Christoph Eschenbach numit director al Orchestrei Simfonice Nationale din Washington

Dupa mai bine de trei ani de cautare, Orchestra Simfonica Nationala din Washington a prezentat noul director muzical in persoana dirijorului si pianistului german Christoph Eschenbach. Domnul Eschenbach va prelua noua functie in stagiunea 2010-2011, Ivan Fischer ramanand deocamdata dirijorul principal al orchestrei. La sfarsitul stagiunii trecute dirijorul german a terminat directoratul Orchestrei din Philadelphia cu care insa va mai apare in calitate de sef invitat si cu care chiar va efectua un turneu in Europa.

Evident, directoratul Orchestrei Simfonice Nationale este un post mai putin prestigios decat cel al Orchestrei din Philadelphia. Faptul ca domnul Eschenbach a fost de asemenea numit in nou creatul post de director muzical la Kennedy Center ar putea probabil fi privit drept oarecare compensatie. Dar se pare ca atat orchestra cat si dirijorul au nevoie unul de altul. Orchestra dorea un muzician cunoscut in intreaga lume care ar puteam imbunatati nivelul ei, cu care ar efectua turnee in centre muzical prestigioase, si, de ce nu, ar inregistra. Iar Eschenbach, dupa esecul de la Philadelphia si succesul de la Houston (a carui orchestra a fost director muzical inainte de o prelua pe cea din Philadelphia) doreste probabil sa demonstreze ca nu si-a spus inca ultimul cuvant.

Si nu as vrea sa se inteleaga ca toate concertele lui Eschenbach de la Philadelphia au fost slabe. Da, am avut partea mea de dezamagire, dar o versiune a Simfoniei a I-a de Brahms a fost una din acele interpretari despre care ma gandesc si acum chiar daca reactia initial mi-a fost cam rece. Si de fapt, aceasta (aparenta?) inconsistenta a fost unul din lucrurile pentru care dirijorul a fost criticat. Instrumentistii orchestrei se plang ca in fiecare concert dintr-o serie (un program este executat de 3-4 ori intr-o saptamana) sau turneu interpretarea aceleasi lucrari este diferita de la o seara la alta. Dar nu este oare acest element de impredictibilitate inamicul rutinei? Si nu se spunea acelasi lucru despre Charles Munch, ca sa nu mai vorbesc de Hermann Scherchen, dirijori care au intrat de mult in panteonul celor mari?

Cu toate acestea, as fi preferat totusi ca orchestra sa fi incaput pentru cativa ani pe mana unui superb tehnician ca de exemplu Lorin Maazel sau Kurt Masur (de fapt prima mea alegere ar fi fost Ivan Fischer caruia i-a fost oferit directoratul dar care a refuzat.) Poate totusi ca spontaneitatea lui Eschenbach, numit director dupa doar un singur concert ca invitat, este chiar medicamentul de care are nevoie Orchestra Simfonica Nationala. Ma tem insa sa nu fie o reluare a epocii Rostropovici: unele concerte splendide in anumit repertoriu dar indisciplina in executie intr-o seara obisnuita (OK, Eschenbach este mai bun tehnician decat Rostropovici.) Oricum, vor urma unele stagiuni interesante.