Cum sa nu fie preparate inregistrarile unei mari orchestre
In decursul anului trecut Filarmonica din Viena a editat o serie de discuri compacte din arhiva intr-o editie numita "Wiener Philharmoniker Live". Discurile reprezinta un model asupra felului in care nu trebuie facuta o editie comemorativa.
Sa incepem cu livretul fiecarui disc compact. Acesta contine exact patru pagini din care doua sunt copertile exterioare si interioare. O a treia pagina este o prefata a lui Clemens Hellsberg, presedinte orchestrei, prefata in care, folosind un limbaj generic, domnul Hellsberg vorbeste despre colaborarea orchestrei cu ziarul "Kurier", colaborare care a facut posibila aceasta editie. Evident, sponsorul trebuie recunoscut dar nu folosind atat de mult spatiu relativ la dimensiunile livretului (si apropo, abonatii ziarului "Kurier" beneficiaza de frumoase reduceri de preturi, lucru pana la urma normal). Dar ceea ce este si mai penibil este ca prefata domnului Hellsberg reprezinta articolul cu cea mai mare substanta. Deoarece a patra pagina, care ofera biografia compozitorilor si dirijorului discului, este pur si simplu jalnic scrisa. Fiecarei lucrari si fiecarui dirijor ii sunt dedicate cel mult patru-cinci randuri scrise intr-un vocabular precum "(Mozart)...este unul din cei mai importanti compozitori din toate timpurile" (eroare, vezi P.S.), urmat de: "(Karajan)... este unul din cei mai importanti dirijori". Ca sa nu mai vorbesc asupra faptului ca tot livretul este scris doar in limba germana. Pentru o institutie care este cel mai de seama export al Austriei, lipsa unei prefate in limba engleza este greu de justificat.
Sau se poate justifica prin dorinta de a evita jena penibilului.
Am amintit de biografiile artistilor. Ele sunt, sa o spunem diplomatic, germanofile. Despre Herbert von Karajan ni se spune ca a fost directorul a Filarmoncii din Berlin, a Operei din Viena, si a Festivalului de la Salzburg, dar nu se aminteste nimic despre activitatea sa la Scala din Milano sau la Londra cu orchestra "Philharmonia". Tot la fel Zubin Mehta este amintit drept fiind "directorul Operei de Stat Bavareze din Munchen" (nota: acest post este detinut acum de Kent Nagano). Nimic despre faptul ca a fost directorul muzical al Filarmonicilor din New York si Los Angeles, nimic despre activitatea sa in cadrul festivalului "Maggio Musicale Fiorentino", nimic despre faptul ca este directorul pe viata a Filarmonicii din Israel.
Majoritatea discurilor compacte au de asemenea o durata de aproximativ - si de multe ori sub - o ora. Aceasta in conditiile in care Bruno Walter este reprezentat doar de selectiuni din "Cantecul pamantului" de Mahler si aceasta intr-o interpretare cunoscuta melomanilor: cea in care solistii sunt Kathleen Ferrier si Julius Patzak. Sa nu se fi gasit oare in arhiva orchestrei materiale inedite?
Si am ajuns la problema selectionarii repertoriului si a dirijorilor. Aceasta este intotdeauna o zona care va isca unele controversii. Se poate totusi remarca lipsa lui Furtwangler si a lui Bernstein. Pentru dirijorul german se poate argumenta faptul ca majoritatea inregistrarilor sale, inclusiv cele din concert, sunt deja disponibile dar lipsa lui Bernstein, singurul maestru membru de onoare dupa 1945, este mai greu de justificat cu atat mai mult cu cat pe site-ul orchestrei este mentionat ca un loc special il are colaborarea cu "Lenny". Cei doi dirijori de onoare, Herbert von Karajan si Karl Böhm sunt prezenti insa.
Un alt lucru de neingaduit il gasim in prezentarea discului compact care ar trebui sa contina inregistrarea Concertului de Anul Nou din 1941 sub bagheta lui Clemens Krauss. O prima surpriza o citim pe site-ul orchestrei: inregistrarea a fost de fapt facuta pe 31 decembrie 1940, in ajun. Nu avem deci de a face cu inregistrarea concertului propriu zis, concert care a avut loc pe 1 ianuarie, 1941. Dar nu numai atat. Am citit uimit in livret ca patru piese provin "din alte surse" (nementionate) "in scopul reconstituirii prograumului primului Concert de Anul Nou." Pacat deoarece acest disc compact este pentru mine de departe cel mai important din aceasta colectie.
Dar despre acesta si despre celelalte inregistrari, cu o alta ocazie.
P.S. Am comis o eroare: in livretul discului compact al lui Karajan este Schumann, nu Mozart cel care "este unul din cei mai importanti compozitori ai epocii romantice". Imi cer scuze pentru aceasta greseala.
