Celibidache si New York Times - partea a II-a

Hai sa vorbesc acum despre felul in care a fost receptat Celibidache in "New York Times" in trecutul nu prea apropiat, adica inaintea anilor 1990.

Sa incep cu o cronica nu foarte favorabila a lui Will Crutchfield. Chiar daca nu sunt de acord cu tot ceea ce spune criticul (si, mai nou, dirijorul), nu pot sa nu remarc integritatea cu care a fost scris articolul in contrast cu tonul malitios al lui Anthony Tommasini sau al lui Bernard Holland.

Si apropo de Bernard Holland, el pare sa-si fi schimbat radical impresia despre Celibidache; iata un articol din 1988 destul de elogios la adresa dirijorului.

Un alt critic care si-a nuantat parerea este John Rockwell. Sa incep cu cronica sa pasionanta asupra concertului cu care dirijorul debuta in America: cel de la Carnegie Hall in care Celibidache conducea orchestra Institutului "Curtis" din Philadelphia. Domnul Rockwell a fost atat de entuziasmat de acest concert ca, ascultand Orchestra din Philadelphia sub bagheta lui Riccardo Muti a doua zi tot la Carnegie Hall si-a inceput articolul asupra acestui concert cu "o alta orchestra din Philadelphia".

Dar cronicile sale asupra concertului lui Celibidache si a Filarmonicii din Munchen de la Carnegie Hall si, in special, asupra inregistrarilor video ale unor simfonii de Bruckner au fost mai putin favorabile.

In incheiere trebuie totusi sa admit ca un critic actual al ziarului "New York Times" care in mod constant a scris articole favorabile lui Celibidache este James R. Oestreich. Iata un exemplu.