Octavian Lazar Cosma: "Filarmonica din Bucuresti in reflectorul cronicii
Din nou, este vorba de o aparitie mai veche (mai precis din 2003), dar pe care am citit-o doar recent. Volumul aparut reprezinta o fascinanta si mult necesara istorie a Filarmonicii din primii sai ani de viata pana la sfarsitul razboiului. Autorul prezinta aceasta istorie prin intermediul cronicilor de concert aparute in diverse publicatii. Fiecarui an calendaristic (deci nu stagiuni) ii este dedicat un capitol. La inceputul capitolului ne este prezentat un sumar al numarului de concerte si al dirijorilor si solistilor acestor concerte. Apoi fiecare concert este prezentat in parte urmat de spicuiri din cronici.
Observam deci evolutia primei orchestre a tarii de-a lungul anilor. Remarcam problemele dezbatute de jurnalisti: cine sa fie dirijor, cati artisti romani sau straini sa fie invitati, cata muzica romaneasca sa fie executata? De ce nu dirijeaza X, de ce a fost invitat sa cante Y? Care este rolul directorului muzical si cata putere sa aiba? Deci multe din problemele pe care le vom regasi si astazi.
Vorbind de repertoriu, evident acesta era bazat pe creatia austro-germana si franceza. Relev totusi absenta marilor lucrari vocal-simfonice ale lui Bach si Handel, exceptand "Samson" si fragmente din "Mesia". Interesant este de de asemenea felul in care unii compozitori precum Mahler, Bruckner, Rahmaninov, si chiar Ceaikovsky erau greu acceptati - sau poate greu intelesi - de catre cronicari.
Evident ca numele interpretilor care au aparut in compania Filarmonicii in acele vremuri reprezinta o galerie de invidiat: de la George Georgescu, Silvia Serbescu, Ionel Perlea, Dinu Lipatti, Constantin Silvestri, Clara Haskil pana la Herbert von Karajan, David Oistrah, Claudio Arrau, Clemens Krauss, Erich Kleiber, Felix Weingartner, Emanuel Feuermann, Zino Francescatti, Hermann Scherchen, Pablo Casals sau compozitori precum Igor Stravinsky si Richard Strauss dar si George Enescu, Mihail Jora, sau Ion Nonna Otescu ca sa amintesc doar cateva nume.
Si atunci trebuie sa ma simt doar frustrat ca volumul nu incepe din anul 1920, an in care a avut loc primul concert al orchestrei reorganizate de George Georgescu. Si daca programele concertelor sunt prezentate in detaliu, exista - este adevarat, putine - ocazii in care acestea sunt doar generalizate: "Festival Wagner din 20 aprilie l-a condus un as al baghetei: Karl Elmendorff" (pagina 561.) Dar ce lucrari de Wagner s-au executat? Si apropo, la pagina 569, in poza, numele dirijorului apare scris "Carl Elmendorf." Greseli apar si in numele compozitorilor: Florent Schmitt apare drept "Schmidt", confundat probabil cu compozitorul austriac Franz Schmidt. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca valsul "Valurile Dunarii" este atribuit lui Johann Strauss (pagina 243) iar uvertura operei "Genoveva" lui Franz Schubert (pagina 719). Si exemplele ar putea din pacate continua.
Ceea ce frustreaza insa este faptul ca aceste erori puteau fi corectate cu o mai atenta citire. Uneori autorul se corecteaza pe sine insusi. De exemplu, la pagina 582 valsul lui Strauss apare sub titlul corect de "Dunarea Albastra". Pacat, deoarece informatiile din aceasta carte sunt de nepretuit.
Domnule Cosma, data viitoare cand publicati o asemenea lucrare ma ofer voluntar sa citesc manuscrisul.
Observam deci evolutia primei orchestre a tarii de-a lungul anilor. Remarcam problemele dezbatute de jurnalisti: cine sa fie dirijor, cati artisti romani sau straini sa fie invitati, cata muzica romaneasca sa fie executata? De ce nu dirijeaza X, de ce a fost invitat sa cante Y? Care este rolul directorului muzical si cata putere sa aiba? Deci multe din problemele pe care le vom regasi si astazi.
Vorbind de repertoriu, evident acesta era bazat pe creatia austro-germana si franceza. Relev totusi absenta marilor lucrari vocal-simfonice ale lui Bach si Handel, exceptand "Samson" si fragmente din "Mesia". Interesant este de de asemenea felul in care unii compozitori precum Mahler, Bruckner, Rahmaninov, si chiar Ceaikovsky erau greu acceptati - sau poate greu intelesi - de catre cronicari.
Evident ca numele interpretilor care au aparut in compania Filarmonicii in acele vremuri reprezinta o galerie de invidiat: de la George Georgescu, Silvia Serbescu, Ionel Perlea, Dinu Lipatti, Constantin Silvestri, Clara Haskil pana la Herbert von Karajan, David Oistrah, Claudio Arrau, Clemens Krauss, Erich Kleiber, Felix Weingartner, Emanuel Feuermann, Zino Francescatti, Hermann Scherchen, Pablo Casals sau compozitori precum Igor Stravinsky si Richard Strauss dar si George Enescu, Mihail Jora, sau Ion Nonna Otescu ca sa amintesc doar cateva nume.
Si atunci trebuie sa ma simt doar frustrat ca volumul nu incepe din anul 1920, an in care a avut loc primul concert al orchestrei reorganizate de George Georgescu. Si daca programele concertelor sunt prezentate in detaliu, exista - este adevarat, putine - ocazii in care acestea sunt doar generalizate: "Festival Wagner din 20 aprilie l-a condus un as al baghetei: Karl Elmendorff" (pagina 561.) Dar ce lucrari de Wagner s-au executat? Si apropo, la pagina 569, in poza, numele dirijorului apare scris "Carl Elmendorf." Greseli apar si in numele compozitorilor: Florent Schmitt apare drept "Schmidt", confundat probabil cu compozitorul austriac Franz Schmidt. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca valsul "Valurile Dunarii" este atribuit lui Johann Strauss (pagina 243) iar uvertura operei "Genoveva" lui Franz Schubert (pagina 719). Si exemplele ar putea din pacate continua.
Ceea ce frustreaza insa este faptul ca aceste erori puteau fi corectate cu o mai atenta citire. Uneori autorul se corecteaza pe sine insusi. De exemplu, la pagina 582 valsul lui Strauss apare sub titlul corect de "Dunarea Albastra". Pacat, deoarece informatiile din aceasta carte sunt de nepretuit.
Domnule Cosma, data viitoare cand publicati o asemenea lucrare ma ofer voluntar sa citesc manuscrisul.
Etichete: Carti
publicat de George la
4:51 p.m.
<< Pagina de pornire