Bach si Handel - inregistrari din zilele de ieri

Doua inregistrari de referinta au fost recent re-editate pe disc compact. Voi incepe cu cea a Concertelor Brandenburg si a Suitelor pentru Orchestra de Bach facute in 1935 si 1936 de Adolf Busch care, fiind un adevarat primus inter pares, conduce din scaunul concertmaestrului. Doar simpla insiruire a numelor colaboratorilor sai imi provoaca apetitul: Rudolf Serkin (superb in Concertul nr. 5), Paul Draper, Louis si Marcel Moyse (ascultati-i in Concertul nr 4 si minunati-va), Aubrey Brain (cunoscut mai mult din pacate drept tatal lui Dennis Brain desi Brain Sr. a fost si el un excelent cornist), Evelyn Rothwell (pe atunci nu inca "Lady Barbirolli" dar tot o superba oboista), Francis Bradley, sau George Eskdale. Da, datorita raritatii instrumentelor de epoca in anii '30 artistii au fost obligati sa foloseasca un pian in locul unui clavecin, in loc de "violino piccolo" in primul concert a fost folosita o vioara obisnuita, in loc de viola da gamba in Concertul numarul 6 este folosit violoncelul (utilizarea flautilor in loc de blockflöte continua si astazi chiar daca este mai rara.) Dar daca exista vreo versiune mai plina de muzicalitate a acestor lucrari, eu nu am audiat-o inca.

Si iata o mica poveste. Cand dirijorul Felix Weingartner l-a ascutat pe Adolf Busch in acest repertoriu la Londra, el imediat a scos un Concert Brandenburg din programul unui concert pe care trebuia sa-l sustina in acel oras.

Cealalta inregistrare pe care doresc sa o prezint este cea a "mastii" Acis si Galatea de Handel sub bagheta dirijorului Sir Adrian Boult. Prezenta veteranului maestru, plin de vigoare, este desigur una din atuurile acestei versiuni. Dar, mai mult decat atat, inregistrarea este una din cele mai bune facute de soprana Joan Sutherland, interpreta rolului Galateei. Se dovedeste inca o data ca atunci cand este ghidata de un mare dirijor, cantareata lasa rutina la o parte (este adevarat, rutina unei voci superbe) si da dovada de o expresivitate surprinzatoare pentru cei care cunosc doar inregistrarile facute sub bagheta sotului sau, Richard Bonynge (pronuntat "bo-ning" nu "bo-ningi" cum am auzit nu de putine ori.) Sub mana sigura a lui Boult, si in ciuda eternei probleme a dictiei, o gasim pe Joan Suterland captand toata gama emotiilor Galateei, de la fericirea dragostei pana la tristetea pierderii lui Acis. Acesta din urma este intruchipat de Peter Pears care se dovedeste un abil partener. Desigur ca timbrul sau nu este unul dintre cele mai frumoase dar domnul Pears este un superb actor cu vocea. David Galliver are probabil un ton cam diluat; el il interpreteaza pe Damon. In fine, Owen Brannigan nu stapaneste perfect coloratura dar reuseste mai mult sa captezel aspectul grotesc al personajului sau, Polyphemus. Remarc de asemenea contributia clavecinistului Thurston Dart si a coralei "St. Anthony Singers".
Din pacate insa dirijorul efectueaza unele taieturi in partitura, fortat fiind probabil de durata limitata a LP-ului anilor '50 (inregistrarea a fost facuta in 1959.) Aceste taieturi au fost facute fie in recitative, fie in reluarea unor arii "da capo". La acestea se adauga alte taieturi (cam 2-3 minute) facute de casa Chandos, cea care a re-editat inregistrarea, in dorinta de a incadra gravarea pe un singur CD. In urma cu 15 ani, casa Decca a re-editat-o integral pe doua CD-uri adaugand si o serie de arii baroce cantate de Joan Sutherland dar acea editie este greu de gasit (ar putea oare ArkivMusic sa o reediteze?) Pacat de o ocazie pierduta. Deoarece Joan Sutherland este intr-adevar aici "La Stupenda".