Concertele sfarsitului saptamanii trecute
Unul din lucrurile care ma atrage la concertele dirijate de Osmo Vanska este faptul ca adeseori programeaza lucrari mai rar cantate ale lui Jean Sibelius. De-a lungul anilor am putut deci asculta "Bardul", "In memoriam", sau "Fiica lui Pohjola" (chiar si aceasta lucrare binecunoscuta este rar cantata.) Din fericire nici in concertul pe care l-a sustinut in compania Orchestrei Simfonice Nationale din Washington nu a facut exceptie. In acest caz raritatea s-a numit "Rakastava", o transcriptie pentru orchestra de coarde, timpani, si triunghi a unei piese scrise initial pentru cor de barbati. Chiar daca nu se numara printre capodoperele compozitorului, lucrarea este plina de delicatete si a beneiciat de o sensibila interpretare din partea orchestrei si a dirijorului.
Vanska este de asemenea cunoscut si drept un promotor al muzicii altor compozitori finlandezi. Unul dintre cei mai importanti dintre acestia este Kalevi Aho, compozitorul-rezident al Orchestrei Simfonice din Lahti, orchestra care-l are drept director muzical pe Vanska. Am ascultat deci "Dansurile simfonice: omagiu lui Uuno Klami" Lucrarea is are originea intr-un balet neterminat a lui Klami orchestrat si re-adaptat de Aho; mai multe detalii despre lucrare puteti citi aici. Aho ne tine fara respiratie pe timpul celor aproximative treizeci de minute ale lucrarii. Orchestratia este luxurianta, dominata de instrumentele de percutie, tempoul este ametitor, nici un instrument nu este lasat sa respire, gasim influente de flamenco dar si de ... "Meistersinger", climaxurie se succed cu atata repeziciune incat ma intrebam ce poate urma, pentru ca Aho sa ne surprinda cu un final lent si transparent orchestrat. Cumva necumva insa lucrarea este mai mult decat un sclipitor exercitiu orchestral, lasandu-ma epuizat emotionalmente. Pauza a fost binevenita. Si da, as asculta din nou lucrarea. Insa nu prea curand.
Dupa pauza, o capodopera adevarata: Concertul pentru vioara de Sibelius. Solist a fost Leonidas Kavakos care are un sunet cald si bogat dar a carui interpretare mi s-a parut cam detasata. Eroul a fost dirijorul. De la pianissimile de la inceputul lucrarii pana la valsul misterios din final, Vanska a demonstrat din nou ca este unul din cei mai buni interpreti ai muzicii compatriotului sau din ziua de azi. A fost printre cele mai bune concerte ale sale.
De cat de bun este Vanska in Sibelius mi-am re-amintit a doua seara cand Gunther Herbig a dirijat Orchestra Simfonica din Baltimore in Simfonia a I-a. Ca de obicei, maestrul german a preparat bine concertul iar partida de suflatori de alama a orchestrei si-a aratat din nou clasa - si, din nou trebuie sa o spun, nu o data a acoperit restul orchestrei. Dar interpretarea lui Herbig a fost doar una corecta, unde au disparut forta si intensitatea lucrarii?
Mai mult mi-a placut interpretarea Uverturii la "Nunta lui Figaro" de Mozart care a descis concertul. Din nou Herbig refuza sa-si puna o amprenta personala insa a reusit sa obtina un sunet bogat si catifelat din partida de coarde. Unii critici considera o astfel de versiune demodata dar este pe gustul meu. Solistul serii a fost canadianul James Ehnes in Concertul pentru vioara numarul 2 de Mozart. A fost o interpretare plina de prospetime si lipsita de exagerare a tanarului violonist desi uneori aveam impresia ca ar fi dorit un tempo ceva mai vioi decat cel ales de dirijor. Sunetul viorii lui Ehnes nu are stralucirea celui a lui Kavakos, dar interpretarea canadianului este mult mai vioaie.
Orchestra Simfonica Nationala din Washington
Dirijor: Osmo Vanska
Solist: Leonidas Kavakos
Program:
Jean Sibelius: Rakastava Op. 14.
Kalevi Aho: Dansurile simfonice: omagiu lui Uuno Klami
Jean Sibelius: Concertul pentru vioara si orchestra in Re minor Op. 47.
Vineri, 9 martie, 2007
Kennedy Center Concert Hall, Washington.
