O interesanta versiune a "Preludiului la unison"

Aceasta apartine violonistului Aaron Rosand care interpreteaza aceasta piesa solo. O optiune la inceput surprinzatoare, dar, din moment ce piesa este monodica, nu chiar lipsita de logica. Iar artistul a reusit sa ma convinga de validitatea abordarii sale.

Tempo-ul este vioi, cel mai rapid pe care il cunosc, cu un minut mai iute decat versiunea compozitorului - si aceasta cu doua minute mai rapida decat cea a lui Cristian Mandeal, celelalte variante interpretative pe care le stiu fiind si mai lente. Acest tempo insa este justificat de faptul ca avem de-a face doar cu un singur instrument si ca acesta nu poate fi folosit in acelasi fel ca intreaga sectiune a corzilor. Intr-adevar, frazarea lui Rosand este cea a unui experimentat solist, nu a unui violonist de orchestra. Interpretarea este viguroasa dar nu brusca. Nu este ceea ce Enescu a avut in minte cand a scris lucrarea dar m-a facut sa vad "Preludiul la unison" printr-o alta optica.

Din pacate, chiar si in 1971-73 cand a fost facuta inregistrarea, celebrul violonist, astazi in varsta de 80 de ani, da dovada de unele lacune tehnice intonatia sa fiind cam nesigura. Aceste lacune sunt evidente si in restul programului de pe setul de doua discuri compacte care contine inregistrarea "Preludiului la unison." Care set mai contine concerte de Joachim, Hubay, Godard, si Ernst si miniaturi de Ysaye, Lehar, Hubay, si Wieniawski. Violonistul este acompaniat de Louis de Froment care se straduieste sa scoata ce se poate din mediocra orchestra a Radiodifuziunii din Luxemburg (astazi se numeste Orchestra Filarmonicii din Luxemburg si este mult imbunatatita.)

Raritati violonistisce imperfect prezentate. In mod surprinzator probabil, cea mai buna impresie a facut-o interpretarea lucrarii lui Enescu.