Despre stil si moda in muzica

Ascultandu-l pe Jonathan Sternberg (apropo, in acest articol se spune ca George Enescu a exercitat o mare influenta asupra sa), mi-am adus aminte ca odata Cristian Mandeal (parca el a fost) a spus ca "nu crede ca exista moda in arta". Din pacate nu pot fi de acord cu el.

Probabil ca cel mai bun exemplu in acest sens este cel al interpretarilor lucrarilor baroce facute, daca nu cu instrumente de epoca, atunci influentate de "miscarea autentica" - Jonathan Sterneberg ramane exceptia care confirma regula. Iar in general, astazi accentul este pus pe acuratetea tehnica, nu de putine ori in defavoarea expresivitatii si a in special a individualitatii. In fine, multi sefi de orchestra se feresc ca arsi sa obtina un sunet luxuriant, in special din compartimentul corzilor. Daca e slab, e la moda - cumva lucrul acesta imi aminteste de manechine anorexice.

Toate aceste ganduri mi-au revenit ascultand un concert al Orchestrei Simfonice Nationale din Washington sub bagheta lui Manfred Honeck, numit nu demult dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh. Am sperat ca un sef de orchestra care si-a inceput cariera drept violonist in Filarmonica din Viena va cere un sunet bogat de la corzi. Fals! Celebra tema principala, intonata de contrabasi al poemului "O viata de erou" de Richard Strauss a fost intentionat anemica. Episodul luptei a parut mai mult o ezitare a inclestarii. Sa fiu scuzat pentru expresie, dar am avut impresia ca ascult "O viata de erou castrat". Si ceea ce ma ingrijoreaza este ca versiunea antiseptica a lui Honeck a fost bine primita de critici, seful de orchestra fiind laudat pentru pianissimile obtinute - departe oricum de cele ale lui Celibidache. Iar apoi pianissimile, oricat de bine facute, trebuie contrastate puternic intr-o lucrare precum cea a lui Strauss - iar dirijori precum Rudolf Kempe ne-au aratat ca acest lucru poate fi facut fara a aluneca in excese.

Daca sunt atat de frustrat este deoarece, paradoxal, concertul a demonstrat ca Honeck este un dirijor talentat si ca interpretarea sa a fost bine gandita si a avut un sens al arhitecturii. Sau poate ca pana la urma este vina mea ca nu pot sa accept o interpretare diferita de felul in care imi imaginez "O viata de erou".

Satisfactie am avut ascultand-o pe pianista argentiniana Ingrid Fliter in Concertul nr. 1 de Beethoven. In evidenta crestere fata de acum cativa ani cand a interpretat un concert de Chopin in compania Orchestrei Filarmonicii Nationale din Varsovia, artista impresioneaza printr-o virtuozitate discreta. Au existat momente de discrepanta intre pianista si seful de orchestra, in special in rondo-ul final cand doamna Fliter incerca sa scape de controlul firm al dirijorului. Dar cu un maestru mai flexibil, artista ne-ar putea oferi peste cative ani o versiune memorabila a lucrarii beethoveniene.

Vorbind de stiluri interpretative, Orchestra de Camera din Philadelphia a oferit o dovada a versatilitatii sale in concertul sustinut la ambasada Frantei sub bagheta lui Jérémie Rhorer, care recent a acompaniat-o pe Diana Damrau intr-un disc compact dedicat lui Salieri. Domnul Rhorer este un tanar dirijor care a lucrat mult cu orchestre care utilizeaza instrumente de epoca. Se afla deci la polul opus lui Jonathan Sternberg. Seful de orchestra francez a acompaniat-o cu prospetime pe Elizabeth Hainen, harpista principala a Orchestrei din Philadelphia, in Concertul pentru harpa si orchestra de François-Adrien Boieldieu. Harpista a stralucit si in "Dansurile sacre si profane" de Claude Debussy. Dirijorul insa a fost mai putin convingator in suitele din lucrarile lui Rameau care au deschis ("Hipppolyte et Aricie") si incheiat ("Les indes galantes") concertul. A incercat sa fie delicat si gratios dar mi s-a parut timid.

Orchestra Simfonica Nationala din Washington.
Dirijor: Manfred Honeck.
Solista: Ingrid Fliter, pian.

Program:
Anton Webern: Im Sommerwind, idila pentru orchestra.
Ludwig van Beethoven: Concertul pentru pian nr. 1 in Do Major Op. 15.
Richard Strauss: "O viata de erou", poem simfonic Op. poem simfonic op. 40.

Sambata, 8 martie, 2008.
Kennedy Center Concert Hall, Washington.


Orchestra de Camera din Philadelphia.
Dirijor: Jérémie Rhorer.
Solista: Elizabeth Hainen, harpa.

Program:
Jean-Philippe Rameau: Suita din opera "Hipppolyte et Aricie".
François-Adrien Boieldieu: Concertul pentru harpa si orchestra din Do Major.
Claude Debussy: "Dansuri sacre si profane" pentru harpa si orchestra.
Jean-Philippe Rameau: Suitele nr. 1 si 2 din opera-balet "Les indes galantes".

Marti, 11 martie, 2008.
La Maison Francaise, Washington.