Orchestra Simfonica din Baltimore
Dirijor: Gunther Herbig
Solist: James Ehnes
Program:
Wolfgang Amadeus Mozart: Uvertura operei "Nunta lui Figaro" K. 492
Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul pentru vioara si orchestra nr. 2 in Re Major K. 211
Jean Sibelius: Simfonia a I-a in Mi minor Op. 39.
Sambata, 10 martie, 2007
Joseph Meyerhoff Hall, Baltimore.
Vanska este de asemenea cunoscut si drept un promotor al muzicii altor compozitori finlandezi. Unul dintre cei mai importanti dintre acestia este Kalevi Aho, compozitorul-rezident al Orchestrei Simfonice din Lahti, orchestra care-l are drept director muzical pe Vanska. Am ascultat deci "Dansurile simfonice: omagiu lui Uuno Klami" Lucrarea is are originea intr-un balet neterminat a lui Klami orchestrat si re-adaptat de Aho; mai multe detalii despre lucrare puteti citi aici. Aho ne tine fara respiratie pe timpul celor aproximative treizeci de minute ale lucrarii. Orchestratia este luxurianta, dominata de instrumentele de percutie, tempoul este ametitor, nici un instrument nu este lasat sa respire, gasim influente de flamenco dar si de ... "Meistersinger", climaxurie se succed cu atata repeziciune incat ma intrebam ce poate urma, pentru ca Aho sa ne surprinda cu un final lent si transparent orchestrat. Cumva necumva insa lucrarea este mai mult decat un sclipitor exercitiu orchestral, lasandu-ma epuizat emotionalmente. Pauza a fost binevenita. Si da, as asculta din nou lucrarea. Insa nu prea curand.
Dupa pauza, o capodopera adevarata: Concertul pentru vioara de Sibelius. Solist a fost Leonidas Kavakos care are un sunet cald si bogat dar a carui interpretare mi s-a parut cam detasata. Eroul a fost dirijorul. De la pianissimile de la inceputul lucrarii pana la valsul misterios din final, Vanska a demonstrat din nou ca este unul din cei mai buni interpreti ai muzicii compatriotului sau din ziua de azi. A fost printre cele mai bune concerte ale sale.
De cat de bun este Vanska in Sibelius mi-am re-amintit a doua seara cand Gunther Herbig a dirijat Orchestra Simfonica din Baltimore in Simfonia a I-a. Ca de obicei, maestrul german a preparat bine concertul iar partida de suflatori de alama a orchestrei si-a aratat din nou clasa - si, din nou trebuie sa o spun, nu o data a acoperit restul orchestrei. Dar interpretarea lui Herbig a fost doar una corecta, unde au disparut forta si intensitatea lucrarii?
Mai mult mi-a placut interpretarea Uverturii la "Nunta lui Figaro" de Mozart care a descis concertul. Din nou Herbig refuza sa-si puna o amprenta personala insa a reusit sa obtina un sunet bogat si catifelat din partida de coarde. Unii critici considera o astfel de versiune demodata dar este pe gustul meu. Solistul serii a fost canadianul James Ehnes in Concertul pentru vioara numarul 2 de Mozart. A fost o interpretare plina de prospetime si lipsita de exagerare a tanarului violonist desi uneori aveam impresia ca ar fi dorit un tempo ceva mai vioi decat cel ales de dirijor. Sunetul viorii lui Ehnes nu are stralucirea celui a lui Kavakos, dar interpretarea canadianului este mult mai vioaie.
Orchestra Simfonica Nationala din Washington
Dirijor: Osmo Vanska
Solist: Leonidas Kavakos
Program:
Jean Sibelius: Rakastava Op. 14.
Kalevi Aho: Dansurile simfonice: omagiu lui Uuno Klami
Jean Sibelius: Concertul pentru vioara si orchestra in Re minor Op. 47.
Vineri, 9 martie, 2007
Kennedy Center Concert Hall, Washington.
Orchestra Simfonica din Baltimore
Dirijor: Gunther Herbig
Solist: James Ehnes
Program:
Wolfgang Amadeus Mozart: Uvertura operei "Nunta lui Figaro" K. 492
Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul pentru vioara si orchestra nr. 2 in Re Major K. 211
Jean Sibelius: Simfonia a I-a in Mi minor Op. 39.
Sambata, 10 martie, 2007
Joseph Meyerhoff Hall, Baltimore.
Etichete: Concerte, Orchestra din Baltimore, Orchestra din Washington
publicat de George la
2:44 p.m.
<< Pagina de pornire