"Pappataci Mustafa!"

"Pappataci. Mangia e taci."

Sa ma simt vinovat oare, in zilele noastre in care "corectitudinea politica" domina (iata ultimul articol al lui Norman Lebrecht, de exemplu), de faptul ca "L'Italiana in Algeri" este opera mea preferata din cele ale lui Rossini? Evident, lucrarea contrasteaza "civilizatii" italieni - si, prin extindere, vest-europeni - cu "barbarii" algerieni - si, din nou, prin extindere, restul lumii. Dar daca intr-adevar, bufonul principal este Mustafa, beiul Algeriei, se poate totusi argumenta ca italianul Taddeo nu este cu nimic mai putin prost si ingamfat si pe deasupra mai este si las. Iar daca Mustafa este intr-adevar cu capul in nori, nu acelasi lucru se poate spune despre Zulma si Haly. Pe de alta parte, o productie a operei ar putea supravietui daca Taddeo, Zulma, si Haly nu sunt chiar de prima mana, dar ar esua complet fara un Mustafa de clasa. Iar fraza precum "Questi costumi barbari" sunt concludente.

Dar sa lasam la o parte corectitudinea prosteasca si sa savuram muzica lui Rossini. Pentru mine interpretul ideal al rolului lui Mustafa ramane Fernando Corena. Un splendid bas buf, marele cantaret este si un minunat actor cu vocea. De fiecare data cand ascult inregistrarea pe care ne-a lasat-o sub bagheta lui Silvio Varviso, pur si simplu nu ma pot abtine sa rad cand il ascult zicand "Pappataci Mustafa". Iar chiar daca Rossini nu a cerut subtilitate pentru acest rol, Corena reuseste sa nu alunece in vulgaritate. Si mai trebuie oare sa mentionez caldura si pitorescul vocii?

Versiunea lui Varviso, recent re-editata de casa "Decca" se bucura de asemenea de prezenta celui mai bun interpret al rolului lui Taddeo in persoana lui Rolando Panerai. Aceste reuseste sa-i dea o anumita dignitate personajului, ascultati de exemplu duetul "Ai capricci della sorte". Si, desigur, Paolo Montarsolo este printre cei mai buni interpreti ai rolului lui Haly, rol care i se potriveste mai bine decat cel al lui Mustafa pe care cantaretul italian l-a interpretat cu alte ocazii.

In rolul titular, o fermecatoare Teresa Berganza in anii de varf ai carierei. Trebuie totusi spus ca Giulietta Simionato ofera o mai buna caracterizare a personajului Isabellei, iar Marilyn Horne este superioara din punct de vedere tehnic. Cam acelasi lucru se poate spune despre Luigi Alva, interpretul rolului lui Lindoro. O voce placuta dar umbrit pe scena de compatriotul sau Juan Diego Florez.

As fi dorit ceva mai multa energie de la Silvio Varviso, dar el conduce cu o mana sigura "Orchestra del Maggio Musicale Fiorentino". Din pacate insa, dirijorul utilizeaza o editie invechita a partiturii lui Rossini, editie in care orchestratia este uneori modificata. Daca dorim sa ascultam opera asa cum a fost scrisa de compozitor, atunci versiunea lui Jesus Lopez-Cobos cu Jennifer Larmore in rolul titular contine nu numai orchestratia corecta, ci si ambele arii ale lui Mustafa si, in plus, o arie alternativa a lui Lindoro. Dar cat de mult lipsesc Corena si Panerai!