Deci cum trebuie facuta o editie comemorativa?

Recunosc ca am avut recent un ton negativ in privinta editie Wiener Philharmoniker Live. Deci ca un exemplu pozitiv voi incepe chiar cu aceeasi orchestra. In 1992, la 150 de ani de la infiintarea filarmonicii vieneze, casa Deutsche Grammophon a editat o serie de discuri compacte din inregistrarile de arhiva. Livretul acestor discuri compacte contin evident o prefata si o prezentare generala a orchestrei dar, in locul biografiei oficiale a dirijorului acelui disc compact, biografie care oricum poate fi gasita in alte locuri, gasim o interesanta si in acelasi timp personala trecere in revista a celor mai importante momente din parteneriatul sefului de orchestra respectiv cu orchestra. In acest mod ne dam seama de intimitatea relatiilor unui dirijor cu orchestra sau de problemele care au aparut in aceasta relatie. Autorul acelor randuri a fost de multe ori Otto Strasser, acum decedat, care a fost membru al orchestrei din 1922 daca nu ma insel.

Detalii asupra colaborarii unui dirijor cu orchestra gasim si in livretul editiei "The Historic Broadcasts 1923-1987" al Filarmonicii din New York. Editia este introdusa de o prefata a directorului muzical al orchestrei, pe atunci Kurt Masur. Apoi producatorul Sedgwick Clark ne explica felul in care au fost alese inregistrarile si travaliul facut pentru recuperarea unor documente rare. Livretul mai include fotografii de arhiva, biografiile artistilor, informatii asupra lucrarilor executate, declaratii ale muzicienilor despre dirijorii cu care au colaborat si, in fine, lista tuturor instrumentistilor orchestrei de la infiintarea ei pana in prezent. In total, 140 de pagini cu informatii fascinante.

Deci cum trebuie facuta o editie comemorativa? Respectand melomanul.