculta si vocea lui Jean Cocteau care prezinta grupul celor sase. Interesul asupra acestor discuri compacte este dupa parerea mea mai mult in raritatea repertoriala decat interpretarea. Tzipine este un dirijor energetic dar deloc subtil. Culorile pe care Albert Wolff le extrage in aceeasi epoca din Orchestra Societatii de Concerte a Consertvatorului din Paris sunt inlocuite de un sunet dur in special in compartimentul corzilor. De remarcat totusi ca aceste probleme nu apar in "Cris du monde", singura lucrare in care seful de orchestra utilizea Orchestra Nationala a Radiodifuziunii Franceza. Si trebuie sa admit ca aici Tzipine ghideaza magistral solistii. Poate ca pana la urma problemele de care am vorbit se datoreaza sunetului si nu executiei orchestrale.In fine, o curiozitate: "Les Rarissimes de la Comédie-Française. Le Bourgeois gentilhomme. Musique de Lully orchestrée et dirigée part André Jolivet." Am ales sa scriu titlul integral in limba franceza deoarece citind-ul am avut impresia ca inregistrarea este cea a muzicii lui Lully folosita in spectacolele Comediei Franceze. De fapt avem de-a face cu o reprezentatie a "Burghezului Gentilom" inregistrata la Comedia Franceza in 1955 in care muzica lui Lully are un rol minor. Livretul ne informeaza ca, pentru a reduce durata spectacolului, o mare parte din muzica a fost taiata. Deci nu este un "Burghez Gentilom" asa cum Moliere si Lully l-au conceput - a fost de fapt o colaborare, a sasea a celor doi autori, in care teatrul si muzica sunt bine balansate. Oricum, aranjamentul lui Jolivet este facut cu bun gust, pentru o mica orchestra de camera. Corzile din pacate au un sunet cam aspru.
Protagonist este Louis Seigner ("Eclipsa" lui Antonioni si bunicul actritei Emmanuelle Seigner) care, precizeaza livretul, a interpretat acest rol de peste 500 de ori pe scena si, in 1958, chiar in film. In aceasta pelicula ii putem gasi pe majoritatea protagonistilor inregistrarii. O cunoscuta exceptie este cea a lui Michel Galabru in rolul Maestrului de scrima, in film acest personaj fiind interpretat de Jacques Eyser.Tirajul acestor adevarate documente sonore este extrem de limitat. Oricum, aparitia lor este mai mult decat bine venita.
Etichete: Inregistrari
publicat de George la
5:25 p.m.
<< Pagina de pornire