"Ero s onoga svijeta"

Cand a fost ultima oara cand ati ascultat o opera scrisa de un compozitor croat? De fapt eu nu am ascultat decat una: "Ero s onoga svijeta" ("Ero glumetul" sau "Ero de pe lumea cealalta") scrisa de Jakov Gotovac.

Am descoperit aceasta lucrare audiind un superb disc compact intitulat "Filarmonica din Viena - In vacanta" in care celebra orchestra se afla sub bagheta lui Rudolf Kempe (inca raman uimit dupa ce am aflat ca dirijorul nu a condus niciodata Filarmonica din Viena in concert; chiar nu si-a dat nimeni seama de valoarea sa?) CD-ul combina piese de mare popularitate precum "Dansul orelor" sau Uvertura operettei "Orfeu in infern" (care nu a fost scrisa de Offenbach ci aranjata de Carl Binder utilizand teme din lucrare) cu altele mai putin cunoscute dar la fel de atractive. De exemplu intermezzo-ului din "Cavalleria Rusticana" i-a fost preferat celui din "L'amico Fritz." Una din aceste piese mai putin cunoscute este "Kolo" din "Ero s onoga svijeta".
Acest "Kolo", un dans traditional serbo-croat, este finalul operei care s-a bucurat de o asemenea popularitate (cel putin in Croatia) ca Gotovac l-a aranjat pentru orchestra - acelasi lucru l-a facut cu cantecul lui Mica/Ero care precede "Kolo-ul". Evident, versiunea orchestrala este cea care este executata de Kempe, care intr-un concert in compania Filarmonicii Regale din Londra a dirijat si cantecul despre care am vorbit. In fine, dirijorul Moshe Atzmon si orchestra "NDR Radiophilharmonie" din Hanovra au inclus cantecul si Kolo-ul intr-un disc compact care contine si alte lucrari de Jakov Gotovac, precum si "Sapte dansuri balcanice" de Marko Tajčević. Acest ultim disc compact confirma a nu stiu cata oara diferenta pe care poate sa o faca un dirijor si o orchestra cu adevarat mare: fragmentele din "Ero s onoga svijeta" par aici plictisitoare la fel ca si majoritatea celorlalte lucrari exceptand probabil "Kolo-ul Simfonic".
Destul insa cu deviatiile. Sa revin la "Ero" deoarece date biografice asupra compozitorului pot fi citite in Wikipedia, la fel ca si subiectul operei. Aceasta a fost scrisa in 1935 dar daca as fi spus ca suna ca o lucrare scrisa in 1835, nu cred ca ar surprinde pe nimeni. OK, nu 1835 dar in mod sigur 1865 hai sa zicem 1866, anul in care prima versiune a "Miresei vandute" a fost executata in prima auditie. Am ales intentionat "Mireasa vanduta" deoarece, la fel ca si "Ero s onoga svijeta", este o lucrare folclorica bogata in melodii - si ambele se termina cu o nunta. Si daca opera lui Smetana este pana la urma adevarata capodopera, cea a lui Gotovac nu este lipsita de un anumit farmec. In primul act compozitorul creaza un bun portret al fiecarui personaj, conferind acestora individualitate, dar muzica nu intotdeauna mentine interesul. Actul al II-lea este frenetic de la un cap la altul, poate un pic obositor din aceasta cauza. Actul al III-lea mi se pare cel mai reusit. Delirul nu lipseste dar acesta, din fericire, este balansat de momente lirice melodic inspirate.

"Ero s onoga svijeta" este opera nationala a Croatiei. De la premiera din 1935, lucrarea nu a lipsit din repertoriul Teatrului National din Zagreb, de cele mai multe ori ea fiind condusa chiar de compozitor. A fost montata de peste 80 de companii din tari precum Anglia, Germania, Italia, Cehoslovacia, Austria, Bulgaria, Finlandia, Rusia, etc. - de multe ori in traducere. Companii importante care au pus in scena lucrarea sunt "Teatro 'La Fenice'" din Venetia si Staatsoper Berlin - in ultimul caz marea soprana wagneriana Maria Müller intruchipand-o pe Djula. Vorbind de Germania, nu pot sa nu remarc faptul ca Wikipedia precizeaza ca libreto-ul operei ar fi inspirat de o poveste a lui Hans Sachs. Pe de alta parte livretul inregistrarii spune ca in regiunea Dalmatiei, Ero este numele dat unui strengar nazdravan care mereu face pozne (evident celor bogati!) fara a fi totusi talhar (un Pacala al Dalmatiei?)

Dar despre care inregistrare vorbesc? Cea a operei, evident. Aceasta a fost facuta in 1962 si condusa desigur de compozitor care se dovedeste un bun interpret al muzicii sale - fara insa a atinge inspiratia lui Rudolf Kempe in dansul final. Iar trebuie spus ca in ciuda efortului si a cunostintei lucrarii, orchestra Teatrului National din Zagreb este departe de a fi una de nivel mondial. Distributia este condusa de Josip Gostić, un cantaret de baza al ansamblului Operei de Stat din Viena imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, colaborand intre altii cu Karl Böhm si Clemens Krauss. Dar domnul Gostić nu a neglijat nici Teatrul National din Zagreb, fiind probabil cel mai bun interpreta al rolului titular din lucrarea lui Gotovac. Inregistrarea din pacate il surprinde pe ilustrul cantaret la 62 de ani, trecut de varful carierei - o ceva mai buna, dar din nou nu ideala reprezentare a artei sale o avem intr-o inregistrare din premiera de la Festivalul de la Salzburg din 1952 a operei "Die Liebe der Danae" de Richard Strauss sub bagheta lui Clemens Krauss in care domnul Gostić interpreteaza rolul lui Midas.
O alta cantareata cunoscuta este Marianna Radev care a inregistrat Recviemul de Verdi si Stabat Mater de Rossini sub bagheta lui Ferenc Fricsay si Missa Solemnis de Beethoven sub bagheta lui Karl Böhm. In opera "Ero s onoga svijeta" doamna Radev interpreteaza rolul temperamentalei Doma. Vibrato-ul ei este cam mare dar altfel rolul i se potriveste bine. Si oricum vibrato-ul este mai bine controlat (relativ vorbind) decat cel al Brankai Oblak-Stilinović, cea care o intruchipeaza pe Djula. Nu detin nici o informatie despre aceasta artista, cum nu detin nici despre Drago Bernardić, cel care-l intruchipeaza pe Marko. In fine, Vladimir Ruždjak, interpretul rolului lui Sima a inregistrat Simfonia a VIII-a de Mahler sub bagheta lui Leonard Bernstein si a cantat aceeasi partitura sub bagheta lui Rafael Kubelik. In ciuda unor lacune mai mici sau mai mari, toti solistii canta cu o pasiune si o daruire greu de gasit in zilele noastre unde accentul se pune pe omogenitate si netezime.

Inregistrarea a fost recent reeditata pe disc compact de catre firma "Croatia Records", urmasa fostei firme "Jugoton". Singurul lucru pe care l-as reprosa este ca libretul a fost redat doar in limba croata.

"Ero s onoga svijeta" nu este probabil o capodopera dar cei care sunt interesati de opere folclorice precum "Mireasa vanduta", "Jacobinul" de Dvorak sau "Švanda dudák" de Weinberger ar putea explora o lucrare similara dar cu un accent diferit.