Ataulfo Argenta si inregistrarile sale

Nu are rost sa prezint datele biografice ale dirijorului Ataulfo Argenta din moment ce acestea pot usor fi gasite pe Internet. Voi trece deci rapid in revista inregistrarile sale.

O sa incep cu un gen liric spaniol, cel al zarzuelei. Seful de orchestra a gravat peste 50 de astfel de lucrari, majoritatea lor fiind re-editate pe disc compact. Din pacate partiturile nu au fost aproape deloc inregistrate integral, taieturile fiind nu de putine ori significante. Iar numarul mare de lucrari gravate a facut ca repetitiile sa fie minime si deci, impreciziile in executie sa iasa des in evidenta. Distributiile sale de asemenea sunt neomogene dar majoritatea cantaretilor sunt experimentati in domeniu. Ceea ce face ca inregistrarile sa fie inca recomandate este prospetimea energiei cu care Argenta dirijeaza. Pentru cei care doresc sa probeze, as recomanda in primul rand "El tambor de Granaderos" de Ruperto Chapí, in distributie figurand o delicioasa Teresa Berganza aflata pe atunci la inceputul carierei - desi numarul cel mai picant, Rataplán, este interpretat de veterana Toñy Rosado.
(Vorbind de zarzuela, trebuie sa recomand splendida pagina de Internet a lui Christopher Webber care este in acelasi timp si un excelent cunoscator al muzicii lui Enescu.)

Revenind la Ataulfo Argenta, evident ca inregistrarile sale nu se opresca la zarzuela. Seful de orchestra a gravat, desigur, cele mai cunoscute lucrari ale repertoriului spaniol alaturi de altele mai putin cunoscute. Unele din cele preferate ar fi "Noches en los Jardines de España" in care solist este Gonzalo Soriano sau "Diez melodías vascas" de Jesús Guridi. Si trebuie mentionata si inregistrarea (pe care din pacate nu am ascultat-o) Concerto-ului de Aranjuez de Joaquín Rodrigo in care solist este Regino Sainz de la Maza, cel care a interpretat celebra lucrare in prima auditie.
In afara inregistrarilor facute in Spania, dirijorul a efectuat o serie de inregistrari pentru casa "Decca" si altele - incluzand "Llanto por Ignacio Sanchez Mejias" - pentru "Le Club Français du Disque". Inregistrarile "Decca" au fost recent re-editate intr-un set de cinci discuri compacte. Cele pentru disparutul "Le Club Français du Disque" au fost - unele - scoase la lumina in special datorita casei "Accord". As remarca aici o insolita versiune a Simfoniei a IX-a de Schubert care a aparut de asemenea in colectia "Great Conductors of the XXth Century", o interpretare mai lejera decat cele ale lui Furtwangler sau Mengelberg (versiunile mele preferate).
In fine, unele case de discuri ne-au oferit inregistrari din concerte in compania unor orchestre precum cea a Radiodifuziunii Bavareze, cea a ORTF-ului, sau Wiener Symphoniker.

Ce pacat ca a disparut atat de tanar!