"Simfonia Fantastica" sub bagheta lui Louis Fourestier

O lucrare precum "Simfonia Fantastica" a beneficiat de atat de multe versiuni interpretative incat este greu de ales "cea mai buna varianta". Si din fericire, suntem rasfatati cu o multime de inregistrari, de la cele istorice ale lui Charles Munch la cele care folosesc instrumente de epoca, ma gandesc aici la John Eliot Gardiner sau la Roger Norrington. Nu trebuie deloc neglijate nici gravarile facute de dirijorii romani precum Ionel Perlea sau Constantin Silvestri, aceasta din urma insa disponibila doar pentru o scurta bucata de vreme in Japonia - unde altundeva?

O putin cunoscuta inregistrare a "Simfoniei Fantastice" care merita ascultata este cea a lui Louis Fourestier. Am vorbit despre dirijor cand am prezentat seria "Les rarissimes" si mi-am exprimat unele rezerve asupra acelui set de doua discuri compacte. De asemenea am ramas dator cu biografia artistului. La ceea ce se poate gasi aici, precum si la jumatatea acestei pagini, voi adauga prima inregistrare a operei "Samson si Dalila" de Saint-Saens, protagonisti fiind Hélène Bouvier si José Luccioni. Compozitorii Henry Barraud, André Jolivet, si Jacques Ibert au insistat ca Fourestier sa fie cel care sa dirijeze in premiera lucrari ca "Numance" (Barraud), "Guignol et Pandore" (Jolivet) sau "Le Chevalier errant" (Ibert). Putini melomani si-l mai amintesc pe dirijor, si aceia pentru talmacirea operelor compozitorilor francezi. Repertoriul sau era insa divers si cuprindea si opere de Wagner, inregistrari cu fragmente din Lohengrin si Siegfried alaturi de Raoul Jobin (Raoul Jobin in Wagner?) inca pastrandu-se.
Revenind la interpretarea "Simfoniei Fantastice", aceasta m-a frapat prin tonul ei. Seful de orchestra iti da impresia ca lasa sa curga discursul muzical, dar in realitate il controleaza discret dar ferm. Schimbarile de tempo sunt abundante, rubato-ul generos, dar cu toate acestea Louis Fourestier evita obtinerea efectului gol. Iar dirijorul dovedeste un remarcabil simt al arhitecturii. Cand ascult de exemplu doar frgamente din inregistrare, am mereu impresia ca ceva lipseste, dar aceasta impresie dispare cand ascult o ascult integral.

Orchestra este cea a "Sutei de Solisti". "Orchestre des Cento Soli" este de fapt un ansamblu format (doar pentru inregistrari?) din instrumentisti ai celor mai bune orchestre pariziene. Ansamblul a mai colaborat, intre altii, cu Hermann Scherchen, Ataulfo Argenta, Günter Wand si Serge Baudo.

Pe acelasi CD mai gasim si "Ucenicul vrajitor" de Paul Dukas si Suita a II-a din "Daphnis et Chloé" de Ravel, ambele in interpretarea Orchestrei Operei din Paris sub bagheta lui Manuel Rosenthal. "Daphnis et Chloé" din pacate provine din inregistrarea completa facuta de dirijor. "Din pacate" deoarece orice meloman serios trebuie sa cunoasca versiunea integrala: este una din variantele interpretative esentiale ale piesei lui Ravel, la acelasi nivel cu cea a lui Pierre Monteux.

Poate ca ar fi timpul sa reascult "Les rarissimes de Louis Fourestier"...