Roussel - Padmâvatî

Daca, in afara lui "Oedipe", as fi intrebat ce opera necunoscuta ar trebui adusa in atentia publicului, as raspunde, cu parere de rau deoarece trebuie sa aleg doar o lucrare, dar fara ezitare, "Padmâvatî" de Albert Roussel. Ca si "Oedipe" in cazul lui Enescu, "Padmâvatî" poate fi privita ca o sumatie a creatiei compozitorului francez. Roussel este atent sa numeasca lucrarea "opera-balet" si intr-adevar, seducatoarele fragmente de dans ne amintesc de capodoperele autorului in muzica de balet precum "Bacchus et Ariane" sau "Le Festin de l'Araignée". Pe de alta parte, exista oare muzica mai hipnotizanta decat cea cu care eroina isi face aparitia? Dar nici scenele majestoase nu lipsesc.

Am ales sa vorbesc despre aceasta capodopera putin cunoscuta deoarece unica inregistrare oficiala a operei, cea condusa de Michel Plasson, a fost recent reeditata de casa "EMI". As dori sa fiu insa mai entuziasmat asupra ei, dar din pacate dirijorul, un bun specialist al muzicii lui Massenet, Gounod, sau Offenbach, nu este aici in largul sau. Nici grandoarea, nici tentatia, nici dramatismul partiturii nu sunt reliefate de Plasson, lectura sa fiind doar corecta. Inconstanta Orchestra a Capitoliului din Toulouse nu-l ajuta, aceasta nefiind in una din zilele ei bune.

Dintre interpretii rolurilor principale il pot remarca doar pe Jose van Dam in rolul lui Alouddin care canta cu o excelenta cunostinta a stilului francez. Din pacate Nicolai Gedda, interpretul rolului lui Rata-sen este trecut de varful carierei sale. Cat despre Marilyn Horne, mi se pare prost distribuita in rolul principal. Mezzo-soprana este o formidabila cunoscatoare a bel-canto-ului, dar vocea ei nu s-a remarcat niciodata prin frumusete. Iar rolul lui Padmâvatî nu cere coloratura - ceea ce Horne stapaneste la perfectie - ci senzualitate si dramatism. Totusi mezzo-soprana domina opera asa cum trebuie.

Rolurile minore sunt, din fericire, acoperite de cantarti francofoni dintre care Jane Berbie (Nakanti), Charles Burles (Brahmanul), si Laurence Dale (Badal) sunt cei mai cunoscuti.

Cu toate slabiciunile inregistrarii, ea aduce publicului la cunostinta o opera prea importanta ca sa fie negijata. Si stralucirea muzicii lui Roussel este pana la urma scoasa in evidenta. Iar, odata cunoscand partitura, putem asculta inregistrarile istorice sub bagheta lui Jean Martinon sau Georges Tzipine.