Hermann Scherchen - Inregistrarile preferate, partea a I-a

Cu catva timp in urma am vorbit despre cartea lui Victor Eskenasy "Scherchen si Romania", una din putinele - daca nu singura - aparuta in limba Romana despre marele sef de orchestra. Prilej bun pentru a trece in revista inregistrarile preferate. Nu le cunosc pe toate si am unele lacune serioase precum Simfonia a II-a de Mahler dar sunt totusi familiarizat cu destule.

De notat: "preferate". Departe de mine de a spune ca sunt cele mai bune, iar acesta este oricum un criteriu subiectiv. Executia orchestrala si calitatea sonora sunt trecute pe planul al doilea - si oricum, marea majoritate a orchestrelor cu care dirijorul a colaborat nu au fost chiar de prima clasa. Au existat desigur exceptii cum ar fi Simfonia a V-a de Mahler in compania Orchestrei din Philadelphia, dar dupa parerea mea pentru aceasta lucrare exista versiuni superioare ale dirijorului, de exemplu cea in compania Orchestrei Nationale a Frantei - si in ambele cazuri taieturile in partitura sunt deloc neglijabile.

Deci:

Arta Fugii. Scherchen a fost preocupat toata viata cu aceasta lucrare, cautand formula ideala. A dirijat intai orchestratia lui Wolfgang Graeser, apoi cea a lui Roger Vuataz, ca in fine, la sfarsitul vietii sa completeze o orchestratie proprie. Versiunea gravata in compania Orchestrei Radio-Beromünster este cea a lui Vuataz iar ca interpretare are o intensitate extraordinara in ciuda lipsei de rafinament al ansamblului. Cea in compania celor doua orchestre vieneze reunite (Wiener Symphoniker si cea a Radiodifuziunii Austriece) prezinta propria sa orchestratie.

Patimile dupa Matei. O interpretare plina de lirism si de umanitate. Remarcam prezenta minunatului si subapreciatului tenor roman Petre Munteanu, un frecvent colaborator al dirijorului (ca si a lui Celibidache) in perioada de dupa razboi.

Missa in Si Minor de Bach. Vorbesc despre inregistrarea stereo in compania asa-numitei "Orchestre a Operei de Stat din Viena" deoarece nu cunosc inregistrarea mono recent re-editata de Tahra. Aceeasi caldura care se poate observa si in "Patimile dupa Matei", o versiune emotionanta pe care am ascultat-o de doua ori la rand. CD-ul ne ofera de asemenea o rara oportunitate de a-i asculta pe Pierrette Alarie, Nan Merriman, Leopold Simoneau, si Gustav Neidlinger in muzica lui Bach. Simfonia a I-a si a II-a de Beethoven in compania Orchestrei Radioteleviziunii Helveto-Italiene (RTSI) din Lugano. De departe versiunile mele preferate a acestor lucrari, net superioare inregistrarilor facute in studiou. De-ar apare intreg ciclul Beethoven-RTSI pe disc compact (nu ma refer la pirati)!
Berlioz: Les Troyens à Carthage. Iarasi o versiune de referinta. Singurul regret este ca nu a inregistrat si prima parte, "La prise de Troie" pentru a completa capodopera lui Berlioz, "Les Troyens". Remarcam in distributie prezenta lui Xavier Depraz, un remarcabil "Oedipe".