Sa incepem cu livretul fiecarui disc compact. Acesta contine exact patru pagini din care doua sunt copertile exterioare si interioare. O a treia pagina este o prefata a lui Clemens Hellsberg, presedinte orchestrei, prefata in care, folosind un limbaj generic, domnul Hellsberg vorbeste despre colaborarea orchestrei cu ziarul "Kurier", colaborare care a facut posibila aceasta editie. Evident, sponsorul trebuie recunoscut dar nu folosind atat de mult spatiu relativ la dimensiunile livretului (si apropo, abonatii ziarului "Kurier" beneficiaza de frumoase reduceri de preturi, lucru pana la urma normal). Dar ceea ce este si mai penibil este ca prefata domnului Hellsberg reprezinta articolul cu cea mai mare substanta. Deoarece a patra pagina, care ofera biografia compozitorilor si dirijorului discului, este pur si simplu jalnic scrisa. Fiecarei lucrari si fiecarui dirijor ii sunt dedicate cel mult patru-cinci randuri scrise intr-un vocabular precum "(Mozart)...este unul din cei mai importanti compozitori din toate timpurile" (eroare, vezi P.S.), urmat de: "(Karajan)... este unul din cei mai importanti dirijori". Ca sa nu mai vorbesc asupra faptului ca tot livretul este scris doar in limba germana. Pentru o institutie care este cel mai de seama export al Austriei, lipsa unei prefate in limba engleza este greu de justificat.
Sau se poate justifica prin dorinta de a evita jena penibilului.
Am amintit de biografiile artistilor. Ele sunt, sa o spunem diplomatic, germanofile. Despre Herbert von Karajan ni se spune ca a fost directorul a Filarmoncii din Berlin, a Operei din Viena, si a Festivalului de la Salzburg, dar nu se aminteste nimic despre activitatea sa la Scala din Milano sau la Londra cu orchestra "Philharmonia". Tot la fel Zubin Mehta este amintit drept fiind "directorul Operei de Stat Bavareze din Munchen" (nota: acest post este detinut acum de Kent Nagano). Nimic despre faptul ca a fost directorul muzical al Filarmonicilor din New York si Los Angeles, nimic despre activitatea sa in cadrul festivalului "Maggio Musicale Fiorentino", nimic despre faptul ca este directorul pe viata a Filarmonicii din Israel.
Majoritatea discurilor compacte au de asemenea o durata de aproximativ - si de multe ori sub - o ora. Aceasta in conditiile in care Bruno Walter este reprezentat doar de selectiuni din "Cantecul pamantului" de Mahler si aceasta intr-o interpretare cunoscuta melomanilor: cea in care solistii sunt Kathleen Ferrier si Julius Patzak. Sa nu se fi gasit oare in arhiva orchestrei materiale inedite?
Si am ajuns la problema selectionarii repertoriului si a dirijorilor. Aceasta este intotdeauna o zona care va isca unele controversii. Se poate totusi remarca lipsa lui Furtwangler si a lui Bernstein. Pentru dirijorul german se poate argumenta faptul ca majoritatea inregistrarilor sale, inclusiv cele din concert, sunt deja disponibile dar lipsa lui Bernstein, singurul maestru membru de onoare dupa 1945, este mai greu de justificat cu atat mai mult cu cat pe site-ul orchestrei este mentionat ca un loc special il are colaborarea cu "Lenny". Cei doi dirijori de onoare, Herbert von Karajan si Karl Böhm sunt prezenti insa.
Un alt lucru de neingaduit il gasim in prezentarea discului compact care ar trebui sa contina inregistrarea Concertului de Anul Nou din 1941 sub bagheta lui Clemens Krauss. O prima surpriza o citim pe site-ul orchestrei: inregistrarea a fost de fapt facuta pe 31 decembrie 1940, in ajun. Nu avem deci de a face cu inregistrarea concertului propriu zis, concert care a avut loc pe 1 ianuarie, 1941. Dar nu numai atat. Am citit uimit in livret ca patru piese provin "din alte surse" (nementionate) "in scopul reconstituirii prograumului primului Concert de Anul Nou." Pacat deoarece acest disc compact este pentru mine de departe cel mai important din aceasta colectie.
Dar despre acesta si despre celelalte inregistrari, cu o alta ocazie.
P.S. Am comis o eroare: in livretul discului compact al lui Karajan este Schumann, nu Mozart cel care "este unul din cei mai importanti compozitori ai epocii romantice". Imi cer scuze pentru aceasta greseala.
Etichete: Artisti Straini, Comentarii, Diverse
publicat de George la
3:27 p.m.
<< Pagina de pornire