Georges Prêtre si o curiozitate operatica

L-am urmarit cu totii, probabil, pe Georges Prêtre in Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. Dirijorul este renumit, intre altele, pentru colaborarile sale cu Maria Callas si cu Francis Poulenc, pentru directoratul muzical al Operei din Paris sau pentru ipostaza de prim dirijor al Orchestrei Simfonice din Viena. Pe mine de asemenea ma intereseaza inregistrarile sale cu raritati ale repertoriului francez precum "Le loup" (doar un fragment din pacate) de Henri Dutilleux, "Conte fantastique" dupa Edgar Allan Poe de André Caplet, sau "Dipticul mediteranean" de Vincent D'Indy, ca sa ma limitez doar la trei piese.

Hai sa schimbam un pic subiectul. Un fenomen pe care orice iubitor al muzicii l-a putut observa in ultimii ani, de multe ori cu oroare, este cel denumit "crossover". Unul din aspectele acestui fenomen consta in aparitia unor lucrari vocal-simfonice sau chiar opere scrise de muzicieni (daca ii pot numi astfel) precum Paul McCartney sau Roger Waters care au atras atentia unor interpreti precum Bryn Terfel, Kiri Te Kanawa, sau José Carreras. Doar recent, Angela Gheorghiu si Roberto Alagna au premiat "Marius et Fanny" de Vladimir Cosma, Angela chiar motivand absenta de la Festivalul "Enescu" prin necesitatea de a fi prezenta la repetitie!!!

Surprinzator, si totusi nu prea, fenomenul "crossover" nu este chiar nou. Lasand la o parte operetele tot mai mult influentate de jazz de la inceputul secolului trecut, cati dintre noi nu si-o amintesc pe Nana Mouskouri cantand Corul Sclavilor Evrei din opera Nabucco de Verdi?

Si aici ajungem la Georges Prêtre si... Gilbert Bécaud. Cantaretul francez a scris "L'Opéra d'Aran", lucrare pe care seful de orchestra a premiat-o in 1962 la "Théâtre des Champs-Élysées" din distributie facand parte subapreciata Rosanna Carteri - care poate fi ascultata intr-o magnifica talmacire a "Gloriei" de Poulenc din nou sub bagheta lui Prêtre - alaturi de Peter Gottlieb, Roger Soyer, si Henri Médus. O inregistrare a fost imediat facuta de aceeasi artisti.

Vestea proasta este ca, daca doriti sa ascultati "L'Opéra d'Aran", trebuie ori sa mergeti intr-o biblioteca, ori sa cumparati un vechi LP. Deoarece inregistrarea nu a fost re-editata pe disc compact. Eu am ales prima cale. Nu am regretat timpul pierdut, melodiile fiind totusi placute, dar nici nu am fost convins ca lucrarea ar fi pana la urma mai mult decat o curiozitate (ma gandesc doar sarcastic la cate durere de cap i-ar fi dat lui Pierre Boulez!)

Si totusi Prêtre crede in "L'Opéra d'Aran" mai mult decat mine. In 1994 a prezentat o versiune de concert la Konzerthaus in compania Orchestrei Simfonice din Viena.