"Spargatorul de nuci" - cateva inregistari ale suitei
Ieri, cand am discutat despre "Spargatorul de nuci" in viziunea lui Artur Rodzinski, am "inventat" un cuvant: "baletic". Doream sa contrastez interpretarea dramatica a maestrului cu una mai delicata, mai putin apasata. O astfel de interpretare (din pacate doar a suitei) ne ofera dirijorul francez Roger Désormière intr-un recent aparut disc compact din seria "Les Rarissimes de..." pe care l-am discutat aici; aceeasi interpretare este disponibila si gratie programului "La cerere" al companiei ArkivMusic.
Cand vorbim insa despre suita din baletul "Spargatorul de nuci" trebuie neaparat sa consideram interpretarile lui Sergiu Celibidache. Cunosc trei inregistrari. Prima, una din putinile facute in studiou de dirijorul aflat atunci la inceputul carierei (in 1948 daca nu ma insel), beneficiaza de aportul Orchestrei Filarmonicii din Londra. Este o interpretare plina de prospetime, pentru unii versiunea de referinta a suitei. O inregistrare din concert in compania Filarmonicii din Munchen din 1991 ne da ocazia sa observam cat de mult a evoluat (in unele aspecte din pacate a involuat) interpretarea sa: tempii sunt mult mai lenti, textura mai masiva; chiar si asa, daca exista un "Trepak" mai incandescent, eu unul inca nu l-am ascultat.
Din versiunile lui Celibidache, cea pe care o prefer este o putin cunoscuta inregistrare dintr-un concert din 1963 in compania Orchestrei Radioteleviziunii Elvetiei Italiene (RTSI) din Lugano; astazi se numeste "Orchestra della Svizzera Italiana". Celibidache imbina prospetimea "versiunii londoneze" cu extra-spontaneitea unui concert. Si evident ca interpretarea sa a evoluat, frazarea fiind mai bine controlata. De notat ca inginerul de sunet este Dr. Ermanno Briner, foarte apreciat de Hermann Scherchen.
Multi dintre noi am crescut cu interpretarea lui Ionel Perlea, iar aceasta versiune este inca disponibila pe disc compact din nou "La cerere" de la ArkivMusic. Si inca mi se pare o varianta meritorie. Perlea nu este un dirijor spectaculos dar stapaneste discret si eficient discursul muzical.
Cand vorbim insa despre suita din baletul "Spargatorul de nuci" trebuie neaparat sa consideram interpretarile lui Sergiu Celibidache. Cunosc trei inregistrari. Prima, una din putinile facute in studiou de dirijorul aflat atunci la inceputul carierei (in 1948 daca nu ma insel), beneficiaza de aportul Orchestrei Filarmonicii din Londra. Este o interpretare plina de prospetime, pentru unii versiunea de referinta a suitei. O inregistrare din concert in compania Filarmonicii din Munchen din 1991 ne da ocazia sa observam cat de mult a evoluat (in unele aspecte din pacate a involuat) interpretarea sa: tempii sunt mult mai lenti, textura mai masiva; chiar si asa, daca exista un "Trepak" mai incandescent, eu unul inca nu l-am ascultat.
Din versiunile lui Celibidache, cea pe care o prefer este o putin cunoscuta inregistrare dintr-un concert din 1963 in compania Orchestrei Radioteleviziunii Elvetiei Italiene (RTSI) din Lugano; astazi se numeste "Orchestra della Svizzera Italiana". Celibidache imbina prospetimea "versiunii londoneze" cu extra-spontaneitea unui concert. Si evident ca interpretarea sa a evoluat, frazarea fiind mai bine controlata. De notat ca inginerul de sunet este Dr. Ermanno Briner, foarte apreciat de Hermann Scherchen.
Multi dintre noi am crescut cu interpretarea lui Ionel Perlea, iar aceasta versiune este inca disponibila pe disc compact din nou "La cerere" de la ArkivMusic. Si inca mi se pare o varianta meritorie. Perlea nu este un dirijor spectaculos dar stapaneste discret si eficient discursul muzical.
Etichete: Artisti Romani, Inregistrari
<< Pagina de pornire